Revenge porn-ul va înflori şi pentru că va putea în condiţiile în care tehnologia se dezvoltă. Revenge porn-ul oferă unor indivizi o putere extraordinară, cea de a ruşina şi de a umili public oameni, predominant femei. Aceste nulităţi umane folosesc imagini din intimitate cu scopul de a sancţiona, a face rău, a leza demnitatea unui om pentru că ele cred că este dreptul lor să acţioneze astfel şi, mai ales, pentru că pot să o facă. Le numesc nulităţi umane din cauza intenţiei asumate de a face rău folosind date care anterior erau parte a  unui raport de încredere între cele două părţi.  

Ce este revenge porn-ul?

Este un tip de conţinut media care este urcat în online fără consimţământul persoanei din imagini, de către foşti parteneri ori hackeri. De cele mai multe ori conţinutul este însoţit şi de informaţii personale, precum telefon, pagină de Facebook ş.a. Ca observaţie generală, până când voi înţelege mai bine întregul sistem în care se manifestă, actorii implicaţi şi responsabilităţile angrenate, voi păstra formularea din limba engleză: revenge porn. Pentru ca scenariul umilirii şi al ruşinării să fie complet, trebuie să se afle, aşa că sunt contactate persoane din apropierea victimei, de la locul de muncă, este anunţată familia. Umilirea şi ruşinarea se produc mai bine dacă informaţia circulă în proximitatea persoanei, iar cel care joacă rolul călăului ştie asta.

Şi această cunoaştere îl face pentru mine o nulitate umană fiindcă acţionează strategic, iar uneori îşi asumă o poziţie moralizatoare şi, poate, „bine intenţionată”. Aşa s-a întâmplat la Ungheni, unde o persoană a trimis un material către ProTV Moldova şi s-a prezentat drept părintele unui copil îngrijorat de comportamentul unei profesoare; erau acolo link-uri către website-uri pentru adulţi, link-uri către alt website unde scria că femeia oferă servicii sexuale, desigur datele personale ale femeii erau publice. Am aflat aceste informaţii din declaraţia ProTV-ului.

Despre încadrarea deficitară a materialului la postul tv a scris pasaje decente Vitalie Cojocari; epicentrul era profesoara victimă a răzbunării, iar acest epicentru trebuia articulat bine şi analizat de juralişti. Mă separ însă de jurnalist fiindcă nu cred că nedifuzându-i explicit identitatea, finalitatea chiar a fost că oamenii de presă „au protejat-o pe femeie”. Nu au protejat-o, au omis să adauge o povară în plus. Da, admit evident că imaginea însoţită de nume şi prenume are o altă încărcătură, dar ce ar fi protejat substanţial persoana ar fi fost încadrarea adecvată a informaţiei: revenge porn, încadrare însoţită de întrebări privind: rolul instituţiilor statului, reacţia oamenilor din jur, reglementările juridice naţionale şi internaţionale. Mă reapropii de punctul de vedere exprimat acolo de Cojocari pentru că şi eu cred că: „ar trebui să vedem cum facem să nu perpetuăm astfel de situaţii în care foarte multe femei apar în situaţii umilitoare fără voia lor. Să extindem dezbaterea nu doar la televizor, ci şi pe online!” şi că subiectul trebuie să fie inclus în manuale de jurnalism. Aici găsiţi şi reacţia ProTV-ului, este bine să ştiţi că a fost una.

Să nu ne amăgim să credem că acest caz este printre puţinele care se întâmplă. Au mai fost, le ţin minte pe unele însă din 2008, dar ele vor fi din ce în ce mai numeroase fără acţiunile instituţiilor statului, fără încadrerea adecvată în mass-media şi fără implicarea comunităţii.  

Mi-ar plăcea ca mai mulţi jurnalişti ori organizaţii ale acestora să discute şi să „reglementeze” modalitatea de reflectare a revenge pornului. Mi-ar plăcea ca tema să fie introdusă în dezbateri publice şi media. Vreau să revin la rolul instituţiilor statului şi la cel al comunităţii. În puţine ţări din lume există legislaţie specifică pentru prevenirea şi sancţionarea revenge pornului, degetele de la mâini ne sunt suficiente pentru a le număra. Ştiu că Franţa, Germania, Israel, Japonia, unele state din SUA au astfel de prevederi. Revenge pornul trebuie încadrat legal, iar fiecare astfel de acţiune trebuie să îşi găsească un răspuns punitiv din partea instituţiilor statului.

Eu nu pot spune nici măcar simbolic „sunt Maria, Elena, Violeta, Gabriela ..” şi alte nume ale femeilor care au trecut prin această experienţă cruntă în care au fost tocate mărunţel, dar pot să vorbesc despre revenge porn şi să ridic problema responsabilităţii multiple pe care o au instituţiile statului, mass-media şi noi, cetăţenii, ca membri ai comunităţilor noastre.

Ce mai pot face este să nu aduc o povară în plus victimelor, blamându-le pe ele că s-au lăsat filmate, fotografiate în intimitatea lor. Dacă în intimitate a existat consimţământ, dezvăluirea publică este lipsită de consimţământ. Pudibonderia şi judecata publică a moravurilor private consimţite reciproc nu îşi au rostul în această discuţie. De mare ajutor pot fi reacţiile noastre individuale şi sprijinul pe care îl putem arăta unei femei care îşi vede intimitatea subiect pe agenda publică. Găsiţi aici declaraţiile femeii şi ale mamei.

Doamnă, nu vă cunosc, dar dacă veţi ajunge să citiţi acest material, mă alătur dvs. cu empatie. Sper ca ceea ce vi s-a întâmplat să aşeze altfel discuţia şi politizarea revenge porn-ului, deşi nu mai era nevoie de încă un caz ca acestea să aibă loc.