REPORTAJ Stimaţi guvernanţi, deveniţi călători cu trenul!
0
În România anului 2015, o ţară cu pretenţii europene, mai circulă trenuri de persoane în care ar trebui să nu fie permis nici măcar transportul de oi, darămite de oameni. Dar cui îi pasă? Cu siguranţă nu celor care nu întreprind nimic pentru a schimba situaţia, ei fiind mult prea preocupaţi de luxul propriei vieţi!
Stimaţi guvernanţi, mutaţi-vă posterioarele căptuşite cu nesimţire şi poleite în aoleu din limuzinele de lux în trenurile real existente pe şinele României!
Faţă în faţă cu realitatea românească
... în care însuşi premierul ţării preferă să se supună unei operaţii la genunchi în străinătate, pare un nimic o călătorie de coşmar cu un tren românesc pe una din rutele principale ale ţării. Un „nimic”, deoarece la atâta sfidare pe care o demonstrează premierul ce mai contează poprul pe care îl conduce şi care în proporţie de 99 % nu şi-ar permite un tratament medical într-altă ţară, iar probabil 60% dintre aceştia pentru a şi-l permite cel puţin pe meleagurile natale sunt nevoiţi să se supună mai întâi unei călătorii cu trenul înspre cel mai apropiat spital. O călătorie cu un tren românesc, precum IR 1843, pe ruta Timişoara-Sighetul Marmaţiei.
O călătorie, care, pentru unii, ar putea fi fatală, ea implicând un efort fizic, emoţional, psihic şi financiar aproape la fel de mare ca şi scopul final al acesteia. Fiindcă aceşti cetăţeni ai României se vor urca de regulă într-un tren (românesc) obosit de timp şi nepăsare, nu unul, testat de premierul ţării în mediatizate vizite în China şi niciunul dintre acelea fercheşe şi autohtone care o leagă pe Olguţa Vasilescu, primar al Craiovei, direct de centrala puterii din Bucureşti. Cetăţenii simpli vor fi nevoiţi să facă mai întâi economii pentru a-şi permite deplasarea, iar mai apoi, în timpul călătoriei, să se roage să o supravieţuiască fără a suferi, la finalul ei, de afecţiuni mai grave decât o întindere de ligamente.
Pe şinele României mai circulă trenuri care nu ar avea voie să transporte nici măcar oi, darămite oameni.
Trenuri care sunt un atac la sănătatea omului din cauza mizeriei şi aerului toxic. Trenuri mizerabile în care toaletele nu funcţionează, iar aerisirea şi climatizarea se fac sau nu, după lupta pasagerului cu ferestrele!
Acelor măscărici, care zi de zi povestesc naţiunii cât de mult le pasă de situaţia în care îşi duce veacul fiecare dintre exponenţii ei, le-aş striga în faţă: mutaţi-vă posterioarele căptuşite cu nesimţire şi poleite în aoleu din limuzinele finanţate de oamenii simpli ai ţării în trenurile real existente pe şinele României! Înduraţi acolo realitatea de care sunteţi responsabili aşa cum obligaţi să o facă poporul, acel ceva despre care tot vorbiţi şi de care nu vă pasă! Ruşine vouă! Ruşine celui care sfidează o ţară întreagă din faţa camerelor de filmat, din maşina de lux, din clinicile de recuperare ale altor ţări, din vilele izolate de viaţa omului de rând! Luaţi trenul de la Timişoara la Sighetul Marmaţiei şi suferiţi ca iobagul anului 1843!
Gara Timişoara Nord, în stare deplorabilă FOTO via Traian Danciu
O cioară cât un struţ
Călătoria cu trenul rapid, numit astăzi Inter Regio, de la Timişoara la Teiuş, întreprinsă săptămâna trecută, a fost un adevărat coşmar. Doar o ţară în plină dictatură, precum Coreea de Nord sau una proaspăt ieşită din ea, precum Myanmar (Birmania) sau una cum a fost a noastră, până acum 25 de ani, şi-ar obliga populaţia să plătească din buzunarul ciuruit de nevoi pentru a călători cu asemenea mijloace de transport în comun, precum Inter Regio1843 pe ruta Timişoara Nord - Sighetul Marmaţiei. Dar NU! România de astăzi, ţară cu pretenţii europene, legată direct de Europa de Vest, unde trenurile sunt curate şi climatizate! Ţară în care avem chiar prea mult dintr-unele - precum miniştri peste miniştri şi un premier care cumpără trenuri de mare viteză din îndepărtata Chină, în care aceştia se fălesc cu o economie în continuă creştere şi cu realizări importante în infrastructură, cu o politică „croită” pe nevoile cetăţeanului simplu, care de nevoie, de bunăvoie ia trenul pentru pentru a se putea trata de boli prin spitalele oraşelor mai de vază, pentru a se putea deplasa de la A la B, economisind pentru achitarea biletului un sfert din pensie sau o sumă însemnată din salariu.
Gara Teiuş FOTO via Traian Danciu
Cu toată bunăvoinţa şi cu exeperienţa unor călătorii făcute în ultimii ani pe ruta Bucureşti-Braşov am crezut că există şi acele bune intenţii ale acelor politici care promiteau şi promit... Dar călătoria de săptămâna trecută mi-a adus o dovadă în plus că acum nu a mai rămas din ele decât papagalismul unei politici ostile cetăţeanului de rând, chiar dacă acele bune intenţii poate au existat într-adevăr cu câţiva ani în urmă. Dovada că politicienii de azi, cu pieptul umflat de autosatisfacţie şi aroganţă, umblă nu doar cu trenuri vopsite în vesele culori, ci şi cu cioara vopsită. O cioară cât un struţ!
Secvenţă de călătorie
Urcând în IR 1843 Timişoara-Sighetul Marmaţiei a fost de parcă aş fi fost teleportat în anul 1989, iar mai apoi direct într-un tren în lumea a treia. Doar în Myanmar, ţară care abia cu greu se eliberează acum din absurdul uneia dintre cele mai nemiloase dictaturi ale lumii moderne, trenul era la fel de jegos, dar şi acolo mirosul de wc nefuncţional era mai puţin penetrant ... Gările însă din Myanmar aveau aceeaşi tristeţe ca cele din România.
În fotografie, toaleta de „clasa I” - IR 1843 ruta Timişoara-Sighetul Marmaţiei FOTO via Traian Danciu
...tren de pe vremurile apuse
În staţia Aradul Nou ni s-a alăturat în compartiment o doamnă în vârstă cu probleme de vedere, care după câteva minute a spus-o: „Ăsta e un tren de pe vremurile apuse“. M-am gândit că sărmana greu-văzătoare poate a avut norocul de a nu vedea minunăţia de tren construită la Craiova pe care domnul Ponta l-a verificat personal şi cu care a prostit ţara întreagă, cea nemergătoare cu trenul. Dar doamna cu pricina şi cu adevărul în guşă şi-n căpuşă nu era deloc surdă şi nici probleme cu simţul olfactiv nu părea să aibă. Ea a auzit cu siguranţă de trenurile de mare viteză care vor urma să circule pe şinele României (anului 2299...), fabricate în China şi prefabricate în mintea ocoşă a premierului Ponta, la fel cum a simţit duhoarea „vremurilor apuse“ în IR1843.
După vreo 2 ore de călătorie, în timp şi spaţiu, am decis, ameţit de aerul toxic şi cedând presiunii venite din partea amicilor nemţi care mă însoţeau, să ne mutăm la clasa a I-a. L-am anunţat pe controlor că din cauza mirosului şi a mizeriei nu mai rezistăm la clasa a II-a. L-am întrebat politicos, dacă e posibil să schimbăm clasele, plătind eventual o diferenţă. „cum să nu”, a răspuns acesta, de parcă ar fi fost cel mai firesc lucru de pe pământ...
Amicii cu care călătoream, nemţi şi jurnalişti, au râs de mine, când le-am pus în vedere că vom plăti o diferenţă de clasă, dar că vom putea călători în continuare în condiţii mai umane. „Pentru ce să plătim?”, au replicat ei. „Nu e vina noastră că este imposibil şi dăunător sănătăţii să călătoreşti la clasa a II-a, iar că trenul nu are decât două vagoane. Ei (SNTFC sau CFR sau cum s-or numi azi) ar trebui să ne ofere gratuit, în aceste condiţii, locuri mai bune”, au contestat ei. Aveau dreptate. Dar fiind în România... Dreptatea se face altundeva şi e rezervată mai întâi celor care depăşeau trenul pe şoselele din zare îmbarcaţi în jeep-uri, BMW-uri, Mercedes-uri şi alte vehicule de senzaţie. Asta nu le-am mai spus-o.
Aşa-i românul, la 1843 şi astăzi!
Ne-am mutat la clasa a I-a, jenaţi oarecum de răbdarea celor care şedeau cuminţi alături de noi în acel compartiment înecat în duhoarea unui wc în care s-ar fi putut uşura şi Pazvante Chiorul. Deşi am făcut o mică încercare de-ai încuraja să se mute cu toţii la clasa a I-a, regret că nu am încins o mică revoltă, convingându-i pe toţi să o chiar şi facă. O mică remarcă: trenul avea doar două vagoane, unul de clasa a I-a şi unul de a II-a. Cel de a I-a era gol goluţ, iar cel de a II-a aproape plin. Aşadar, rocada ar fi putut să aibă loc fără probleme. Şi probabil într-o altă ţară, populată de oameni mai puţin docili şi cu angajaţi caracterizaţti de oarecare spirit civic, acea migrare de la clasa a I-a la a II-a s-ar fi produs obligatoriu şi fără probleme.
Dar înapoi în IR 1843 - a nu se confundă cu anul 1843! Ajunşi la clasa I, constatând că e doar cu puţin mai curat decât clasa a II-a, dar fericiţi că am scăpat de mirosul de cloacă, amicii mei au scos aparatele de fotografiat şi au început să pozeze culoarul, ferestrele, compartimentul şi wc-urile... Controlorul, care probabil din start îşi rezervase pentru sine un compartiment la clasa superioară, a intervenit indignat, avertizandu-ne că este interzis să faci fotografii în tren. Mi-am rugat amicii să renunţe deocamdată şi să continue după ce acest rege în mizerie se va fereca din nou în castelul său.
Naşul şi şpaga
Chiar dacă nu am mare stimă pentru oameni care se cred mici dumnezei la locul de muncă, pentru acest domn responsabil de IR 1843 mă încearcă un oarecare sentiment de apreciere. Nu ştiu din care motiv, dar ceva l-a împiedicat în cele din urmă pe acel angajat al CFR să încaseze bani de la noi. Poate a fost ruşinea că o mână de străini nu a rezistat duhorii de la clasa a II-a şi s-a văzut nevoită să îşi mute bagajele şi pe sine la clasa I, care nu era nici ea cu mult mai bună, sau poate încercarea turiştilor de a documenta mizeria din acel Inter Regio, anticipând că imaginile vor ajunge în faţa altor sute şi mii de străini, adică orgoliul de român proverbial, bun şi ospitalier, sau poate altceva, precum propriul bun-simţ. În momentul în care am încercat să plătesc sau să-i dau acea celebra spagă de naş, el a refuzat.
Dle Ponta: luaţi trenul înspre Phenian!
Revoluţia din tren nu a avut loc. Dar eu sper că scriind despre această călătorie să încurajez călătorii cu trenul pe oricare rută din România, atunci când îşi simt ameninţată sănătatea de mizerie şi miros, să se scandalizeze şi să îşi facă dreptate. Aceasta nu este o încurajare la autojustiţie, ci doar un îndemn de a-şi cere dreptul la un tratament uman în propria ţara. Acesta este însă, în primul rând, un îndemn la adresa acelor responsabili din politică de a face acel efortu1 pe care îl face zilnic omul simplu din România (şi ocazional turistul străin), de a călători cu trenul. Domnului Ponta şi camarilei sale le transmit să călătorească cu trenul real-mergător pe şinele României, nu doar cu acel prototip fabricat la Craiova sau cu 300km/h prin China! (îl avertizez că s-ar putea ca să îşi frângă cu această ocazie mai multe ligamente sau să contracteze vreo infecţie de care nu-l vor mai scăpa decât specialiştii din Phenian). Dar acesta ar fi o experienţă necesară pentru un prim-ministru care se pare că a pierdut legătura cu realitatea ţării al cărui guvern îl conduce!
Pentru mai multe fotografii, accesaţi galeria foto.
Se încarcă comentariile...
