Text scris de Radu Răileanu

Domnul Sturza a publicat şase comentarii cu privire la Raport şi ne-a somat să răspundem la ele, ceea ce facem cu mare plăcere:

1. Sturza susţine că nu a văzut menţionat niciunde, în Raport, discursul creştinofob. Afirmaţia este cel puţin răutăcioasă: chiar de la începutul raportului, unde explicăm metodologia, facem precizarea că raportul nu conţine referiri la discursul îndreptat împotriva creştinilor nu din cauză că acesta n-ar exista ci pentru că cercetarea noastră se concentrează pe acele forme de intoleranţă îndreptate împotriva grupurilor care necesită o mai bună protecţie faţă de discriminare - minorităţile de orice fel. Un simplu exerciţiu de imaginaţie pentru afirmaţia că, în situaţii de discurs instigator la ură, majoritatea nu are nevoie de o protecţie deosebită: în condiţiile în care peste 90% dintre români sunt ortodocşi, ce efect ar putea avea afirmaţia intolerantă „creştini sunt nişte inculţi pupători de oase” (afirmaţii discriminatorii citate chiar de domnul Sturza) asupra publicului România? I-ar face să se teamă să-şi afirme religia, sau doar i-ar enerva? Îl lăsăm pe domnul Sturza să(-şi) răspundă la întrebare. Dincolo de explicaţiile metodologice, am facut referire la discursul anti-creştin şi în capitolul referitor la activitatea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi în repetate rânduri în intervenţiile noastre din presă prilejuite de lansarea raportului, cum ar fi aceasta (minutul 6:20).

2. Sturza ne atrage atenţia că cea mai oprimată religie a lumii este creştinismul şi că 215 milioane de creştini sunt persecutaţi în întreaga lume. Nu am verificat sursa, prin urmare nu negăm că ar putea fi aşa. Dar raportul nostru se referă la România, unde creştinii reprezintă, aşa cum am precizat, peste 90% din populaţie şi unde statul român finanţează din bani publici Catedrala Mântuirii Neamului. Dacă era să scriem raportul din Teheran, cu siguranţă discursul creştinofob ar fi ocupat un loc de frunte.

3. Anul trecut au fost comise gesturi de vandalism pe traseul Marşului pentru viaţă şi au existat mesaje obscene menite să-i intimideze pe participanţi, prin urmare acestea trebuia să fie incluse în raport. Sturza a oferit şi nişte link-uri către câteva exemple alese pentru a ilustra actele de „vandalism”, „obscenitate” şi „intimidare”. Va fi util să oferim cititorilor Adevărul toată lista de mesaje, inclusiv pe cele mai abrupte, iar nu doar pe cele două alese pentru a demonstra persecuţia creştinilor: „Jos BOR”, „Dreptul la viaţă fără copii”, „BORmaşina de bani”, “Educaţia sexuală previne avortul”, „Banii aduc preafericirea”, „Viaţă liberă, alegere liberă! Mulţumim frumos” - şi, cele mai abrupte, citate de Sturza, -  „BOR ieşi afară din pi***a mea” şi „Dacă Maria ar fi făcut avort am fi fost scutiţi de voi (cei proşti)”.

4. Sturza se întreabă de ce acţiunea de advocacy pentru modificarea Constituţiei, articolului 48 - Familia, este inclus într-un raport asupra discursului intolerant şi instigator la ură. Răspunsul este simplu: pentru că o bună parte din argumentaţia promotorilor este construită pe  presupuse ameninţări pe care familiile homosexuale le-ar reprezenta pentru familiile heterosexuale. Exemple în acest sens pot fi găsite şi în comunicarea promotorilor referendumului şi aici.

5. Domnul Sturza ne atrage atenţia că trebuia să explicăm mai clar abaterile CNCD-ului din 2018 (am facut-o de nenumărate ori, un exemplu aici (minutul 6:30) şi acuză faptul că CNCD şi Accept au făcut un parteneriat pentru limitarea libertăţii religioase. Aici, Sturza răspândeşte ştiri false. Accept şi CNCD au încheiar un parteneriat pentru contracararea „utilizării abuzive a libertăţii religioase pentru a genera intoleranţă la adresa minorităţilor şi pentru a limita alte drepturi ale omului, inclusiv drepturile persoanelor LGBTI (sursa aici), iar Convenţia Europeană a dreptului omului statuează, chiar la articolul 9 - Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie” că „Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii, a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor altora” (textul Convenţiei e aici). Cum în România există lege antidiscriminare, iar parteneriatul dintre Accept şi CNCD îşi propune să combată folosirea libertăţii de religie pentru a limita drepturilor persoanelor LGBT, rezultă că acuzele sunt nefondate.

6. Suntem întrebaţi cine stabileşte ce este discurs al urii, pe ce criterii şi dacă ne-am inspirat din metodologia de identificare folosita de Southern Poverty Law Center. Nu ne-am inspirat cu nimic de la SPLC, ci, mai degrabă, de la Article 19, una dintre cele mai puternice şi mai active organizaţii din sfera protecţiei dreptului la libera exprimare (mai multe detalii despre viziunea Article 19 asupra discursului de ură, aici).

Cătălin Sturza a sugerat, maliţios, şi că organizaţiile neguvernamentale câştigă foarte bine din „comerţul urii”. Îl rugăm să ne îndrepte şi pe noi spre cineva de la care să învăţăm să facem asta. Echipa ActiveWatch a lucrat la monitorizarea discursului de ură, la documentarea, redactarea şi editarea Raportului în regim de voluntariat 100%. Doar pentru evenimentul de promovare a Raportului – Gala HateAwards - am beneficiat de sponsorizări în valoare totală de aproximativ 3000 de euro (pentru care profităm să mai mulţumim odată Băncii Transilvania, McDonalds, Cramelor Rotenberg, Aqua Carpatica şi Domeniilor Sâmbureşti), bani din care am închiriat o sala Studio a teatrului Odeon, am asigurat transportul, cazarea şi plata pentru 9 artişti şi tehnicieni ai teatrului 3G din Târgu Mureş - care au prezentat în premieră la Bucureşti spectacolul Bucurie şi Fericire - şi am reuşit să oferim un câte pahar de vin participanţilor la eveniment. Iar dacă am păcătuit cu vinul, să ne certe creştinul.