Responsabili şi iresponsabili în pandemie

Epoca modernă abundă de situaţii în care date clare au fost negate, respinse cu obstinaţie, cu vehemenţă. Ai spune că este firesc având în vedere că nu poate fi eliminată controversa în dialog, ca stimul pentru identificarea ieşirii din impas (mai mare sau mai mic), pentru căutarea adevărului; intervin nu arareori şi interpretări filosofice diferite.

Ce am în vedere acum însă este acţiunea taberei negaţioniste sau adepte a teoriilor conspiraţioniste, în pandemie. Dacă la începutul nenorocirii ai fi găsit circumstanţe atenuante fiindcă aceasta nu se revelase încă la scară înfricoşătoare, acum negaţioniştii nu pot fi văzuţi decât ca iresponsabili sau că trăiesc într-o realitate paralelă. Multe vieţi omeneşti s-au pierdut şi întrucât a fost lansată sămânţa îndoielii faţă de vaccinuri, faţă de vaccinare ca proces! Comisarul european pentru sănătate, Stella Kyriakidou, sublinia marea realizare medicală reprezentată de vaccinuri, dar nota totodată că salvarea efectivă vine de la vaccinare.

Dovada poate cea mai puternică a iresponsabilităţii celor care persistă să susţină că nu trebuie luptat contra pandemiei cu arma vaccinului, cu respectarea regulior de protecţie individuală şi colectivă, este ce se întâmplă în Israel şi în Regatul Unit (Marea Britanie). În cele două state, o cursă contra-cronometru a dus rata de vaccinare la foarte aproape de, sau peste pragul de 50% din populaţie, ceea ce a scăzut dramatic rata de infectare şi numărul de decese; această rata s-a diminuat potrivit datelor oficiale cu circa 90%, un rezultat excepţional, ce schimbă starea de spirit a cetăţenilor. Aceste două ţări au şansa mari să iasă curând din teritoriul unor restricţii de amploare şi să revină la o normalitate, fie şi adaptată la noi condiţii. De ce adaptată? Pentru că reguli trebuie respectate în continuare, nu în cele din urmă deoarece există tulpini noi, care menţin pericolul infectării. 

Sunt lecţii ce se desprind din războiul cu acest duşman al omenirii, COVID-19, şi care au relevanţă pentru ce este de făcut în continuare:

Rata de vaccinare trebuie să fie cât mai înaltă, pentru a avea forţa în raport cu rata de infectare;

O rată de vaccinare scăzută permite virusului să locuiască în gazde noi şi să se modifice; avem de-aface cu un război de gherilă.

Trebuie mobilizate toate mijloacele pentru a asigura populaţiei dozele necesare de vaccinare şi tratament adecvat în spitale; şi trebuie dusă o campanie sistematică de convingere a cetăţenilor că altfel nu se poate câştiga războiul (este remarcabil că în România dorinţa cetăţenilor de vaccinare este la un nivel înalt)

Este mai mult decât iresponsabilitate ce fac cei care, în conversaţia publică, propagă negaţionismul (ex: pandemia nu există, vaccinurile prezintă mai multe riscuri decât avantaje etc). 

În UE este nevoie de mai multă solidaritate, chiar dacă s-au comis unele greşeli şi se manifestă simptome ale naţionalismului/protecţionismului vaccinurilor.

Sunt necesare investiţii mai mari în sănătatea publică, în asigurarea de producţie independentă la nivelul UE . Şi în România trebuie să fie mai mult sprijinită industria farma autohtonă. De notat că în SUA,  preşedintele Joe Biden a invocat Defense Production Act pentru a creşte producţia naţională de vaccinuri.

Vaccinul este un bun public şi aici găsim raţiunea pentru care cetăţenii beneficiază de gratuitate la vaccinare (industria farma nu trebuie să urmărească în principal maximizarea câştigurilor, mai ales că a beneficiat de subvenţii masive de la guverne pentru dezvoltarea vaccinurilor)

Şi în lumea întreagă trebuie să opereze acest principiu, de bun public. Pandemia a adâncit inegalităţi între state şi între cetăţeni. Iar războiul contra pandemiei este unul global. Dacă abordarea nu este globală (în pofida unor rivalităţi geopolitice), izbânda nu va fi definitivă. COVID-19 nu cunoaşte graniţe, aşa cum schimbarea de climă ne afectează pe toţi. Ţările sărace trebuie să fie ajutate  pentru că cetăţenii lor să fie vaccinaţi (UE, SUA, Japonia, alte state bogate, instituţii internaţionale, trebuie să aloce resurse în acest scop).

Erori, stângăcii sunt inerente în vremuri atât de dificile şi oricine este la guvernare operează sub o presiune teribilă (dincolo de stresul, anxietăţile oamenilor în general) având în vedere consecinţele unor paşi eventual neinspiraţi. Cu atât mai mult, mize personale, mici (meschine), trebuie să fie lăsate la o parte. Şi la noi se observă aşa ceva. Este nevoie de curaj în luarea deciziilor, de decizii luate la timp. A căuta să limitezi stricăciuni pentru economie are sens. Dar când unele afaceri (ex: cluburi de noapte) nu au cum să respecte regulile de protecţie contra răspândirii virusului, o singură decizie este raţională şi trebuia adoptată fără ezitări. 

În România, dacă va creşte rata de vaccinare potrivit anunţurilor oficiale, dacă cetăţenii vor respecta regulile, dacă oficialii vor avea şi ei o conduită corectă (nu una spunem şi alta facem…), sunt şanse să ne apropiem de un prag critic astfel încât peste jumătate din populaţie să fie vaccinată către toamnă. Aceasta ar însemna o uşurare enormă pentru populaţie, pentru o redresare economică mai solidă. Să fim raţionali, solidari. 

Preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, şi preşedintele Băncii Europene pentru Investiţii,  Werner Hoyer, cer un Pact Global Verde, care ar fi în logica Acordului de la Paris. Eu cred că se impune şi un pact global contra COVID-19. Iar, în România, toţi politicienii responsabili ar trebui să susţină un Pact Naţional contra COVID-19 în mod onest. 

Nicolae Iorga spunea într-un moment de răscruce că ţara are nevoie de solidaritate şi muncă pentru a-şi găsir rostul. Acum rostul este da a învinge pandemia, de a ne putea bucura din nou de viaţă cu tot ceea ce ne poate oferi bun, frumos, nobil. Pandemia ne chinuie mult şi am fost privaţi de bucurii elementare ale vieţii. Să ne gândim la copiii noştri în primul rând. Să fim deci cât mai mulţi cei responsabili şi cât mai puţini cei iresponsabili, pentru a reuşi.

Ps. Greva “spontană” de la metrou a fost un act ruşinos, iresponsabil, din partea celor implicaţi; a fost şi o palmă dată mişcării sindicale din România. O asemenea acţiune este de blamat de către toate partidele politice.