Regele Ferdinand I a murit

Regele Ferdinand Viata si realizarile celui dintai domnitor al tuturor romanilor Personalitatile de seama trebuiesc judecate in raport cu mediul inconjurator. Exista o interdependenta a faptelor

Regele Ferdinand
Viata si realizarile celui dintai domnitor al tuturor romanilor
Personalitatile de seama trebuiesc judecate in raport cu mediul inconjurator. Exista o interdependenta a faptelor imposibila de negat, mai ales in timpurile actuale de vadit progres stiintific. Astfel - desigur - va fi judecat, de catre istoricul, psihologul si cronicarul de maine, - regele Ferdinand I al Romaniei. Adica: in stransa legatura cu vremea desavarsirii atator fapte mari in tarisoara de odinioara, - astazi intregita in hotarele ei firesti. Ceeace facem noi nu e decat o simpla biografie a primului domnitor, care a avut norocul sa vada toate provinciile romanesti - in sfarsit - unite. Norocul si meritul, caci nu mica i-a fost contributia la infaptuirea acestui vis milenar al neamului.
Copilaria regelui Ferdinand
Regele Ferdinand - Ferdinand, Victor, Albert, Moinrad de Hohenzollern al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzollern - a vazut lumina zilei la Sigmaringen, in 24 august, anul 1865. Dintr'o familie crescuta la scoala muncii si a energiei creatoare, - tanarul vlastar princiar a fost educat in acest spirit binefacator. Ii s'au dat posibilitati ample sa cunoasca in chip complect viata, nu prin prisma lecturilor voit optimiste sau a instructorilor respectuosi de forme dar tainuitori de adevaruri, - ci prin contactul direct cu lumea. N'a studiat acasa, ferit de viata care palpita in afara. A fost trimis sa-si faca studiile la gimnaziul public, alaturea de copiii cetatenilor de toate categoriile sociale si de toate conditiile. In aceasta masura vedem o tesatura specifica a caracterului si a traditiilor Hohenzollern-ilor. Si imparatul Germaniei de odinioara, si regele Carol au invatat la scoala publica si au umblat pe jos, - iarna sau vara. Copilului Ferdinand nu ii s'au crutat aceste incercari, cari il puneau in contact direct cu o lume, - altfel necunoscuta. Precum ne arata in biografia sa profesorul Paun, - printul Ferdinand, copil, a cunoscut o educatie severa dar mult binefacatoare pentru formarea caracterului. Era sculat, in fiecare dimineata: la orele 6 si pus intr'o baie rece. Hranit simplu si observat cu strasnicie, de doi pedagogi, - unul civil si altul militar, - se obisnuise a fi cumpatat si serios. Pe parinti nu-i vedea decat de trei ori pe an: la Craciun, la Pasti si in vacanta mare, de vara. A fost crescut, in deosebi, sub imperiul devizei formulata de mosul sau, principele Anton:
"Nu-i destul ca v'ati nascut principi, - ci trebuie sa munciti ca sa dovediti ca meritati titlul vostru!".
O tinerete activa
Intr'o asemenea atmosfera crescut si de asemenea principii condus, e firesc ca tanarul principe sa-si fi apropiat cunostintele omenesti, cu toata grija si cu toata priceperea unei minti cumpanite. Cei cari l'au vazut la lucru, au pastrat o amintire buna despre afabilitatea si seriositatea tanarului vlastar princiar. La DUsseldorf - pe vremuri un focar de cultura si de arta - si-a trait cei mai frumosi ani ai copilariei si ai tineretii, principele, pe atunci, Ferdinand. Acolo si-a trecut examenul de bacalaureat. Devenit ofiter, a studiat la Cassel cursurile militare si scoala de razboi. A intrat, apoi, ca sublocotenent activ in regimentul I de garda imperiala dela Potsdam. Cursurile militare le-a urmat cu sarguinta doi ani de zile, - dupa care si-a continuat studiile la universitatile din Tuhringen si Leipzig unde a ascultat cursuri tinute de profesori cu renume mondial.
Principele Ferdinand, in tara romaneasca
Pe vremea aceea, tara noastra cauta un mostenitor prezumtiv al tronului, intrucat regele Carol n'avusese copii. Si atunci sortii cazura asupra principelui Ferdinand. Acesta a sosit in Romania in ziua de 14 Aprilie 1889, - adica in varsta fiind de 24 de ani. Un amanunt: ca principe, Ferdinand de Hohenzollern vizitase - pe cand era in etate de 16 ani - tara romaneasca, ne stiind ca soarta il alesese sa fie, mai tarziu, suveranul Romaniei intregite. In tara s'a simtit identificat cu poporul nostru pe care il vedea harnic, inteligent si cu aplicari spre poezie. Un eveniment, in viata sa, a insemnat anul 1893, cand s'a casatorit cu actuala regina Maria. Devotat intereselor tarii, - a participat efectiv in campania noastra din Bulgaria, in anul 1913.
Urcarea pe tron
Regele Carol murind, - se urca pe tronul Romaniei principele Ferdinand. Evenimentul s'a produs in ziua de 26 septembrie 1914.
Cu acest prilej - regele a dat urmatoarea
PROCLAMATIE
catre intreaga armata romana:
"Ostasi, dupa o munca fara preget de o jumatate de veac, incarcat de ani si marire, iubitul nostru rege si-a inchis pentru veci ochiul care v'a privit necontenit cu dragoste fara margini. Inima lui parinteasca v'a insotit zi si noapte. El v'a adus la glorie si cinste; cu lauri culesi pe campiile de bataie a incununat fruntea lui si fruntile voastre.
"Ostasi,
"Cu inima indurerata, dar plina de nadejde iau asupra-mi greaua sarcina ce ma asteapta. Cu credinta ca veti urma tot inainte pe calea croita de intaiul nostru rege si capitan, va aduc, la randul meu, dragostea si increderea unui parinte catre copiii sai, cerandu-va din partea voastra, precum v'a cerut si Dansul, sa va inchinati, intr'o munca incordata, sufletele - tarii si tronului".

Ferdinand I
Regele Ferdinand I al Romaniei a murit. Trista stire a fost comunicata asta noapte dela Sinaia si ea va cobori in sufletele tuturor fiilor acestei tari simtimantul celei mai sincere si mai profunde dureri. A murit regele rasboiului pentru unitatea nationala, suveranul caruia soarta i-a harazit sa vada intrunite sub sceptrul sau toate trunchiurile razletite ale neamului, domnitorul caruia massele populare ii datoresc in primul rand marile reforme cari le-au asezat in cadrul unei vieti noui. Scurta i-a fost domnia - abia treisprezece ani - dar epoca acestei domnii va ramane incorporata in cartea neamului cu pagini de grandioasa epopee. Faptele savarsite sub regnul ce se inchee sunt desigur realizarile cele mai marete din mersul acestui popor spre implinirea destinelor sale istorice. Ele vor ramane deapururi legate in amintirea urmasilor de numele lui Ferdinand I. Urcat pe tron in imprejurari cu deosebire grele, regele Ferdinand n'a pregetat sa-si insuseasca politica instinctului popular, sa se identifice cu aspiratiile neamului si sa semneze el, Hohenzollern, o declaratie de rasboiu impotriva altui Hohenzollern. Dar jerfta aceasta, imensa pentru un suflet omenesc, si-a gasit rasplata in incheerea actiunii rasboinice, cand Basarabia mai intaiu, Bucovina dupa aceea si insfarsit Transilvania au venit rand pe rand sa se alipeasca la vechiul regat, spre desavarsirea unitatii nationale. Cel ce-si impusese astfel suferinta jertfirii simtimintelor personale si legaturilor de rudenie, a avut bucuria de a se vedea incoronat la Alba-Iulia ca intaiul rege al Romaniei intregite. Dela regele Ferdinand a pornit si imboldul hotarator pentru infaptuirea marilor reforme destinate a fi temelia unui nou asezamant social. Se stie in adevar ca multumita interventiei directe a regelui s'au realizat si improprietarirea si votul obstesc. Ferdinand I coboara astfel in mormant cu titluri mari la recunostinta tuturor, a celor de azi ca si a celor viitori. Savarsirea lui din viata se face in vremuri grele, strabatute de fiorii nelinistei. Disparitia lui este deci cu atat mai dureroasa. Poporul roman si toti aceia cari ocupa locuri de raspundere trebuie sa-si adune toate puterile intelectuale si morale pentru a duce mai departe desvoltarea linistita si sanatoasa a Romaniei Mari. E cel mai pretios omagiu pe care tara indoliata il va aduce memoriei lui Ferdinand I.

Razboiul, -
Improprietarirea si votul universal pentru tarani
Urcarea pe tron a regelui Ferdinand s'a produs in imprejurari extrem de importante nu numai pentru istoria neamului romanesc, - ci si pentru istoria lumii. Caci marele razboi incepuse. Deoparte, Germania cu aliatele sale, - de alta parte Franta, Anglia, Rusia si mai tarziu Italia si Statele-Unite. Ce face, - ce va face Romania? - era intrebarea. In tara, - se stie cum s'au desfasurat evenimentele. Ar fi - socotim - de prisos sa recapitulam acele momente din viata poporului roman. Regele Ferdinand a dus o mare, o puternica, o supra-umana lupta sufleteasca. In cele din urma a invins regele romanilor, - a invins monarhul identificat cu nazuintele poporului sau. Si in seara de 13 August 1916, regele Ferdinand - urmand instinctul national - a tras sabia, alaturea de aliati, - in contra grupului germano-austro-ungaro-bulgaro-turc. A fost nu numai un gest asteptat, admirat si pretuit de neamul romanesc. A fost si un triumf pe care domnitorul de mai tarziu al tuturor romanilor il obtinea asupra sa. In razboi - regele Ferdinand a luat parte la cele mai grele lupte, urmarind cu atentia incordata si in deaproape desfasurarea lor. Traia printre soldati, pe front, cele mai impresionante momente si nici o singura clipa n'a pierdut nadejdea in victorie. In razboi, - regele Ferdinand a fagaduit taranilor: pamant si drept de vot. Nu ca o rasplata pentru eroismul maselor, - ci ca o indreptatire a poporului romanesc. Taranul nostru a dobandit si pamant si drept de vot. Cuvantul monarhului s'a realizat intru totul. Cine va face istoria razboiului romanesc, - nu va putea trece peste aceasta stralucita pagina inscrisa in cartea de aur a neamului - de catre regele Ferdinand. El a avut fericirea sa vada realizat visul neamului romanesc: intregirea lui in hotarele firesti ale tarii.
Incoronarea
La 15 Octombrie 1922 s'a savarsit incoronarea regelui Ferdinand ca primul rege al tuturor romanilor.

Vineri, 22 iulie 1927
Mihai I
Din ceremonia intronarii, care a avut loc eri la Camera, - nimic n'a fost mai emotionant si mai impresionant, decat tabloul ce prezenta micul rege Mihai I, cautand adapost langa principesa mama, invaluita in naframa neagra a doliului celui mare. Un rege copil, in secolul nostru! Desigur una din cele mai grele si mai ingrijoratoare probleme. Un rege copil - o speranta, o fagaduiala, care in buna parte sta in mama iubitoare care va avea sa-i calauzeasca pasii si sa-l pregateasca pentru marea si greaua misiune, pentru "fatala onoare" cum spune Racine, pe care soarta i-a harazit-o si o natiune, ale carei cronici contin mai multe pagini de suferinte decat de bucurii, i-a intarit-o. Educatiune de print: lucru greu si delicat. Cu cat mai greu si mai delicat lucru, nu este educatiunea unui rege?! "Porti un nume mare, Maria Ta", - i-a spus Mihail Kogalniceanu lui Voda Cuza, cand a fost proclamat Domn. "Fi deci bun, bland si drept cu acest popor cu care prea putini au fost buni si drepti". Ce alta tinta mai frumoasa se poate pune oare educatiunii regelui Mihai I, decat aceia ca sa fie un rege bun, bland si drept, cand vremea ii va trece si puterea de fapt, pe care varsta frageda in care a ajuns la tron, il impiedica s'o exercite? Mai cu seama un rege drept, caci dreptatea, respectul legii, este suprema virtute a regilor azi ca si eri, maine ca si azi. Justitia fundamentum regnorum! Astfel pe cand plina de incredere tara priveste spre noul ei rege, care tocmai fiindca e un copil, este, dupa o celebra vorba, o pagina alba, pe care cei cari au raspunderea cresterii lui si ea insasi poate scri tot ce i-ar fi lui spre glorie si ei spre marire, tocmai de aceia trebue adresate regelui Mihai cand se urca pe tron, urarile marelui poet francez: ca sa ramaie si cand va fi om, ferit de farmecul otravitor al fatalei onori ce i-a revenit, ca sa fie ferit de betia puterii absolute, ca urechea lui sa fie inchisa vocii fermecatoare a lingusirii lase, - pentruca sa poata fi, poporului sau, un rege conform cerintelor vremii, adica un rege democratic, un rege constitutional. Daca regenta, odata cu educarea regelui in acest sens, va crea si conditiunile pentruca sa poata domni cum a fost crescut, - ea isi va fi indeplinit datoria, iar Romania va trece in liniste si prosperitate una din cele mai grele crize din cate i-a fost dat sa treaca - si puternica si de nezdruncinat va fi temelia pusa astfel statului si dinastiei.
Ad.

Sambata, 23 iulie 1927
Datoria ceasului
Sedinta in care noul rege a fost intronat, a decurs in mod cu adevarat solemn. Politica si-a suspendat un moment cursul si luptele, pentru a feri aceasta solemnitate si de cea mai mica nota discordanta. Dar viata reclama drepturile ei si cea a tarii isi continua mersul. Ce va aduce ziua de maine depinde de ce va face ziua de azi. Si daca maine va fi mai bine decat azi, depinde daca azi va fi mai bine decat eri. Cu alte cuvinte, la vremea noua care incepe de acum, trebue cu siguranta metode noui. Ceeace eri era inca posibil, fiindca un rege care prezidase, in conditiuni cu deosebire tragice si deci cu deosebire grandioase, la realizarea celui mai mare act din istoria poporului roman, acoperea cu prestigiul si autoritatea sa, actele si chiar greselile oamenilor politici conducatori - nu este, nu poate fi posibil astazi, cand autoritatea regeasca nu exista decat ca un simbol, iar prerogativele ei sunt exercitate de o Regenta, care esita azi din randurile natiunii, va trebui maine sa reintre in ele si care, in exercitiul colegial al acelor prerogative, nu are alt rol decat sa vegheze ca mostenirea ce i-a fost incredintata spre gerare, s'o transmita materialmente si moralmente nestirbita legitimului ei detentor. Ni se pare ca pentru a putea atinge aceasta tinta, Regenta nu are decat o singura cale de urmat: cea a celui mai strict constitutionalism, a celei mai stricte legalitati. Cine, ar putea sa nutreasca in aceasta privinta vre-o indoiala? In ce priveste Regentele istoria e plina de pilde. Acestea ne invata ca o perioada de Regenta este o perioada critica in viata unei tari si ca nu exista posibiitatea de a o trece cu bine, decat prin evitarea a to ce ar putea turbura linistea poporului, a tot ce ar putea starni intr'insul neincrederea in legi si dreptate. Probabil ca in sedinta Camerei de Luni, discutiunea se va misca in aceasta directiune. In ce priveste elogiul defunctului rege, nu vor fi doua voci deosebite. Dar in ce priveste politica viitoare a conducerii acestei tari, stabili-se-va oare aceeas unanimitate? Partidul national-taranesc, al doilea partid de guvernamant, consfintit ca atare de regele Ferdinand prin chemarea lui in guvernul Stirbey, consfintit de massa electorala prin voturile efective puse in urne, dar chiar si prin rezultatele proclamate dupa sofisticaria electorala, - are datoria sa vorbeasca clar si raspicat. El trebue sa spue ca in tot cazul ilegalitatea si minciuna parlamentara, nu ar fi putut continua multe vreme, fara a duce la grele dificultati, ca insa in imprejurarile actuale, continuarea vechilor metode, ar provoca in mod inevitabil grave consecinte si ar putea pune in discutiune o situatiune, care nefiind decat un pis aller, a fost tocmai deaceea, primita fara obiectiune de dansul ca si de tot ce gandeste politic in aceasta tara. Dar nu numai conditiunea politica a acestei acceptatiuni, ci si cea decurgand din natura lucrurilor este, ca daca e vorba ca aceasta dureroasa si inevitabila solutiune sa fie si o solutiune fericita, apoi de acum incolo, metodele de guvernare trebue sa fie inspirate de respectul de lege in asa masura, incat atunci cand regele Mihai I va avea sa intre cu tot dinadinsul in drepturile sale, sa gaseasca singurele imprejurari in cari, in vremea noastra, o tara isi poate zice civilizata si o Coroana se poate mentine (...)
Ad.

Testamentul regelui Ferdinand
Un document miscator
Pe cand trupul lipsit de viata al regelui Ferdinand zacea inca pe catafalcul din Sinaia, sufletul lui gasea prilejul sa mai vorbeasca o data tarii prin documentul emotionant care e testamentul sau. Limbajul pe care repausatul rege il tine in acest document conceput intr'o frumoasa forma literara, e plin de noblete si patruns de o rara elevatie morala. Rasunand de dincolo de moarte, marturisirile, sfaturile si indemnurile celui disparut apar cu atat mai pure si deci cu atat mai impresionante. S'a spus despre regele Ferdinand ca a fost un sentimental. A fost desigur. Se oglindeste aceasta insusire care inobileaza firea omeneasca in caldura cu adevarat miscatoare cu care vorbeste de regina Maria, tovarasa de viata cu care a impartasit si zilele fericite dar si ceasurile grele prin cari au trecut odata cu tara. Se oglindeste apoi in dragostea adanca ce respira din testament pentru copiii sai. Dar dupa cum arata acest document redactat in clipe cand regele Ferdinand se gasea singur in fata constiintei sale, scopul cel mare al vietei celui disparut a fost propasirea poporului roman. Si scopul acesta il recomanda si urmasului sau. "Neuitatul si inteleptul meu unchiu regele Carol I, in lunga si slavita sa domnie, a intemeiat puternic noul stat al Romaniei, dezvoltand mereu insusirile de munca si de progres ale poporului ei, redesteptand si organizand in glorioasa ei armata, strabunile virtuti ostasesti ale neamului ei. Rezemat pe aceste virtuti, la randul meu am putut desavarsi opera nationala si am aflat in clipele celor mai hotaratoare imprejurari, credinta neclintita si eroismul netarmurit al ostirii de care ma simt legat din adancul sufletului. A vrut astfel pronia cereasca sa nu lase fara rod domnia mea si a dat dragostei mele de neam, cea mai scumpa si sfanta rasplata". De fapt, de domnia regelui Ferdinand va ramane legat de-apururi in istorie evenimentul cel mai de seama din viata acestui popor, unirea laolalta a tuturor romanilor. Unirea insa trebuie desavarsita si regele Ferdinand ureaza urmasului sau "sa intareasca si sa sporeasca mostenirea nationala, unind tot mai strans puterile si insusirile romanilor din toate tinuturile si din toate straturile sociale". Sprijinitor, ca si unchiul sau regele Carol, al expansiunei culturale, regele Ferdinand a lasat un important legat - cincizeci de milioane lei in valoarea pe care o aveau fata de aur in Iunie 1925 - pentru operele de cultura. Vor avea sa se impartaseasca din acest legat diverse institutii si fundatii. Societatea geografica precum si Academia Romana pentru cercetari asupra chestiunilor economice romanesti. Cultele n'au fost nici ele uitate, si testamentul enumara bisericile nationale ortodoxa si unita, cea catolica, cea protestanta si cea israelita. Nici saracii n'au fost uitati caci si pentru ei s'a lasat un legat. Si e miscatoare parerea de rau pe care o arata regele ca din pricina imprejurarilor grele de dupa razboiu nu poate face tot binele pe care l'ar dori. Astfel, dupa ce si-a inscris numele in istorie prin partea pe care a luat-o la infaptuirea marelui act al unirei, regele Ferdinand si-l perpetuiaza si prin operele si institutiile culturale pe cari le-a dotat prin testament precum si prin simtimintele nobile si generoase carora le-a dat o atat de frumoasa expresie in pragul trecerei la cele eterne.
Cenzor