Prin modul în care a ales să-şi trăiască viaţa, prin voinţa şi curajul de a lupta, prin civilitatea, moralitatea şi demnitatea de care a dat dovadă şi pe care le-a evidenţiat discret în România, Regina Ana ar putea fi un model uman pentru români. Dar, oare, mai sunt interesaţii românii de valori morale, de caractere puternice, de modele de urmat? Sau le sunt suficiente exemplele actuale, idolii neaoşi, locali, vopsiţi, ajunşi peste noapte să conducă România, penali şi impostori cât cuprinde?

Într-o societate românească dominată mai mult de lucruri rele decât de lucruri bune, acaparată de corupţie, de minciună, de furt, de impostură, de criminalitate economico-financiară, de premiere negre în domenii vitale, cum ar fi sănătatea, de exemplu, dominată de falşi politicieni penali, infractori, de lupi îmbrăcaţi în blană de oaie, mai avem nevoie de modele umane? Mai au tinerii de astăzi nevoie de modele, de valori umane sau e suficient ce le oferă societatea sus amintită? Mai avem nevoie de caracter, educaţie, civilizaţie, demnitate, onoare, sacrificiu, muncă, umanitate, respect pentru a ajunge undeva? Ori este suficient să urmăm sumedenia de exemple originale româneşti, de înavuţire şi parvenire profund imorale, dar care sigur duc sus pe scara puterii în România?

Zilele acestea, moartea Reginei Ana, cea care va rămâne în istoria României doar soţia ex-regelui Mihai I, care n-a fost cu adevărat regină nici un minut, a devenit un subiect controversat printre români. În special pentru amploarea dată evenimentului, mai ales că Guvernul a declarat ziua înmormântării, 13 august, zi de doliu naţional. Venită prima dată în România, fără regele Mihai I, ţară pe care o cunoştea doar din povestirile soţului său, Ana a bătut timp de câţiva ani principalele oraşe şi localităţi rurale, încercând să cunoască tot mai mult românii şi România.

Regina Ana spunea că a fost impresionată de spiritualitatea satului românesc care reflectă însăşi identitatea poporului român. Afirma că, la sosirea pe aeroport, o impresiona şi îi plăcea cel mai mult să vadă fluturând tricolorul românesc.

În toţi aceşti ani, de la revenirea Casei Regale în ţară, personalitatea, caracterul şi viaţa Reginei Ana au fost cunoscute de foarte puţini români simpli, majoritatea neştiind mare lucru despre aceasta. Acum, pe bună dreptate, istoricii contestă faptul că soţia ex-regelui Mihai n-a fost niciodată regină. Din motive bine întemeiate şi care au ţinut exclusiv de meandrele istoriei, de contextele interne şi mai ales internaţionale. Atribuirea denumiri de Regina Ana a României ţine mai mult de simbolul monarhiei şi al regalităţii în ţara noastră.

Acuzatorii, denigratorii de azi, sunt reprezentaţi prin ignoranţă, neştiinţă, prostime. Sunt acuze exprimate atât de oameni fără prea mare ştiinţă de carte, pe de o parte, dar şi de către unele persoane şi personalităţi publice-politicieni, jurnalişti, foşti membri marcanţi ai Securităţii regimului trecut, intelectuali, sportivi şi alţii. Aceştia aduc tot felul de ”argumente” împotriva Reginei Ana, cum ar fi: că nu a făcut nimic pentru România, că nu vorbea româneşte, că nu avea sânge românesc, că nu era ortodoxă, că a venit să revendice pământuri şi moşteniri la noi în ţară... Parcă am mai auzit şi anii trecuţi asemenea şabloane despre  Casa Regală. Cui folosesc aceste acuze, tâmpenii, rostite sau scrise cu emfază în mediul public românesc, făcute acum, la moartea soţiei Regelui Mihai, nu ştiu!

La polul opus, românii simpli au ocazia să afle informaţii, să cunoască post-mortem caracterul puternic, personalitatea, viaţa de luptă şi sacrificii a Anei, soţia ex-regelui Mihai I, în exilul acestuia impus de istorie. Şi mai ales civilitatea şi demnitatea acestei femei puternice, cu sânge albastru, care s-a luptat şi sacrificat pentru soţul şi supravieţuirea familiei sale. Care a învăţat să cunoască şi să iubească o ţară mai mult din povestiri, înainte să pună piciorul pe pământ românesc.

Chiar dacă nu a fost o regină care să domnească vreun minut, Regina Ana va rămâne un simbol al monarhiei în România şi poate deveni un model uman, un reper moral, un exemplu de sacrificiu şi curaj pentru mulţi români.

O femeie care a studiat şi muncit ca simplă vânzătoare în SUA, ţara tuturor posibilităţilor unde un rege poate fi un simplu cetăţean şi un om de rând poate fi un rege. A luptat pe fronturile african şi european, a fost infirmier de front, apoi ofiţer de legătură al Armatei Franceze Libere. Regele Mihai I a cunoscut-o iniţial, din reportajele filmate despre războiul din Maroc (1943), în care a văzut-o, i-a decupat pozele şi a aşteptat să o cunoască în realitate. A întâlnit-o abia după război, când fusese alungat din România, se afla în exil.

O femeie care a fost excomunicată de Papă, în 1948, ea fiind catolică, din cauza căsătoriei cu un ortodox. Nu a primit dispensă pentru căsătorie deoarece ex-regele Mihai I şi soţia sa Ana nu au acceptat botezul copiilor lor în alt rit decât cel ortodox.

O femeie care a fost pilot, mecanic, vânzător, a avut diverse ocupaţii pentru supravieţuirea familiei în vremea exilului. A avut principii şi pasiuni puternice de la care n-a făcut rabat, a făcut mult sport: automobilism, ciclism, înot, echitaţie. Îi plăcea vânătoarea.

Îşi ajuta soţul, ex-regele Mihai I al României, alungat de comunişti din ţară, să menţină legătura cu poporul său umilit şi batjocorit de regimul comunist, prin înregistrările discursurilor acestuia către ţară, difuzate prin intermediul radioului Europa Liberă.

Puţini români ştiu că Regina Ana mânca o singură dată pe zi, iar pentru ea moda era rezumată la expresia „Eu nu mă îmbrac, eu mă acoper.”

Decât să aruncăm cu pietre şi să denigrăm din neştiinţă şi prostie sau din alte motive idioate, mai bine citim, ne informăm şi mai ales, aflăm adevărul despre viaţa omului care a ajuns să fie intitulată Regina Ana a României. Vom afla informaţii extrem de interesante şi în special, vom avea ce învăţa din viaţa aceste femei puternice şi demne.