Cică în aceste ONG-uri, la 158 de ani de la eliberarea din sclavie, au ajuns să fie angajaţi cei mai inteligenţi, mai bine pregătiţi profesional şi mai dezinteresaţi, din punct de vedere material, romi.

Prezente activ în comunităţi, alături de oameni, aceste ONG-uri nu şi-au dezamăgit fraţii niciodată. Nu au desfăşurat proiecte doar „pe hârtie”€™, nu au angajat doar pe criterii de rubedenie şi prietenie şi nici nu au alocat şefilor lor salarii fabuloase în comparaţie cu pregătirea şi munca prestată. Ba mai mult, nu au folosit munca în cadrul ONG-istic ca pe o formă de şpagă, corupându-i şi mituindu-i pe anumiţi membri ai etniei sau din afara ei.

Profesionalismul le-a făcut să nu piardă procese cu autorităţile care abuzează, iar moralitatea le-a făcut să nu îi lase pe oameni pradă cămătarilor, bulibaşilor sau „€˜regalităţii”€™.
 
În general, aceşti romi nu profită în niciun fel de statutul lor, dedicându-şi viaţă şi activitatea celor mai sărmani decât ei.
 
Pentru mine ONG-urile de mai sus sunt precum inorogii - deşi am citit despre ei, nu am reuşit să văd niciunul în realitate.

Eu cunosc doar un ONG pe nume Romani Criss... I-am sunat cândva de la Baia Mare să le spun că, în timp ce eu stau acolo de luni de zile, mărturie vie a abuzurilor primarului asupra comunităţii de romi locale, ei nu se sinchisesc să trimită pe nimeni. Mi-a răspuns atunci, un anume Mandache, că nu are pe cine să trimită. A trebuit să îi sugerez că voi scrie un articol în care am să menţionez că nu a avut pe cine să deplaseze la faţa locului, pentru ca, în cele din urmă, să mă reapeleze şi să mă anunţe că îi va trimite pe teren pe cei doi Nicu.

Eu i-am dus pe cei doi Nicu în comunitate să stea de vorba cu oamenii, să le ia declaraţii. Deşi situaţia familiilor intoxicate la Cuprom era dramatică şi, în general, situaţia întregii comunităţi, cei doi Nicu de la Români Criss nu au petrecut mai mult de 24 de ore în oraş, cu somn cu tot...
 
Tot eu i-am cerut lui Mandache să trimită şi un avocat. La fel mi-a spus că nu are niciun avocat în Baia Mare. A trebuit să îl întreb eu dacă nu au un reprezentant legal în alt oraş pentru ca, într-un final, să cheme pe cineva din Satu Mare. Romii de pe Craica mă întrebau pe mine dacă să aibă încredere în avocatul Romani Criss. Le-am spus atunci, spre regretul meu, să aibă încredere, să declare ce s-a întâmplat şi să depună plângere împotrivă primarului.

Timp de cinci, şase luni m-au tot sunat oameni după să mă întrebe dacă mai ştiu ceva despre avocat. I-am sunat pe cei de la Romani Criss, le-am trimis sms-uri şi emailuri rugându-i să ia legătura cu oamenii.  
 
În cele din urmă, oamenii ameninţaţi, pe de-o parte, de primar şi de cămătari şi abandonaţi de Romani Criss. pe de altă parte, au fost nevoiţi să îşi retragă plângerile penale împotriva primăriei.  
 
Tot lui Mandache i-am pus la dispoziţie pro-bono imaginile de la Baia Mare, imagini pe care le-a folosit în comunicatele de presă către mass-media şi autorităţi. I-am spus să le folosească şi în cadrul protestului organizat la Bucureşti însă mi-a răspuns că nu are bani să le tipărească. A tipărit douăzeci de cadre buna mea prietenă Adriana Sandu şi le-a pus la dispoziţia protestatarilor. Credeţi că ne-a mulţumit cineva vreodată?

Alături de Romani Criss, fără să fiu invitat, ci intrând singur, am participat la întâlnirea cu membrii Academiei Române pe tema Rom VS Ţigan. Am fotografiat, am filmat dar şi mai important am luat cuvântul şi am explicat, prin exemple, de ce antepronuntarea Academiei pe drept utilizarea termenului de ţigan este complet greşită şi discriminatorie.

Despre o altă experienţă personală cu cei de la Romani Criss puteţi citi şi aici.

Atunci a trebuit să mă retrag din proiect, spunându-i aceluiaşi Mandache că eu nu voi accepta niciodată să mint prin imaginile mele. Deşi ştiu că există romi care suferă zilnic în raport cu sistemul de sănătate, în locurile unde am fost dus de cei de la Romani Criss nu am întâlnit decât romi care îşi iubeau literalmente doctorul.

Anul acesta, undeva în Bucureşti, la câteva sute de metri de sediul Romani Criss, lucrând la un alt documentar, am dat din întâmplare peste o familie de romi recent evacuată. L-am întrebat pe unul dintre ei dacă vrea să îmi povestească despre situaţia lor. 

Printre cele expuse a fost şi un episod legat de experienţa trăită de acest domn în relaţie cu cei de la Romani Criss cu ocazia înscrierii copilului la şcoală. 

În data de 15 iunie am postat pe YouTube o serie de patru scurte secvenţe cu cele menţionate de acest domn. 

Ca urmare a acelui demers, am primit în data de 18 august o notificare din partea acestei fabuloase - precum un inorog - fundaţie Romani Criss, prin care mi se aduce la cunoştinţă că am publicat declaraţii defăimătoare la adresa fabuloşeniei lor. După mintea lor, cică trebuia să verific afirmaţia din mai multe surse, ba mai mult, să le solicit şi lor un punct de vedere. Într-un fel, această notificare este exemplul elocvent de care aveam nevoie pentru a vă arăta dimensiunea profesionalismului, pe de-o parte, şi natura rău intenţionată (căci cine atacă pe cineva care îl ajută), pe de altă parte, a acestui ONG. Asta ca să nu se mai mire nimeni de ce aceşti indivizi nu reuşesc niciodată să îşi apere semenii. 

Hahahahahahahahahahahahahaha…

În primul rând, eu nefiind jurnalist şi nerealizand un material de specialitate nu avem de ce să verific afirmaţia şi nici să solicit o părere de la Romani Criss.  
 
În al doilea rând, cele 107 vizualizări de pe YouTube dintre care 100 probabil efectuate de către angajaţii din ONG în speţă, nu au cum să aducă a€˜un grav prejudiciu de imagine... După cum se vede, că o dimensiune a tragismului situaţiei în care se regăsesc cei mai mulţi dintre membrii etniei rome, nici cele relatate de mine mai sus nu aduc un astfel de prejudiciu, deşi ar trebui. Pentru că poate în acest fel, în loc să se ocupe doar de propria imagine şi bunăstare, Români Criss şi cei că ei, ar începe să se preocupe de soarta romilor, singura lor menire, de altfel.

În al treilea rand, dacă tot nu pot ajuta romii, măcar să îi dea în judecată pentru afirmaţii calomioase. Îl invit pe această cale pe Mandache să îl caute, pe străzi, pe romul din clip, şi la suferinţa pierderii locuinţei să-i adauge şi un proces de calomie. 

În al patrulea rând, când am expus, în calitate de activist pentru drepturile romilor, situaţia acestora de la Baia Mare, Cluj-Napoca, Piatra-Neamţ, Eforie Sud, Caracal, etc nu îmi aduc aminte ca cei de la Romani Criss să îmi fi solicitat mai multe puncte de vedere. Şi, mai grav, se pare că atunci când ajung primul în comunităţile abuzate, asa cum a fost cazul la Baia Mare, Eforie Sud sau Caracal, acestor ONG-uri roma nu prea le convine că trăgând un semnal de alarmă faţă de Amnesty International şi făcând publică situaţia dramatică a romilor, le dau, de fapt, de lucru, îi pun vrând nevrând la muncă…

De multe ori, la fel ca şi reprezentanţii autorităţilor locale pe care îi „agresez”€™ cu aparatul meu, mulţi ONG-işti roma am auzit că ar fi spus că eu fac această muncă pentru faimă şi banii obţinuţi din vânzarea fotografiilor cu romi (hahahahahahahahahahahahahahaha).  
 
Dacă tot a venit vorba de faimă, din demersul Romani Criss înţeleg că vor să ajungă la rândul lor faimoşi pe seama mea. Eu fiind dedicat întrutotul susţinerii romilor, public această înşiruire de fapte cu speranţa că nu doar sute, ci sute de mii de oameni vor ajunge să îi cunoască pe romii de la Romani Criss şi, în special, pe Mandache, aparent un fel de bulibaşă al lor.


Disclaimer:

Adevarul.ro încurajează dialogul, pluralitatea ideilor şi libertatea de exprimare, dar opiniile bloggerilor de pe platforma adevarul.ro nu reprezintă întotdeauna poziţia ziarului. Autorii articolelor din secţiunea de bloguri îşi asumă în totalitate responsabilitatea pentru cele scrise, iar „Adevărul” nu va fi tras la raspundere pentru opiniile acestora.