Regionalizarea: 41 de cnezate pentru „modernizarea” României

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Drumu Caras-Severin - Hunedoara

Articolul este un puzzle ce descrie situaţia actuală a proiectului de descentralizare şi dă unele exemple de proastă gestionare a acestui proces: mediu şi transporturi. În articol apare şi exemplul Slovaciei şi Ungariei, ca ţări ce au eşuat realizarea regionalizării. De asemenea sunt reluate şi motivele politicienilor pentru a realiza acest proces. Finalul concluzionează ca în acest mod e practic imposibil să contribui la modernizarea ţării.

Scurt istoric al judeţelor

Cnezatul este o formă de organizare politică de tip statal din Evul Mediu bazată pe autoritatea cneazului. Micile cnezate şi voievodate româneşti vor deveni odată cu evoluţia societăţii tot mai puternice şi mai întinse astfel încît vor constitui temelia formãrii statelor feudale româneşti: voievodatul Transilvaniei, Ţara Româneascã, Moldova şi Dobrogea. Aici vorbim de secolul al XI-lea şi de unităţile prestatale româneşti ale lui Glad, Menumorut şi Gelu. Mai târziu, împărţirea României în judeţe este atestată documentar la 8 ianuarie 1392, când domnitorul Mircea cel Bătrân printr-un hrisov numeşte „ţinutul Vâlcii” judeţ. Ultima reformă administrativ-teritorială majoră din România a avut loc în anul 1968 când s-a trecut de la împărţirea pe regiuni şi raioane la reîmpărţirea pe judeţe, desfiinţată de autorităţile comuniste după 1948, având ca model împărţirea teritoriului Uniunii Sovietice.

Regionalizare pentru guvernanţă modernă

Principiul subsidiarităţii este unul din principiile de bază ale funcţionării Uniunii Europene, care apare de peste 30 de ori menţionat în tratatul de la Lisabona. El promovează buna guvernanţă la nivel local, regional şi naţional şi prevede ca deciziile politice din UE trebuie întotdeauna să fie luate cât mai aproape de cetăţeni. Guvernanţa  multi-nivel este un produs al principiului subsidiarităţii,  competenţele fiind împărţite pe diferite nivele. Procesul  de luare a deciziilor este împărtăşit de actorii de la diferite niveluri în dauna monopolizării de către guvernele naţionale. Regionalizarea reprezintă un element de integrare în Uniunea Europeană, prin stabilirea raportului dintre comunitate şi regiune, pentru a preveni dezechilibrele sociale oferind legitimitate regiuniilor sau instituţiilor care le reprezintă interesele.

Ungaria şi Slovacia-eşecuri ale procesului de regionalizare

Slovacia este exemplul cel mai bun când vine vorba despre eşecul procesului de descentralizare. Deşi Slovacia are opt regiuni care au o oarecare autonomie încă din 2002, autoritatea regională nu are nici o putere de decizie, ceea ce crează o asimetrie între descentralizarea funcţională şi cea politică. În domenii politice importante, decizia nu este luată la nivel de regiune, regiunile având doar rol de implementare a deciziilor şi direcţiilor de dezvoltare impuse de la centru. Ungaria după ani întregi în care a funcţionat la nivel de regiune, fără putere de decizie prea mare la nivel regional, pentru perioada 2014-2020 se pregăteşte de o centralizare a resurselor, prin dizolvarea Consiliilor de Dezvoltare Regională. Judeţele vor juca un rol important în viitorul politicilor de dezvoltare regională din Ungaria.

Motivele invocate de politicieni pentru a demara procesul de regionalizare

De cele mai multe ori s-a vorbit despre absorbţia de fonduri europene, despre funcţionarea eficientă a administraţiei prin reducerea birocraţiei şi servicii aduse mai aproape de cetăţean, pentru reducerea disparităţilor între regiuni şi în interiorul regiunii. Toate acestea sună bine din păcate nu au fost prezentate de către guvernanţi modele de dezvoltare, care să ne facă să credem că aceste obiective sunt realizabile prin modalitatea cum se propune acest model de regionalizare. Situaţia actuală este una dramatică: la capitolul bună guvernanţă (care este un indicator şi al performanţei administrative locale şi regionale) regiunile din România ocupă ultimul loc în Europa, conform Comisiei Europene, la absorbţie la fel iar inegalităţile economice au crescut cu 36% în ultimii opt ani. În acest context s-a hotărât realizarea descentralizării, fără modele sau argumente pentru o reformă de fond instituţională, ci doar cu transferul de atribuţii de la centru la judeţ (şi nu la regiune!).

Liviu Dragnea spunea „Am facut foarte multe dezbateri publice. Şi eu, şi colegii mei am vorbit la foarte multe posturi” în timp ce Marian Petrache, şeful CJ Ilfov spunea „A fost un serial pe National Geographic “oamenii care au schimbat America”. Lumea civilizată s-a construit prin forţa unor oameni, nu toată societatea a participat la modernizarea ei”.

Proiectul final al Legii privind descentralizarea

Proiectul realizat de ministerul Dezvoltării, condus de Liviu Dragnea, prevede transferul unor instituţii centrale de la ministere către consiliile judetene si consiliile locale. Domeniile care se descentralizeaza sunt sanatatea, agricultura, cultura, mediu, tineret si sport, învăţământul pre-universitar şi transporturi. Dacă anul trecut se vorbea despre regionalzare ca un proces în care se înfiinţau  regiuni şi  se dădeau atribuţii suplimentare pentru nivelele deja existente, guvernul s-a sucit complet şi pune în practică exact opusul a ceea ce a susţinut la început: întăreşte Consiliile Judeţene.

O buna regionalizare sau descentralizare nu trebuie sa aibă la bază, sa consacre şi să legitimizeze puterea oligarhilor locali ci, dimpotrivă, să o desfiinţeze şi să o integreze în ordinea democratică naţională română

Unul din think-tankurile bucureştene critica proiectul propus numind procesul de descentralizare unul de “judeţizare” care va bloca modernizarea României, propunându-şi să transfere în mod uniform resurse care să fie gestionate de către CJ-uri  după principiul pentru fiecare câte puţin, dintr-un disponibil financiar/patrimonial naţional care se micşorează de la un an la altul: “Fostul Preşedinte de Consiliu Judeţean Teleorman, ajuns Ministru al Dezvoltării Regionale, ne condamnă definitiv la perpetuarea unei administraţii locale construite pe modelul comunist din 1968, incapabilă să se susţină financiar (în mediul rural) şi dependentă de deciziile superiorului politic.”

O buna regionalizare sau descentralizare nu trebuie sa aibă la bază, sa consacre şi să legitimizeze puterea oligarhilor locali ci, dimpotrivă, să o desfiinţeze şi să o integreze în ordinea democratică naţională română, precum şi în cea transnaţională europeană” spunea un europarlamentar român.

Două exemple de proastă gestionare a descentralizării

Conform Coaliţiei pentru Mediu, propunerea legislativă privind descentralizarea are un impact negativ asupra protecţiei mediului şi contravine legislaţiei europene. Sunt şanse mari ca şi Comisia Europeană să demareze procedurile de infrigement în cazul în care acest conflict de interese va exista pe viitor. Este vorba despre funcţionarea Agenţiilor pentru Protecţia Mediului (APM) care au în prezent rolul de monitorizare şi avizare a proiectelor cu impact asupra mediului. Aceste APM-uri sunt instituţii care dau avizele de mediu pentru construcţii la nivel local şi regional şi sunt liantul comunicării între politicile de mediu europene, ministerul de resort şi CJ-uri. Subordonarea APM-urilor către Primării sau CJ-uri va da undă verde tuturor “proiectelor” pe care edilii locali le propun, deoarece este greu de crezut că acestea vor putea amenda unele “proiecte” propuse de autoritatea care-I finanţează.

Fragmentarea managementului  în transporturi va duce la un haos al coordonării infrastructurii de transport din România care a avut serioase probleme în ultimii ani, când a funcţionat sub tutela CNADNR. Acum, o parte din drumurile naţionale vor trece la CJ-uri pentru a fi finanţate de Ministerul Dezvoltării Regionale, altele vor trece la d-l Sova, iar probabil d-na Mănescu va avea şi ea unele atribuţii. Sorin Ioniţă spunea “Noi ne împiedicam şi până acum cu structuri simple de gestionare şi ne complicam acum de parcă am fi Danemarca. Ne împiedicăm cu bicicleta şi vrem să conducem nava spaţială”. Pe romaniacurata scriam despre gestionarea proastă a POST, construind scump şi prost doar 529 de km de autosradă în 7 ani de zile, reuşind să “cheltuim” doar 17.5% din cei 5.4 miliarde care au fost alocaţi de UE. Dacă am gestionat aşa prost problema infrastructurii timp de 7 ani sub tutela ministerului de resort, ce şanse reale sunt ca pe viitor să avem rezultate mai bune în cazul în care vor exista mai multe centre de coordonare?

Dezvoltarea regională imposibil de realizat în viitoarele “cnezate”

Deşi pornit cu surle şi trâmbiţe, după modelul polonez, proiectul de descentralizare actual nu seamănă deloc cu el. Am scris anul trecut despre Polonia şi succesul lor de bună guvernanţă, de dezvoltare regională prin absorbţie de fonduri europene. Împărţirea administraţiei, fragmentarea procesului decizional şi puterea de decizie şi coordonare absolută oferită preşedinţilor de CJ, poate arunca România în Evul Mediu ca model de funcţionare administrativă.  Subsidiaritatea şi buna guvernanţă nu au cum sa existe în zone controlate cu mână de fier de “cnejii” actuali, zone unde mass-media şi societatea civilă sunt inexistente. Cei de la IPP spuneau că abandonarea discuţiilor pe marginea proiectului de regionalizare în favoarea judeţizării României nu este altceva decât măsura eşecului clasei politice de a îşi asuma un proiect vizionar de reformă a administraţiei, care să treacă dincolo de mize economice şi politice meschine.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite