De ce mă încăpăţânez să-mi duc la bun sfârşit comentariul-foileton despre tezaurul românesc, se întreabă un cititor, din moment ce subiectul nu pare să mai intereseze pe nimeni? Altele sunt problemele de pe agenda de azi a românilor, mă asigură un altul. Ca de exemplu, bătălia politică de capă şi ciomag care prefigurează campania electorală din decembrie. Adevărat. Chestiunea celor 90 de tone de aur, pe care Rusia lui Putin refuză să ni le înapoieze, nu se numără printre preocupările populaţiei, dar nici printre priorităţile presei.

Televiziunile noastre cele iubitoare de audienţă-record şi pline de patrioţi din gură au cu totul alte griji. Ştirea că ministrul de Externe al României a cuvântat, în sfârşit, pe această temă abia dacă şi-a găsit locul, ieri, pe micul ecran sau pe site-urile principalelor televiziuni. În topul accesărilor se aflau, în schimb, următoarele: bunicul care şi-a violat nepoatele (Pro TV), reţeaua naşilor de la CFR (Antena 3), formele Andreei Bălan (Realitatea), Cheloo de la X Factor (RTV) sau căţelul lui Cristian Diaconescu (Digi 24).

Să presupunem că aceeaşi poveste li s-ar fi întâmplat americanilor. Că în timpul unui război, în faţa invaziei inamicului, ar fi depozitat tezaurul de la Fort Knox pe teritoriul unei ţări străine. Să zicem, în Canada. Şi, peste ani, conducătorii canadieni s-ar fi opus returnării, pe motiv că istoria nu trebuie dezgropată. Vă închipuiţi că SUA s-ar fi temut să redeschidă discuţia ca să nu-şi supere vecinii? Sau că jurnaliştii de la CNN ar fi expediat subiectul în coada unui "breaking news" despre Britney Spears?

Şi acum, să recapitulăm.

1. Kremlinul minte cu neruşinare atunci când afirmă că tezaurul românesc nu mai există, că a dispărut, că s-a pierdut. Răspunsul corect a fost dat, acum, de dl Titus Corlăţean - aurul se găseşte "indubitabil" la Moscova. Ceea ce poate confirma, la o adică, Serviciul de Informaţii Externe, moştenitor al celebrei DIE care a "studiat", cu mijloace specifice, acest dosar.

2. Şantajul privind reparaţiile de război pe care nu le-am fi plătit Rusiei reprezintă o altă dezinformare. Ţara noastră a fost spoliată vreme de un deceniu, prin intermediul aşa-numitelor SOVROM-uri, de toate resursele naturale. În plus, acestea erau scoase din ţară la preţuri "derizorii", conform mărturiilor epocii. (A se vedea memoriul academicianului Onisifor Ghibu către premierul Petru Groza).

3. Un ultim argument se referă la o înţelegere încheiată de comuniştii români cu „fraţii" lor sovietici. Este vorba de un protocol, datând din 6 septembrie 1956, în legătură cu "restituirea bunurilor istorice către Guvernul Republicii Populare Române". În fapt, acest protocol nu a fost semnat decât de academicianul Mihail Ralea, dar nu şi de restul membrilor delegaţiei româneşti, din care făcea parte, între alţii, şi poetul Tudor Arghezi. Carevasăzică, documentul este nul de drept!

În anii '50, circula un slogan conform căruia "Stalin şi poporul rus/libertate ne-au adus!" În 2012, ce credeţi că ne aduc "Putin şi poporul rus"?

Sabin Orcan este prim-redactor-şef adjunct "Adevărul"