Poate ne interesează doar lumea de acum, trăitul de pe azi pe mâine, fără să ştim sau să vrem să ne gândim la ce se petrece în jurul nostru. Şi asta se poate. Atunci rândurile care urmează sunt inutile şi n-aveţi a vă obosi citindu-le. Numai că, în tot acest răstimp, marii jucători şi centrele lor de prognoză avansată se uită cu foarte mare atenţie la aceste evoluţii pentru că, în funcţie de ele, se determină valoarea globală a unei ţări, capacitatea sa de a fi (şi, mai ales, de a rezista) într-o competiţie cumplit de dură, cea a jocului global al resurselor.

Interesant subiect de dezbatere deoarece România (alături de alte câteva ţări europene) prezintă o foaie de parcurs extrem de semnificativă care demonstrează declinul continuu al suprafeţelor acoperite de păduri. Astfel, dacă la 1800, suprafaţa împădurită era de 8.500.000 ha (adică aprox. 38% din teritoriu), azi avem o suprafaţă împădurită de 6.515.173 ha (date existente la finalul anului 2013).

După 1989, am fost martorii, de cele mai multe ori indiferenţi şi tăcuţi, la raderea efectivă, la nivelul solului, a zone întregi de păduri. Munţi din România, parte a tezaurului naţional, au rămas piatră lucie, fără ca autorităţile noastre să poată vreodată stopa masacrul.

Semnalele de alarmă au existat şi există. Ce facem cu ele, asta este o cu totul altă poveste. Ne facem datoria în a relua câteva luări de poziţii internaţionale (însoţite de câteva analize interne) pe cât de provocatoare, pe atât de interesante. În speranţa că, măcar acum, cineva să-şi dorească să facă ceva...

Spre exemplu, iată textul unei petiţii apărută pe un site francez (Petition24.net) în luna septembrie a anului trecut:

Distrugerea în România a ultimelor Păduri Primare (virgine) din Uniunea Europeană. 

Sunt în primejdie 3000 de lupi, 5600 de urşi, 1500 de lincşi şi peste 10.000 de specii animale şi vegetale.

Greşelile ecologiste ale statului român în gestionarea mediului înconjurător sunt numeroase dar este absolut insuportabilă acţiunea care se duce, în indiferenţa aproape generală, împotriva ultimelor Păduri Primare din Europa. Este o crimă împotriva biodiversităţii şi o insultă faţă de ştiinţă, căci vor fi şterşi cu desăvârşire 10.000 de ani de istorie biologică. Nu numai că este iresponsabil să distrugi un asemenea patrimoniu,  dar asta se petrece sub semnul unei incompetenţe totale (tăieri la nivelul solului care duc la apariţia unei erodări profunde a terenului, facilitează aluviunile şi deplasările de teren, accentuează dezechilibrul ecosistemului prin vânătoarea de cerbi, obligând marii predatori să se îndrepte din ce în ce mai mult spre turmele de animale sau să coboare înspre aşezările omeneşti...). Experţii sunt formali: dacă nu se face nimic, aceste spaţii naturale de o bogăţie inestimabilă vor pieri pentru totdeauna, nu mai departe de cinci ani....Situaţia este cu atât mai urgentă cu cât aceste păduri, cu acces dificil şi constituite din arbori bătrâni, sunt tăiate şi vândute ca lemn de foc...

Foto: colecţia Banca Mondială

Este o a doua petiţie care a ajuns la Bruxelles, prima fiind un semnal de alarmă la fel de disperat pe care, la 1 decembrie 2011, îl semnau două europarlamentare din grupul Verzilor europeni (Sandrine Belier şi Yannick Jadot):

România a demarat un proces de privatizare a pădurilor care a dus deja la distrugerea unui milion de hectare de pădure din cele 6 milioane existente. În plus, România a demarat proiecte de infrastructură rutieră în zone protejate, în infracţiune totală cu dreptul european.

Este cazul, mai ales, pentru proiectul şoselei 66A, autorizat de Agenţia de protecţie a mediului, care trece prin munţii Retezat şi prin parcul naţional Domogled, arii totuşi considerate drept zone strict protejate.

...Comisia Europeană a atras deja atenţia României în ce priveşte respectarea legislaţiei europene privind protejarea naturii în Delta Dunării...dar ce se întâmplă în cazul protejării pădurilor şi ecosistemelor pe care le adăpostesc?

Întrebare la care, pe 12 ianuarie 2012, răspunde Comisarul Potocnik în numele Comisiei Europene (document E-011287/2011). Absolut senzaţional răspuns...

Nu există în Tratate o dispoziţie specifică privind politica în domeniul forestier (sbln n.). Cu toate acestea, strategia forestieră a UE pune accentul pe programele forestiere naţionale sau pe instrumente echivalente ca mijloace de bază în gestionarea şi protejarea pădurilor. Conţinutul programelor forestiere naţionale şi modul în care contribuie la păstrarea zonelor împădurite ţin de competenţa Statelor Membre.

Pădurile înscrise pe situl NATURA 2000 trebuie să fie gerate astfel speciile şi habitatul de importanţă europeană care au stat la originea desemnării sitului să fie menţinute sau restabilite într-o stare de conservare favorabilă nivelului biogeografic corespunzător. Este de competenţa Statelor Membre să definească obiectivele şi măsurile de conservare a siturilor, acestea, în funcţie de situaţia specifică, putând să varieze de la o protecţie totală până la (în majoritatea cazurilor) la o gestiune durabilă a pădurilor însoţită de adaptări minore.


 

Problema există...

...replicau cei de la GREENPEACE pe 18 mai 2012, publicând, odată cu imaginea din satelit pe care o reproducem şi noi, comentariul În România, dispar în fiecare oră 3 hectare de pădure semnat de Francoise Minarro:

În perioada 2000-2011, tăierile de păduri au progresat în mod spectaculos în România....O treime din România este acoperită de păduri şi cea mai parte a acestora sunt localizate în munţii Carpaţi. În aceste zone muntoase trăiesc încă animale rare precum ursul, lupul sau lincsul. Un studiu satelitar realizat de Greenpeace arată, în fiecare oră, dispar 3 hectare de pădure. Aceasta reprezintă o pierdere de aproximativ 28.000 hectare anual. Jumătate din tăierile de păduri se fac în parcurile naţionale sau în rezervele naturale. Nu scapă nici pădurile cu arbori seculari. Tăierile ilegale, mai ales în zonele împădurite din munţi, este, din nefericire, un fenomen foarte răspândit

Aşa este, recunosc parlamentarii români. Un singur exemplu concret (preluat din declaraţia parlamentară a deputatului Vasile-Cătălin Drăguşanu, Camera Deputaţilor, 15 octombrie 2013) este sugestiv pentru imaginea dezastrului:

„În judeţul Neamţ, în anul 1990 existau în proprietatea publică 253.869 ha de păduri, însă în prezent, fondul forestier aproape că s-a înjumătăţit ajungând la 165.329 ha. Acest lucru a fost cu putinţă din pricina retrocedărilor care s-au făcut cu încălcarea legislaţiei şi care au accelerat procesul de distrugere. De pildă, numai către familia princiară Sturdza au fost retrocedate 26.000 ha de păduri situate pe aria comunelor Ceahlău, Fărcaşa, Hangu şi Poiana Teiului”. 

Acuzaţii reluate de Marian Stoicescu, preşedintele Federaţiei pentru Apărarea Pădurilor:

„Peste opt miliarde de euro reprezintă paguba produsă fondului forestier din România, prin distrugerea a circa 400.000 de hectare de pădure. Preţul mediu pentru un hectar de pădure este de 20.000 de euro, iar până în prezent circa 400.000 de hectare de pădure au fost distruse şi alte sute de mii de hectare sunt expuse distrugerii, având în vedere că 500.000 de hectare nu sunt păzite şi nici administrate”. 

Date istorice neconfirmate de realitatea din 2014?

Priviţi acest mic documentar difuzat de AFP în acest an şi veţi vedea că problemele rămân absolut neschimbate. Ba chiat mai mult, România este dată drept exemplu negativ în reuniuni internaţionale, ca acelea la care am asistat de curând la Bruxelles, fiind citată printre ţările unde se derulează „masacre ecologice”. Urmariţi aici documentarul

La rândul său, Maurice Chalayer publică în luna aprilie a acestui an un material intitulat Pădurile din România în primejdie! (blogul său preluat de pe siteul Vita Sylvae Conservation):

„...Exploatarea intensivă începe din 2005...proprietarii exploatează parcelele restituite de stat şi unii chiar le vând pe Internet prin intermediul unor cabinete de experţi forestieri! Un asemenea cabinet, societatea GLOBALCOM din Bucureşti, propune suprafeţe între 100 şi 3200 ha la pachet cu oferta de “servicii de protecţie” pentru protejarea pădurii contra furturilor (tăierea pentru lemn de foc) sau vandalism, la preţul de 10 Euro pe hectar. Un “serviciu fiabil şi recomandat”...Începând cu 2011, ONG-ul Agent Green, WWF România şi Greenpeace denunţă exploatarea intensivă a pădurilor din România şi tăierile ilegale. Sunt arătate cu degetul tăierile ilegale făcute de populaţie, dar mai ales cele făcute de compania austriacă Schweighofer şi de cptre exportatorii chinezi....Rezultatul tăierilor anarhice şi prost controlate s-ar situa cu mult deasupra cifrei oficiale de 12 milioane de metri cubi anual... Unii vorbesc chiar despre 18 milioane de metri cubi, caz în care ar fi ameninţată direct producţia biologică....În plus, marii proprietari de păduri din România fac presiuni să fie scăzută limita legală de vîrstă la care pot fi tăiaţi copacii...”

Aveţi aici un link spre siteul GLOBAL FOREST WATCH şi harta României unde zonele în roşu sunt cele al pierdelor înregistrate (230.672 ha în perioada 2001-2013) şi cea câştigată între 2012-213 (152.972 ha). Lipsesc la numărătoare aproximativ 80.000 de hectare de pădure care au dispărut în neant...doar pentru 2012 analizele acestui institut indică o pierdere de 28.408 ha. Iată radiografia mersului ascendent al dezastrului:

România – suprafaţe forestiere

2001 – 8.068.792 hectare

2002 – 8.052.415 hectare

2003 – 8.043.019 hectare

2004 – 8.024.228 hectare

2005 -  8.004.886 hectare

2006 – 7.991.848 hectare

2007 – 7.953.803 hectare

2008 – 7.936.302 hectare

2009 – 7.920.154 hectare

2010 – 7.902.458 hectare

2011 - 7.885.661 hectare

2012 – 7.857,572 hectare

sursa: Global Forest Watch

Este o tragedie naţională reală şi care, cu siguranţă, dacă va fi lăsată să continue, va produce daune ireversibile. Ne interesează sau nu, asta ţine de nivelul educaţiei populaţiei şi de evoluţia mentalităţii noastre. Dar nu există dubii că evoluţia este aceasta şi că se anunţă consecinţe logice care înseamnă degradarea spaţiului românesc în datele sale fundamentale.