Sunt de etnie romă şi nu am încetat nici măcar o clipă să cred că romii care se confruntă cu dificultăţi pot avea o viaţa mai bună. M-am rugat bunului Dumnezeu să îmi lumineze cale şi să scoată în drumul meu oameni buni, alături de care să pot face dintr-un vis, realitate.

Dumnezeu a scos în cale mea omul potrivit, la locul şi timpul potrivit, domnul europarlamentar Romeo Franz. De la prima vorbă schimbată între noi, acum vreo 2 ani, am ştiut, amândoi, că împreună putem să facem imposibilul, posibil, pentru oamenii noştri, Romi, Sinti, Kale, şi orice alt grup cu rădăcini Romani, mai ales pentru cei care se zbat în sărăcie lucie. Suntem doi oameni de rând şi cu credinţă în Dumnezeu. Eu dintr-o „ţigănie”, de la ţară, dar una cu oameni unul şi unul şi toţi de calitate, iar domnia sa dintr-o comunitate tradiţională Sinto (grup Romani din Germania), un domn europarlamentar care şi-a promovat mereu apartenenţa etnică şi care vine la Parlamentul European cu o caravană, în care doarme patru zile în fiecare săptămână. Şi tot în fiecare săptămână conduce caravana cam 800 de kilometri dus-întors, Manheim – Bruxelles, ca să muncească pentru oamenii noştri, chiar şi pe vreme de pandemie. La un moment dat, eram doar noi doi, singuri în Parlament, doi nebuni, aşa cum ne spuneau prietenii de câte ori postam, pe Facebook, pe la 3 dimineaţa, imagini cu noi, muncind, cu arsenalul de dezinfectant, măşti, apă şi mâncare pe masă. E pandemie şi trebuia să fim în siguranţă, altfel rezoluţia asta nu ar mai fi fost istorică deloc, ci ne-ar fi trimis pe la spital. Dacă mă gândesc, mai bine, de spital am fost aproape, şi eu şi domnia sa, dar nu din cauza virusului, nici vorbă, ci pentru că de atâta stres şi oboseală ne lua durerea de csp, rău de tot, de multe ori. Dar, ce mai contează, am muncit mult şi cu spor şi am făcut dintr-un vis, o realitate. Şi eu şi domnia sa am crezut mereu şi am susţinut, cu tărie, că numai un act legislativ obligatoriu pentru statele membre poate echilibra balanţa socio-economică dintre romi şi majoritari şi poate contribui eficient la dezvoltarea societăţilor noastre.

Imaginaţi-vă o ţară în care 80% din cei peste 2,5 milioane de romi care trăiesc în România, în sărăcie lucie, şi cei peste 6,5 milioane din UE ar avea condiţii oportune dezvoltării personale şi profesionale. Sunt convins că tuturor ne-ar prinde bine şi că mulţi copii, care în lipsa oricărei perspective ar lua-o pe cărări greşite, vor fi mâine intelectuali sau cetăţeni de nădejde ai ţării noastre, ai societăţilor noastre europene. Aşa, poate s-ar mai diminua şi atitudinile negative cu care încă se confruntă mulţi romi, inclusiv eu. Cam aşa am gândit noi când am decis să dezvoltăm această rezoluţie.  Dacă am greşit să ne fie cu iertare, dar nu ne-am gândit decât la binele societăţilor noastre şi inclusiv al cetăţenilor ei, romi şi ne-romi, toţi la un loc.

Ne-am apucat de treabă şi am tras tare un an de zile. Zile lungi de muncă, nopţi nedormite, consultări cu experţi de la nivel local, regional, naţional şi internaţional, cu alţi europarlamentari, dar mai ales cu oamenii de la nivel local, cu cei care trebuie să beneficieze de o astfel de lege, astfel încât vocea lor să fie reflectată în acestă rezoluţie, iar pe 17 Septembrie, Parlamentul să aibă ce vota. Şi a avut ce vota.

17 Septembrie 2020 va rămâne o zi de referinţă în istoria Parlamentului European şi a comunităţilor Romani din Europa.

Pe 17 Septembrie 2020, Parlamentul European a votat cu o majoritate covârşitoare, 545 de voturi în favoare, pentru prima dată în istoria sa, o rezoluţia care cere o LEGE europeană pentru egalitatea şi incluziunea romilor, care solicită obiective specifice obligatorii din punct de vedere juridic şi un calendar clar pentru statele membre, precum şi indicatori de succes şi finanţare adecvată, pentru a sparge „cercul vicios al sărăciei” acestor comunităţi. În plus solicită combaterea atitudinilor negative împotriva romilor, prin lege.


Acesta este începutul unei schimbări semnificative în viaţa oamenilor mei. Voi continua până când legea va deveni realitate

Romeo Franz-eurodeputat

 

Abordarea „soft” nu funcţionează

În 2011, Comisia Europeană a solicitat statelor membre să implementeze strategii naţionale de integrare a romilor (NRIS) - care urmează să expire anul acesta.
Cu toate acestea, o evaluare recentă a Comisiei UE a concluzionat că „eficacitatea realizării obiectivelor de integrare a romilor este evaluată ca limitată, cu diferenţe semnificative între zone şi ţări”, adăugând că sentimentele negative împotriva romilor rămân un motiv de îngrijorare.

Sprijinul politic atunci când rasismul împotriva diferitelor grupuri minoritare creşte brusc este un punct cheie pentru incluziunea romilor. Aproape 80% dintre noi, din cele nouă state membre cu cele mai mari astfel de populaţii, trăiesc sub pragul sărăciei din ţara respectivă - de obicei în cartiere înghesuite, cu locuinţe supraaglomerate şi fără acces la apă curată. La începutul acestui an, Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a UE a avertizat că neglijarea îndelungată a comunităţilor noastre ne face să fim unul dintre cele mai vulnerabile grupuri în faţa pandemiei Covid-19.

Am reuşit să facem un pas imens către schimbare! O victorie istorică!

Noi doi, oameni care iubesc oamenii şi care nu au uitat niciodată de unde au plecat, o echipă foarte puternică, am crezut şi am făcut imposibilul, posibil, atunci când mulţi ne-au crezut naivi. Atunci când vrei şi muncesti, cu sufletul şi inima, totul este posibil. Când pui pe primul loc, în tot ce faci, omul care crede în tine, de care îţi pasă, omul simplu de la nivel local, lucruri frumoase se întâmplă. Până la urmă asta contează, să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi. De acum, o lege pentru egalitatea şi incluziunea romilor este posibilă!