Am convingerea că populaţia înţelege prea puţin dedesubturile salarizării personalului medical. În proiecţia publică va fi rămas informaţia vehiculată de liderii PSD, de ministrul Muncii şi mai nou de Ministrul Sănătăţii, conform căreia salariile medicilor şi asistentelor vor creşte cu până la 170%. „Avem în vedere că prin legea salarizării salariile medicilor vor ajunge din martie anul viitor la 3.000 de euro, adică sunt foarte aproape de UE. Prin această măsură sperăm să stopăm migraţia medicilor în ţările UE„, a declarat Lia Olguţa Vasilescu, citată de economica.net.

Un proverb spune că Prostul râde de trei ori: o dată când râd ceilalţi, o dată când înţelege glumă şi încă o dată când îşi dă seama că râsese fără să înţeleagă.

Râsul este acum înlocuit de furie, deoarece nimănui nu îi place să fie luat de prost. Aceste pseudo măriri nu sunt o joacă, ceva de râs.

Medicii şi asistentele au râs împreună cu o ţară întreagă când au auzit despre mutarea contribuţiilor angajatorilor în seama angajatului. Bă, ce prostie! Apoi li s-a explicat că statul, adică angajatorul bugetarilor, va majora salariile pentru a se acoperi noile impozite. Au înţeles şi au râs din nou: „Hai bă că ne-am speriat degrabă!“. Acum a venit momentul să râdă din nou, pentru a treia oară, pentru că nu au înţeles că, de fapt, transferul contribuţiilor îi viza direct şi personal, fiind prima categorie socio-profesională căreia i s-a promis o creştere salarială. În sănătate, 25% din anunţatele majorări iniţiale vor fi diminuate exact cu cele 25% din salariul brut care acum se găsesc în seama angajatului!  Apoi, au constat că limitarea sporurilor pe ordonator de credit nu poate depăşi 30%, în condiţiile în care întreaga filozofie a salarizării bugetarilor din sănătate se baza pe aceste sporuri. Cum majoritatea personalului avea/are sporuri cu mult peste 30%, majorările salariale promise, coroborat cu noua modalitate de impozitare, conduc în multe situaţii la salarii nete mai mici decât în anul 2017! Un hâtru făcea haz de necaz ieri, într-o intervenţie la un post de radio, spunând că „salariile din sănătate au fost dublate cu 5%“! Atât doar ca profesioniştii din sănătate nu sunt proşti, sunt oameni şcoliţi, care chiar dacă nu jonglează cu cifrele sunt suficienţi de deştepţi să înţeleagă nu numai că li s-a tras o teapă enormă dar că ar şi trebui să mulţumească din suflet conducerii de partid!

Însă la ce foloseşte înţelepciunea, când domneşte prostia?!

Râsul este acum înlocuit de furie, deoarece nimănui nu îi place să fie luat de prost. Aceste pseudo măriri nu sunt o joacă, ceva de râs.

  • Salariile vor fi bătute în cuie pe termen lung sau chiar foarte lung, fiind practic salariile pentru 5-6 ani, în condiţiile în care inflaţia pare a o lua razna.

  • Plăţile informale au ţinut acest sistem în viaţă, extrem de inechitabil, dar au culpabilizat personalul şi l-au ţinut în lanţuri. Extrem de neinspirată, doamna Sorin Pintea, ministrul Sănătăţii, declara că se aşteaptă ca de la 1 martie nimeni să nu mai primească nici un fel de atenţii sau plăţi neoficiale. În condiţiile date, mesajul este cel puţin ipocrit dacă nu chiar instigator la revoltă.

  • Nimeni, dar absolut nimeni nu poate anticipa care vor fi sporurile pe care o unitate salarială le poate acorda, acest calcul fiind o imposibilitate matematică. Acceptând că într-o unitate sanitară sporurile pleacă de la cel puţin 25% şi se duc peste 85% (în multe situaţii o persoană fiind îndreptăţită la mai multe tipuri de sporuri), cum s-ar putea calcula de aşa natură încât „suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază“. Pentru unele spitale, ordonatorul principal de credite este Ministerul Sănătăţii, pentru altele consiliile judeţene sau consiliile locale. Cum să ajustezi propunerile de sporuri când ai în subordine 80 de spitale care, împreună cu alte unităţi ale MS au caracteristici atât de diferite?! La primării situaţia este şi mai gravă, spitalul putând determina scăderea sporurilor acordate la alte categorii de salariaţi ai primăriei şi unităţilor subordonate, inclusiv în şcoli! Practic, există trei soluţii nematematice de rezolvare a ecuaţiei cu o infinitate de necunoscute: sporuri unitare de 30% pentru întreg personalul, ceea ce ar fi revoltător, golind de conţinut noţiunea de spor, ignorarea generalizată a legii însă în limita banilor şi mai ales acordarea de sporuri la începutul anului şi tăierea lor după ce fondurile se vor dovedi insuficiente.

  • Orice discuţie viitoare referitoare la tichete de masă sau de vacanţă se va fi încheiat cu ocazia punerii în practică a noului regulament de sporuri.

  • Personalul TESA sau orice altă categorie de personal care nu are titlul de medic sau de asistentă în funcţie, vor deveni discriminaţi în cadrul aceluiaşi loc de muncă!

  • Încercând să abată atenţia de la problema principală, Ministrul Sănătăţii pune presiune pe managerii de spitale, cerându-le să îşi suplimenteze veniturile din oferirea de servicii cu plată, după ce fondurile de la CNAS cu această destinaţie se vor fi epuizat! Uaau! În primul rând acceptăm aprioric ca fondurile CNAS nu sunt dimensionate pentru a acoperi cheltuielile. În al doilea rând, prostul management al fondului de asigurări este transferat pe umerii populaţiei. În al treilea rând, doamna ministru se afla într-o profundă eroare, generată de propria sa activitate anterioară la spitalul Baia Mare. Trebuie să o spun răspicat, aşa cum am mai făcut-o deja, managementul financiar aşa cum l-a expus domnia sa la spitalul din Baia Mare este unul ilegal, posibil probabil numai datorită politizării Curţii de Conturi locale. Deşi legea indica posibilitatea spitalului de a obţine venituri suplimentare, nu permite o participare a personalului la „profitul“ astfel realizat. În condiţiile noului cadru legislativ, această sursă este grevată suplimentar de imposibilitatea de a depăşi 30% din bugetul prognozat, indiferent de sursa veniturilor!

  • Foarte curând, toate tensiunile referitoare la sporuri, prime, etc, vor fi mutate la nivelul managerilor de spital, constrânşi sa limiteze şi mai mult cheltuielile cu medicamentele sau investiţiile în retehnologizare. Managerul va deveni ţinta tuturor reproşurilor din spitale fără a avea nici un fel de vină!
     

Sindicaliştii au pe agenda lor o sumedenie de situaţii concrete la care Ministerul Sănătăţii nu are răspuns. Este posibil ca să se încerce ignorarea criticilor de bun simţ ridicate de sindicalişti. De această dată, înfrângerea înseamnă moartea sindicatelor, care pe lângă inutilitate şi ineficienta, nici nu vor mai avea ce negocia cu autorităţile pe termen lung!

Cum speranţele privind o reală îmbunătăţire a muncii din spitale vor fi îndepărtate, este foarte probabil ca medicii tineri să continue exodul, contrar aşteptărilor guvernanţilor.

Sănătatea a devenit un poligon de încercare. Deşi Sorina Pintea este lăsată singură în faţa protestatarilor, când de fapt interlocutorul ar fi trebuit să fie aproape exclusiv Ministerul Muncii, o serie întreagă de alte categorii sociale stau cu lupa focalizată pe rezultatul confruntării. Lucrurile vor deveni cu mult mai complicate când protestatarii vor fi cei din învăţământ, din Ministerul Afacerilor Interne sau din Penitenciare.

Trebuie să acceptăm ca ţara a căzut pe mâna unor sfertodocţi care se cred mai deştepţi decât marea masă a votanţilor lor, că promisiuni aberante pot ţine adormită revolta celor afectaţi de punerea acestora în practică. Relaţiile dintre pacienţi şi personal, ca şi cele dintre diferitele categorii de personal din spital se vor degrada. Cum speranţele privind o reală îmbunătăţire a muncii din spitale vor fi îndepărtate, este foarte probabil ca medicii tineri să continue exodul, contrar aşteptărilor guvernanţilor.

În final, este posibil ca deştepţii care au crezut că pot prosti o ţară întreagă să îşi dea seama că au făcut ei însuşi o mare prostie. Urmează să vedem cu ce consecinţe.