Riscurile de care au nevoie copiii

„50 de lucruri periculoase (pe care şi copiii tăi trebuie să le încerce)“

O carte despre activităţi amuzante pentru copii face furori pe internet. Deşi acum se bucură de succes, volumul intitulat „50 de lucruri periculoase (pe care şi copiii tăi trebuie să le încerce)“ a fost mai întâi refuzat de 16 edituri, de teama proceselor pe care le-ar putea genera.

Cartea de 130 de pagini conţine experienţe unice, descrise asemănător cu cele din manualele de fizică. Sunt prezentate obiectele necesare experimentului, sunt estimate riscurile, se prezintă pas cu pas care sunt etapele testului şi, desigur, ce putem învăţa din el.

Trăsnăile propuse îi învaţă pe părinţi ­să-şi lase copiii mai liberi, chiar dacă vor avea unele neplăceri. Micile suferinţe sunt utile, ne asigură autorul Gever Tulley şi asistenta lui, psihologul Julie Spiegler.

Tulley spune că orice copil are nevoie să i se acorde încredere şi că doar în acest fel el va descoperi de ce este necesar să se analizeze o situaţie şi cum se iau deciziile în consecinţă. Încercând pe propria lor piele diverse senzaţii şi emoţii, cei mici învaţă să-şi asume responsabilităţi şi îşi dezvoltă încrederea în forţele pe care le au.

„Lăsaţi-l să-şi lipească două degete cu adeziv!"

Primul experiment recomandat este „lingerea unei baterii de 9 volţi". Copilul va simţi pişcăturile curentului pe limbă şi va înţelege mai uşor ce înseamnă „să te curentezi". Senzaţia uşor neplăcută poate fi amplificată mintal de copii şi atunci când li se va spune că pişcăturile devin mortale dacă sunt prea puternice, ei vor accepta imediat ideea că nu au voie să introducă obiecte metalice în prize, spun autorii.

O altă năzbâtie tolerată este să lăsaţi copilul să iasă din casă când afară plouă cu grindină. Loviturile primite nu vor fi foarte dureroase, dar copilul va învăţa care e diferenţa dintre apă şi gheaţă, va vedea cu alţi ochi cum plantele sunt zdrobite şi va înţelege cât de dăunător poate fi acest fenomen.

„Lăsaţi copilul să-şi lipească două degete cu adeziv", spune Tulley. Desigur, nu atât lipitul este dificil, cât mai ales senzaţia de frustrare pe care o va simţi când va înţelege că degetele nu mai pot fi despărţite. „Va învăţa că trebuie să aibă răbdare, îi veţi explica că celulele de piele produc imediat transpiraţie şi grăsimi care vor ajuta la dezlipire. Acest proces va dura între una şi patru ore, dar învăţăturile ce se extrag din acest experiment simplu sunt nepreţuite", ne asigură autorul.

O oră legat la ochi

Şi cartea continuă în acest ritm: copiii pot să scoată mâna pe geamul maşinii - ca să înveţe cum acţionează portanţa, să arunce obiecte pe geamul unei maşini în mişcare, să-şi aspire părul cu aspiratorul, să fiarbă apă într-un pahar de hârtie, să pună chestii ciudate în cuptorul cu microunde (un strop de apă, un CD etc), să dea foc la bucăţi de hârtie cu ajutorul unei lupe, să stea o oră legat la ochi, să spargă un obiect de sticlă, să se urce într‑un copac, să se plimbe cu un tramvai sau cu un autobuz până la capăt şi înapoi, să meargă pe bicicletă fără roţi ajutătoare şi câte şi mai câte.

„Tot ceea ce facem presupune o doză de risc", ne asigură autorii. „Important este să învăţăm să controlăm situaţia, în ciuda pericolului, şi să extragem învăţămintele care se impun", spun ei.

Nu ne oprim din învăţat

La vârsta de un an fiecare om învaţă să meargă şi să urce scările. Dar cine spune că trebuie să ne oprim aici? La vârsta de cinci ani am putea învăţa să mergem pe sârmă sau să mergem în mâini. Părinţii trebuie să aibă curajul de a le acorda copiilor lor şansa de a greşi constructiv.

Psihologii ne garantează că toţi copiii răspund bine la încrederea acordată şi îşi vor da toată silinţa să nu-i dezamăgească pe cei care îi lasă să-şi asume riscuri. Şi cu cât vor accepta mai repede responsabilitatea de autoinstruire, cu atât mai rapide vor fi progresele pe care le vor ­realiza.