Psiholog, despre cum tratează poliţiştii cazurile de viol: „O ţine una şi bună că e violată, dar eu zic că joacă teatru”

Psiholog, despre cum tratează poliţiştii cazurile de viol: „O ţine una şi bună că e violată, dar eu zic că joacă teatru”

FOTO: Facebook

Un psiholog a descris marţi, pe pagina sa de Facebook, felul în care a lucrat, de-a lungul anilor, cu mai mulţi poliţişti în cazuri de viol asupra fetelor.

Psihologul Viki Dumitrache a scris marţi seara despre experienţa sa profesională cu autorităţile, punctând pe prejudecăţile pe care poliţiştii le au despre femei. 
 
„În 10 ani de muncă în protecţia copilului am evaluat aproximativ 200 de fete violate, în urma evaluărilor tinerele intrând în programe de consiliere psihologică pe care tot eu le ţineam”, scrie psihologul pe pagina sa de Facebook.
 
„Am colaborat şi intrat în contact cu zeci de politişti, unii de la secţiile de poliţie din sate, alţii de la trafic de persoane, alţii de la criminologie. Majoritatea lor, când mă contactau fie că ma sunau, fie că veneau personal începeau aproximativ cam aşa: „săru-mâna doamna psiholog, am şi eu o fată pentru evaluare. A făcut reclamaţie că a fost violata, dar nu cred, cred că s-a dus de bunăvoie şi-apoi a aflat tac-su că s-a f***t cu ăla si de frică zice ca a fost violată” sau „avem pe una, o ţine una şi bună că-i violată dar eu zic că joacă teatru, că ce-a cautat de s-a plimbat singură la ora aia?!?” 
 
Nu mai ţin minte fix cuvintele dar atitudinea da. La început m-am fâstâcit că eram începătoare şi nesigură dar cu timpul am început să-i corectez şi chiar să-i trag pe unii în discuţii explicative. Apoi am inceput să prind autoritate şi să-i atentionez cu privire la respectul faţă de oameni si la faptul ca judecata de valoare e total nepotrivită cu situaţiile. 
 
Per total în atitudinea lor era un numitor comun si anume faptul ca ei se pozitionau dintr-un unghi social de superioritate si-si afisau un statut de cunoscatori. Reiesea ca, rareori un viol era un fapt total nepermis si ca reprezenta o agresiune grava, ba teoria generala ar fi fost ca 
-„fetelor le placea si apoi cereau bani şi-i ameninţau pe bieţii baieti” sau ca 
-„dacă căţeaua n-ar ridica coada, câinele n-ar mirosi-o că e în călduri”
-„dacă nu s-ar îmbrăca provocator şi n-ar avea sange sau gene de curvă, n-ar fi intrat in belele”
Nu toti politistii au fost in tonul descris mai sus, dar cei mai multi da. Unii, cu care ma vedeam cel mai des au ramas rezistenţi la preţiozităţile mele si zambeau concesiv dar nezdruncinaţi in pozitia lor. Zambetul lor sagalnic imi spuneau „degeaba mă doamnă ma iei la teorii matale, ce stii ce-i practica? ce stiu eu, stiu bine!”
 
Mulţi dintre ei ma priveau respectuos dar cu compătimirea cu care un expert e contrazis de-un teoretician. Într-un fel e „vina” lor, într-alt fel nu e, pentru ca e un „ceva” comun in atitudinea lor care razbate din discursul lor, e misoginismul de serviciu, sau atitudinea misogina neconstientizata. 
Misoginismul din mentalul colectiv masculin e o acumulare de idei inalntuite care „explica si mentin” ideea ca barbatu-i partea sincera si puternica a omenirii in timp ce femeia e partea slaba, vicleana si curva. E foarte simplu si confera multa putere barbatului care preia stafeta de la tata si de la bunicul si-o duce mai departe chiar mandru de puterea lui.  Între bărbaţii misogini e o coalitie, o frăţie perenă dintotdeauna, lucru sustinut si de absenta bordelurilor sau a reprezentantilor in randul prostituatelor „la şosea”. Nu ca barbati de-a lungul timpurilor nu s-ar fi prostituat, sau ca n-ar fi facut sex pe bani, dar au refuzat s-o faca la vedere, expusi femeilor carora li s-ar fi adresat. 
 
Arhetipul bărbatului puternic care submineaza femeia slabă, vicleană şi curvă este încă prezent dominând ăn mentalul colectiv pe cei care nu gandesc cu mintea lor, pe cei cărora le convine aceasta „putere” servită, putere care le confera justificarea superioritatii si-a abuzului si-a lipsei de respect. 
Numai constientizarea lucrurilor va putea misca lucrurile din acest registru. Avem nevoie toţi să discutăm despre aceste lucruri până se trezesc unii, pana incep sa-nteleaga, caci de la sine nu se va schimba nimic ci se va perpetua cum s-a întamplat pâna acum de-a lungul veacurilor.
 
„Poliţistul” cu care eu am lucrat la vremea aia era bărbatul veşnic sictirit, veşnic nemultumit ca e telegărit prea mult, că şefii sunt prea duri, că dosarele erau prea multe, că nu erau bani de benzină şi nici de deconturi, duri, misogini, cu aere de experţi in comportamente umane antisociale, cu o proastă părere despre oameni in general, cu etică preferenţial exprimata, cu pretentii de mari cunoscători ai „oamenilor inferiori”, arată specialista în postarea sa. 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: