Românache, noul nostru zeu

Îl ştii. N-au cum să nu-l ştii. Te loveşti de el peste tot. Mai ales pe internet. Oriunde este prilej de gâlceavă, Românache apare prompt, are idei, are soluţii, poate gâdila pe burtă veşnicia lumii doar cu un deget. Este genial, este neasemuit de spiritual şi deţine numai şi numai adevăruri de nezdruncinat. El şi numai El. Cu E mare.

Despre Românache se pot scrie tomuri întregi. O întreagă bibliotecă a Alexandriei. Căci el este mai vast decât istoria universală a anecdotei. Este mai aventuros decât Bulă, mai subversiv decât Iţic, mai curajos decât Tarzan şi mai priceput în ale conversaţiei decât Agamiţă Dandanache. Unii îl privesc drept un personaj colectiv, asexuat şi apolitic (sanchi!), dar el, Românache, este mai mult decât atât. Este unic. În felul lui. Şi este ubicuu. Mai ales ubicuu.

Românache este hârşâit în toate cele lumeşti, căci el se măsoară cu lumea. Nu! Nu s-a născut odată cu internetul. Este greşit să credeţi asta! De fapt, Românache este de-o seamă cu ţara. Poate şi mai bătrân decât ea. Eu cred că el este cel care le-a arătat romanilor drumul secret către rezervele de apă ale dacilor asediaţi. Şi mai cred că tot el este cel care i-a numărat şi cântărit pe cei care, apăsaţi de poveri, s-au răsculat  contra întunecimii medievale. Iar vărul lui primar i-a ars pe rug pe cei care – ce prostie, nu-i aşa? – îndrugau că pământul e rotund şi că Dumnezeu trebuie să fie mai cu seamă în fiecare dintre noi.

Mai târziu, tot dumnealui şi-a pus cămaşa brună şi a pornit să niveleze cu pistolul conştiinţele. Apoi, i-a fost tot mai bine, căci talentul de delator i-a fost de mare folos sub bolşevici. El, Românache, a pândit de după perdele şi-apoi l-a turnat la Secu - semnând curajos „Un cetăţean vigilent” – pe cel care asculta Vocea Americii, îl înjura pe Ceauşescu din sufragerie sau fuma „ţigări străine”.

Însă de-abia când a descoperit internetul s-a simţit Românache cu adevărat împlinit. Oh, da! Deodată, în faţa lui s-a deschis un univers paralel, în care putea fi oricine şi oricum. Aşa că s-a pus pe treabă. Temeinic. Gospodăreşte. Şi cu responsabilitate, chiar dacă nu-şi foloseşte niciodată identitatea reală. Important este ceea ce ştie, nu cum îl cheamă în buletin şi ce prăşeşte el în viaţa de toate zilele. La urma urmelor, el le ştie pe toate mai bine decât oricine. Dă-l naibii de doctor! Vaccinul este inventat de cei care vor să tâmpescă poporul. Faci un vaccin, te tâmpeşti zece la sută. Le faci pe toate? Adio! Te-au transformat în zombie.

Românache ştie sigur că Iohannis are 44 de case furate şi că a vândut traficanţilor de organe 1.548 de copii. Tot el are dovezi – dar nu ni le arată, căci suntem prea proşti ca să le pricepem – că Dragnea a furat Insula Mare a Brăilei, jumătate din Bărăgan, başca tunelurile construite de extratereştri pe sub munţii Bucegi. Iar Cioloş este - zice atotştiitorul - homosexual, ungur, evreu, mason, securist, terorist şi chiar şi - why not? - spion al klingonienilor.

Ferească Sfântul să-l contrazici pe Românache. Ţi-ai dat foc la valiză! El este ferm cu cei care-i contestă măreţia. Este ferm şi scârbit. Aproape că nici nu merită să-i bage în seamă pe contestatari, dar îi bagă. Peste tot. În numele adevărului absolut. Şi al victoriei poporului împotriva „statului paralel”. Ori a „sistemului ticăloşit”. Depinde de unde priveşti problema. „Să moară duşmanii mei!”, cum ar zice un binecunoscut cantautor pe care Românache îl venerează.

Mai nou, Românache nu-şi mai furnizează înţelepciunea pur şi simplu. Nuuu! A devenit expert în comunicare. Intervenţiile lui nu mai sunt opinii, ci articole. Da, domnule! Sincer, mie, unuia, mi se pare că este modest. Doar articole? Pe bune? Eu cred că Românache emite table ale legilor. Emite porunci divine. Şi nu. El nu este un intermediar între Popor şi Divinitate. El este chiar Divinitatea. Ba chiar el este şi Poporul. Deci Românache nu poate fi, în esenţă, decât alfa şi omega. Marele secret al existenţei Universului.

Un evreu ciufulit şi cam aiurit – pe nume Einstein – zicea cam aşa (deşi nu pot paria că citatul îi aparţine): „Două lucruri sunt infinite: Universul şi prostia umană. Însă nu sunt sigur despre primul”. Nu avea dreptate! Românache este singurul lucru infinit. El va moşteni pământul, chiar dacă omenirea nu-i va şti niciodată numele adevărat. La urma urmelor, nimic nou sub soare. Milenii de-a rândul nimeni nu a ştiut sau n-a avut voie să rostească numele unicului zeu. Ce aşa o mare chestie, deci?