Psiholog: „Renunţarea la fumat nu e o chestiune de voinţă. Ţine de ştiinţă“

Renunţarea la fumat este un proces care durează de la câteva luni la câţiva ani, în funcţie de fiecare persoană în parte. Deşi preţul ţigărilor a crescut şi tot mai multe persoane cad victime tutunului, România încă are o atitudine pozitivă faţă de fumători. Pe 20 noiembrie, România marchează Ziua Naţională fără Tutun.

Bogdana Bursuc, coordonator psiholog al programului naţional Stop Fumat derulat de Ministerul Sănătăţii vorbeşte, într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”, despre principalele provocări cu care se confruntă cei care fumează, dar şi despre fumătorii care se pot lăsa mai uşor de acest viciu. Specialista, care obişnuia să fumeze în adolescenţă, îi ajută acum pe români să renunţe la fumat care favorizează 40% din toate bolile de inimă.

„Adevărul“: Ce poate determina o persoană să se lase de fumat? Există un declic?

Bogdana Bursuc: Ce trebuie să înţeleagă toată lumea, atât fumătorii, cât şi aparţinătorii, este că renunţarea la fumat e un proces. O astfel de decizie nu o iei brusc, peste noapte. De fapt, mintea omului intră într-un proces de renunţare la fumat, care durează. Iniţial, fumatul este ceva foarte plăcut, mai ales că o persoană ajunge să intre în contact cu  multe informaţii pro-fumat: că relaxează, că aduce diverse beneficii. După care, odată cu trecerea timpului, aceste persoane sunt expuse la informaţii negative. Spre exemplu, un doctor care îţi spune să nu mai fumezi, un vecin care s-a îmbolnăvit din cauza fumatului, pictogramele de pe pachetele de ţigări. În acel moment apare un fel de ambivalenţă. Mai exact, o persoană e conştientă de faptul că fumatul îi face rău şi încearcă, cumva, să se protejeze de aceste efecte negative ale fumatului.  

Şi ce măsuri iau?

Încep să fumeze mai puţin, preferă să îşi cumpere ţigări slim, iau antioxidanţi. Cumva, în mintea lor se conturează această idee, că fumatul nu e bun. Însă, nu sunt total pregătiţi să renunţe complet la acest viciu. Practic, acest proces de ambivalenţă continuă, până când încep să crească în greutate gândurile antifumat. Fie că sunt motivaţii financiare, fie că sunt motivaţii legate de sănătate, clar este un proces.

Cât durează acest proces?

Este foarte diferit de la o persoană la alta. Cu cât dependenţa este mai mare cu atât e mai greu să te laşi. Asta pentru că fumătorii înrăiţi trec prin foarte multe neplăceri fizice în primul rând. Cu toate acestea, procesul de renunţare la fumat poate dura foarte mult chiar şi dacă nu eşti un fumător înrăit. Sunt, spre exemplu, persoane care s-au lăsat de fumat la 30 de ani deşi s-au apucat de fumat în adolescenţă. Primii ani sunt clar de plăcere. Iar la început, există mirajul că te poţi lăsa oricând, ceea ce este fals, pentru că în acele momente se instalează dependenţa. Chiar şi adolescenţii spun că se pot abţine când sunt cu părinţii, dar la şcoală fumează în fiecare zi. În astfel de situaţii, vorbim deja de dependenţă de nicotină.

Sunt persoane care susţin că intră în sevraj dacă nu fumează câteva ore. Cât e mit?

Practic, sunt două tipuri de sevraj. E sevrajul biologic. Asta înseamnă că la două ore după ce au fumat o ţigară, persoanele care sunt dependente biologic de fumat încep să simtă un sevraj biologic, similar nevoii de a fuma dimineaţa. Este un sevraj real care se manifestă prin nervozitate, prin lipsă de atenţie. Apoi, există sevrajul psihologic. Adică ai suficientă nicotină în sânge, dar pur şi simplu simţi nevoia să fumezi. Să zicem că ai fumat deja acasă, ai fumat în drum spre birou, iar când ajungi acolo intri într-o şedinţă şi simţi, din nou, nevoia să aprinzi o ţigară. Practic, nicotina există deja în sânge, dar cumva, mâna se duce singură după ţigări. Acesta este un sevraj psihologic. Având în vedere că există două tipuri de sevraj, există şi două tipuri de intervenţii în cazul pacienţilor.

Care sunt acestea?

Pentru sevrajul biologic sunt foarte utile medicamentele, iar pentru cel psihologic este o pregătire pe care persoana care vrea să se lase de fumat o poate face înainte astfel încât să rupă reflexul acesta condiţionat şi să înveţe cumva să răspundă la stările emoţionale altfel decât fumând. Sevraj psihologic au toţi fumătorii. Noi asociem fumatul cu diverse activităţi din viaţa noastră – băutul cafelei, vorbitul cu prietenii, statul la calculator. Iar aceste activităţi, în momentul în care o persoană se lasă de fumat, rămân în viaţa acesteia, vor activa nevoia psihologică de a fuma, ca în reflexul lui Pavlov. Noi învăţăm să fumăm ca o autoreglare emoţională pentru că realmente, ca urmare a descărcărilor din creier de dopamină, avem un confort emoţional când fumăm. Mulţi zic că fumează la stres, alţii zic că fumează la destindere. Sevraj biologic au în special fumătorii înrăiţi.

Cum îşi dă seama un fumător dacă este înrăit?

Sunt câteva criterii după care pot fi uşor recunoscuţi. Spre exemplu, contează cât de repede o persoană fumează prima ţigară de dimineaţă. Dacă o fumează sub cinci minute, cel mai probabil au o dependenţă biologică. Un fumător înrăit este cel care nu se poate abţine să nu fumeze în locuri unde este interzis, cum ar fi avionul sau în tren şi coboară la fiecare staţie pentru a-şi aprinde ţigara. Un al treilea criteriu după care pot fi recunoscuţi aceşti „heavy smokers”, cum le spunem noi, e faptul că ei fumează chiar şi în momentul în care sunt bolnavi.
 
Contează şi în ce parte a zilei sunt consumate cele mai multe ţigări?

Da. Dacă cea mai mare cantitate de ţigări e consumată în prima parte atunci este mai degrabă un fumat biologic. Aceşti fumători vor avea, clar, o problemă fizică în momentul în care vor încerca să se lase de fumat şi vor intra în sevraj – cu agitaţie, cu nervozitate, cu tremurături, cu constipaţie, cu stare de ameţeală. Este un sevraj greu tolerabil. În cazul lor şi numărul de ţigări este mare, fumează peste un pachet pe zi.

Care este efectul acelor pictograme de pe pachetul de ţigări?

Pictogramele nu fac o persoană să renunţe la fumat, dar oamenii ascund pictograma, iar faptul că recurg la un asemenea gest înseamnă că există o modificare în comportamentul lor de fumători. Practic, mintea procesează ceva despre ţigări care este suficient de urât cât să le modifice comportamentul. Sunt, totuşi, ţări unde autorităţile au mărit pictogramele şi efectele s-au văzut.

Care este profilul fumătorului român?

Din acest punct de vedere noi suntem o ţară atipică. Fumătorul român este, în general, de la oraş şi este o persoană educată. Fumează şi persoanele din mediul rural, dar nu la fel de mult. Oricum, problema e că la noi, faţă de restul Europei, încă există o atitudine pozitivă când vine vorba de tutun.  

Sfaturi pentru fumători

În primul rând, fumătorii trebuie să înţeleagă că există soluţii. „Fumatul este un comportament învăţat. Trebuie rupt obiceiul, asocierea diferitelor activităţi cu fumatul. De asemenea, trebuie să identifice când anume fumează. Nu în ultimul rând, renunţarea la fumat nu e o chestiune de voinţă, e o chestiune de ştiinţă”, conchide Bogdana Bursuc.