Protecţia anti-COVID, mituri spulberate: Măştile N95 şi salutul cu cotul nu ajută cum ne imaginam

Studiul a relevat faptul că măştile N95 nu îi protejează şi pe cei din jurul persoanei care le poartă. Imagine: AIP Publishing / Universitatea din Florida

Măştile de protecţie N95 şi vizierele îi protejează exclusiv pe cei care le poartă, însă nu şi pe cei din jurul lor, arată un studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Florida, SUA. Informaţia vine în timp ce Organizaţia Mondială a Sănătăţii a arătat că „salutul cu cotul” nu mai este recomandat, deoarece interlocutorii încalcă distanţa minimă de protecţie.

Măştile N95 – aşa cum arată şi denumirea lor – filtrează peste 95% din aerul inspirat, însă nu şi pe cel expirat, iar vizierele lasă locuri libere prin care respiraţia celui care le poartă poate ajunge peste limita minimă de protecţie de 1,5 metri faţă de interlocutor, arată un studiu al cercetătorilor americani.

Studiul a pornit de la constatarea că tot mai multe persoane preferă măştile N95 şi vizierele, în locul măştilor chirurgicale simple din două motive: gradul de filtrare mare şi confortul ridicat. Pe lângă materialul de calitate superioară din care sunt făcute, măştile N95 sunt echipate cu una sau două valve de admisie a aerului. Măştile N95 sunt concepute astfel încât ele filtrează aerul inspirat de purtător, dar nu îl blochează pe cel expirat, fapt care le face mult mai confortabile. 

Din ce motive sunt preferate măştile mai scumpe

Cei care aleg să poarte  măşti N95 – mai scumpe decât măştile chirurgicale clasice – nu au senzaţia de sufocare şi nu li se aburesc ochelarii, aşa încât „moda” s-a răspândit repede în rândul persoanelor care sunt nevoite să poarte astfel de mijloace de protecţie la serviciu sau în timpul unei călătorii cu mijloacele de transport. Alţii preferă vizierele din plastic transparent în locul măştilor de protecţie, tot din raţiuni ce ţin de confort, ales în locul protecţiei.

Teste efectuate cu laser şi imagini cu încetinitorul

Cercetătorii americani şi-au propus să arate cum se comport măştile N95, cele chirurgicale şi vizierele atunci când sunt purtate în public, în spaţii închise. Regulile sanitare instituite odată cu pandemia de coronavirus spun că purtarea acestor echipamente asigură protecţia celor care le poartă, precum şi a celor din jur, cu scopul de a limita răspândirea virusului SARS-CoV-2. 

Concluziile oamenilor de ştiinţă au fost că măştile N95 şi vizierele din plastic transparent fac doar jumătate din treabă: îi protejează pe cei care le poartă, însă nu şi pe cei din jur. Rezultatele studiului sunt îngrijorătoare, deoarece imediat după infectarea cu SARS-CoV-2 multe persoane nici nu ştiu acest lucru. 

Studiul a constat în testarea mai multor mijloace de protecţie, aşa cum au observat cercetătorii că s-au obişnuit oamenii să le poarte: masca N95, aceeaşi mască în combinaţie cu o vizieră şi o mască chirurgicală simplă. 

Testele au fost efectuate pe un manechin care simulează expiraţia, pentru a vedea la ce distanţă pot ajunge particulele. Aerul expirat a fost o combinaţie de oxigen cu glicerină pentru a simula „norul” de microparticule rezultat în a doua parte a procesului de respiraţie. Pentru a pune în valoare rezultatul, cercetătorii au folosit o cameră obscură şi fascicule laser dispuse orizontal şi vertical, experimentul fiind filmat cu încetinitorul. În această modalitate a fost documentat ce se întâmplă în toate cazurile pentru respiraţia normală, strănut sau tuse.

Cum au acţionat măştile N95, vizierele şi măştile chirurgicale

În cazul măştilor N95, mare parte din „norul” expirat scapă prin valva de admisie a aerului – principala piesă din designul lor care le face uşor de purtat – precum şi prin partea superioară de fixare pe nas. Astfel, aerosolii nu sunt filtraţi de mască şi ajung la peste limita de 1,5 metri, considerată a fi distanţa minimă sigură pentru a limita răspândirea virusului. Mai mult, în spaţii închise – adică exact acolo unde există obligativitatea purtării măştilor de protecţie – aceste particule din aerosoli rămân „suspendate” în aer. 

„Într-un spaţiu închis, o particulă de 10 microni va cădea sub efectul gravitaţiei cu 45 de centimetri într-un timp de 2 minute şi jumătate”, au arătat cercetătorii. 

În cazul vizierelor (foto jos), studiul a relevat că, iniţial, jetul de aer rezultat în cazul strănutului sau al tusei este blocat de materialul plastic şi dirijat în jos. Particulele mari sunt astfel blocate, deoarece aderă la vizieră, dar micropariculele se răspândesc apoi în mediul înconjurător sub formă de aerosoli. 

„Microparticulele pot fi observate cum se deplasează atât în faţă cât şi în lateral în raport cu purtătorul vizierei, la o distanţă de aproximativ un metru. Deşi imaginile au surprins o răspândire frontală a  aerosolilor, aceştia au putut fi observaţi şi în direcţia opusă, adică în spatele manechinului”, au arătat cercetătorii.

Măştile chirurgicale testate în cadrul experimentului au demonstrat o dinamică asemănătoare a fluidelor, însă cercetătorii au conchis că în cazul acestora din urmă, mare parte din „norul” de aerosoli este blocat de material, însă nu este eliminat complet.

Studiul a fost efectuat de cercetătorii de la departamenul de Oceanografie, Facultatea de Inginerie Mecanică, din cadrul Universităţii din Florida, iar rezultatele au fost publicate în periodicul „Mecanica Fluidelor”. Autorii studiului sunt Siddhartha Verma, Manhar Dhanak şi John Frankenfield.

Ce gest recomandă OMS în locul „salutului cu cotul“

Salutul cu cotul între oameni nu mai este recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Mesajul vine chiar de la şeful instituţiei care spune că trebuie evitată această formă de salut, pentru că nu este bine să ne apropiem la mai puţin de un metru de o altă persoană.

În schimb, şeful OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, recomandă să ducem mâna la inimă pentru a ne saluta cu persoanele pe care le întâlnim. 

Gestul coatelor atinse, în locul strânsului de mâini sau al îmbrăţişărilor, a fost adoptat rapid de fotbalişti, politicieni, şefi de stat şi oameni de rând din cauza pandemiei de COVID-19.