Recensământul spitalelor: sute de unităţi medicale ar putea fi puse la pământ

Infrastructura spitalicească de stat este învechită şi ar fi mare nevoie de spitale noi

Toate spitalele din ţară vor fi luate la puricat de specialiştii în construcţii pentru a se stabili care este rezistenţa seismică, eficienţa energetică şi riscul la incendii ale acestora.

Foarte multe dintre spitalele de stat din România sunt construite înainte de cutremurul din 1977, expertiza referitoare la rezistenţa seismică a lipsit şi ea, iar autorizaţiile la incendii nu pot fi obţinute pentru că aceste clădiri nu mai îndeplinesc standardele actuale. 

Ministerul Sănătăţii, împreună cu reprezentanţi ai Universităţii Tehnice de Construcţii din Bucureşti, UCTB, încearcă acum să afle care sunt spitalele de stat cu cele mai mari riscuri, pentru a putea întocmi o listă de priorităţi la investiţii. „Am identificat peste 400 de unităţi medicale cărora li se va aplica un chestionar de evaluare tehnică. Aceasta face referire, printre altele, la riscul seismic, la eficienţa energetică şi la riscul de incendiu. Dintre cele aproape 1.400 de clădiri ale unităţilor sanitare cu paturi, şi vorbim de clădiri, nu de unităţi sanitare, 310 sunt autorizate privind securitatea la incendiu, 52 sunt autorizate parţial, 302 clădiri funcţionează fără autorizaţie de securitate la incendiu, dintre acestea 120 au aviz, iar 728 de clădiri nu fac obiectul autorizării privind securitatea la incendiu”, a declarat, luni, ministrul Sănătăţii. 

Prioritate la investiţii, clădirile fără autorizaţie la incendiu

La rândul său, prof.dr. Radu Văcăreanu, rectorul Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti, a explicat că acest chestionar, în care se vor regăsi informaţii despre riscul seismic, eficienţă energetică şi riscul la incendiu, va fi completat de o reţea de voluntari formată din cadre didactice de la UTCB, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Universitatea Politehnică din Timişoara şi Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. Iniţiativa va fi sprijinită şi de reprezentanţii Inspecţiei de Stat în Construcţii, precum şi de Asociaţia Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri. 

În opinia ministrului Sănătăţii, prioritare pentru investiţiile din viitorul exerciţiu financiar ar trebui să fie spitalele care nu au autorizaţie de securitate la incendiu: „Sunt 400 de unităţi sanitare. Unele dintre aceste unităţi sanitare funcţionează în structuri de tip pavilional, adică funcţionează în mai multe clădiri. Cred că vom începe verificările cu acelea, dar asta trebuie să discutăm cu colegii care sunt voluntari. Eu anticipez că vom începe verificările cu acele clădiri care nu au autorizaţie la incendiu pentru că ele ar trebui să fie prioritare. În funcţie de datele obţinute şi de gradul de nesecuritate pe care aceste clădiri îl au, vor realiza prioritizarea pentru investiţiile preponderent din fonduri europene pentru următorii ani”.

Consolidare sau demolare?

Rectorul UTCB a precizat că abia după strângerea informaţiilor referitoare la toţi parametrii se va ajunge la o imagine clară a situaţiei şi se vor putea lua decizii în consecinţă. Pentru că, a mai spus Radu Văcăreanu, pot fi şi situaţii ca o clădire să corespundă din punctul de vedere al riscului seismic, dar funcţionalitatea spitalului să fie afectată. Şi atunci, trebuie cântărit foarte bine dacă merită să investeşti în aceeaşi clădire sau mai bine construieşti alt spital, a mai spus universitarul.  

Două variante ar putea fi luate în calcul după acest recensământ al clădirilor, a spus Ioana Mihăilă: acele spitale care nu vor mai putea fi salvate fie se vor închide - iar pacienţii vor fi mutaţi în spitale modulare -, fie vor fi lăsate să funcţioneze până la ridicarea unui nou spital. 

Radu Văcăreanu a atras atenţia că ridicarea unui spital de la zero durează 6-7 ani, incluzând aici şi perioada studiilor de fezabillitate. 

„Problema reală, plata insuficientă a actului medical”

Pentru dr. Sorin Paveliu, expert în sănătate, din iniţiativa Ministerului Sănătăţii prezintă interes doar informaţia referitoare la rezistenţa la cutremure pentru că nu s-a făcut expertiză în toate spitalele. „Dar, în rest, aceste informaţii sunt cunoscute. Mi se pare doar un exerciţiu de imagine. Nu-ţi trebuie parteneriat cu universitatea ca să faci un chestionar. Este suficient ca un funcţionar din minister să dea un e-mail către toţi managerii şi vor răspunde în zece minute, pentru că ei îşi cunosc spitalele cel mai bine”, a apreciat dr. Paveliu. 

Acest chestionar, mai spune expertul în sănătate, nu schimbă cu nimic imaginea de ansamblu. „Problema reală a infrastructurii spitaliceşti este plata insuficientă a actului medical. Dacă tarifele spitalelor ar fi corect dimensionate şi dacă spitalul ar putea să-şi reîntregească bugetul din veniturile realizate, n-ar fi niciun fel de problemă ca o bancă, oricare, să vină şi să contracteze cu o autoritate judeţeană un împrumut pentru un spital nou. Pentru că el s-ar finanţa din tarife. Aşa cum se întâmplă şi cu un spital privat”, a mai spus Sorin Paveliu. 

Dr. Victor Cauni, medic primar urolog, managerul Spitalului Clinic Colentina din Bucureşti, apreciază iniţiativa MS. „Este o iniţiativă foarte bună şi trebuie evaluat tot. La Spitalul Colentina, există clădiri şi mai vechi de 100 de ani. Noi avem şi un proiect cu Compania Naţională de Investiţii pentru a reconstrui clădirile cu risc seismic. Numai să se facă! Să văd şi eu o cărămidă pusă, ceva, nu numai studii de fezabilitate şi hârtii”, a subliniat managerul de la Colentina. 

Dr. Beatrice Mahler, managerul Institutului Naţional de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din Bucureşti, afirmă că abordarea acestei probleme în parteneriat cu specialiştii în construcţii civile este un lucru bun. „Infrastructura învechită este o problemă a spitalelor publice. Ea trebuie rapid modernizată şi gândită în raport de cost/beneficiu şi cost/eficienţă”, a subliniat managerul de la „Marius Nasta”.

Cel mai bun exemplu îl are institutul cu Pavilionul nr. IV Zerlendi. Acest pavilion a fost închis anul trecut tocmai pentru că avea risc seismic I. Deşi s-a încercat salvarea lui prin lucrări de consolidare, s-a constatat că investiţia presupunea costuri mult mai mari, comparativ cu o clădire nouă. „Cred că statul român trebuie să gândească foarte bine investiţiile pe care le face în acest context, pentru că, sigur, circuite adecvate putem oferi în clădiri proprii şi în structuri noi. Clădirile vechi nu cred că sunt o opţiune pentru a fi consolidate. Eu sunt pentru spitale noi şi clădiri noi, dar făcute în mod organizat”, a conchis dr. Beatrice Mahler.