Profeţii lui Dumnezeu şi profeţii veacului

Putem recunoaştem un profet al lui Dumnezeu şi după acest fapt: el este un antidot pentru cea mai mare problemă sau suferinţă a unei epoci. Şi tocmai pentru că este un antidot, lumea, veacul, îl va confunda cu o otravă, îi va prigoni şi va încerca să îi marginalizeze sau ucidă.

Sfântul Ioan Botezătorul este ultimul prooroc al Vechiului Testament şi „cel mai mare născut din femeie”. Cum spun Sfinţii Părinţi, el este rezultatul vieţii curate şi a rugăciunilor părinţilor săi. De neam bun, el alege totuşi să ducă o viaţă austeră, în pustie, hrănindu-se doar cu miere şi lăcuste. În raport cu Dumnezeu, el se vede pe sine ca un slujitor smerit: „El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.” Misiunea sa o duce la îndeplinire în mod deschis, în văzul oamenilor, şi va continua să mărturisească până în momentul morţii. Va avea, ca mai toţi proorocii lui Dumnezeu, parte de prigoană, şi va sfârşi martirizat, fiind executat pe nedrept, în urma unui complot. Mesajul său este limpede şi tranşant: „faceţi drepte cărările Domnului”; „pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu.” Ceea ce promite Ioan Botezătorul este botezul cu Duhul Sfânt, care îl va reaşeza pe om în demnitatea sa dintâi şi îi va reda cea mai de preţ comoară: viaţa veşnică, în comuniune cu Dumnezeu.  

Profeţii veacului acestuia vor să treacă, îndeobşte, drept cei mai mari dintre oameni. Deşi uneori pot predica austeritatea, ei trăiesc de regulă în lux şi în ostentaţie, atrăgând tocmai prin această opulenţă. Când se întâmplă să se raporteze la Dumnezeu, îl văd ca ca pe un mijloc care să le faciliteze scopurile şi agenda lor. Deşi îşi maschează cu dibăcie agenda sub scopuri nobile sau caritabile, aceata va fi mai întotdeauna în răspăr cu tradiţia creştină şi Evanghelia. Dincolo de cuvinte, faptele lor vor fi foarte grăitoare; departe de a da dovadă de blândeţe, aceşti „profeţi” îi vor prigoni, denigra, şi distruge pe toţi cei care se opun agendei lor. Nu lucrează aproape niciodată deschis, îşi ascund planurile în umbră, sub un ecran de fum. Mesajul lor este precum un cântec de sirenă care promite Împărăţia cerurilor imanentizată, pe pământ, utopia care trebuie să ia naştere aici şi acum. Sau ca o vrajă senzorială care ridică voaluri după voaluri de iluzii, care promite faimă, bogăţie, bani sau comfort, prezentate drept singurele scopuri ale vieţii omului, ce trebuie dobândite cu orice preţ. Chiar când acest preţ este propriul suflet.

Am putea spune că profeţii lui Dumnezeu oferă, mereu, antidotul pentru vraja senzorială pe care o aruncă profeţii veacului. O vrajă senzorială care te atrage, la prima vedere, dar care este otrăvitoare; o otravă ce ucide mai devreme sau mai târziu sufletul. De aceea mulţi vin la ei şi îi caută. Mulţi dintre cei mici şi obidiţi; dar şi dintre cei mari, care vin în ascuns, temându-se de fariseii şi vameşii fiecărei epoci.

Deşi aceşti profeţi ai veacului par atotputernici şi înconjuraţi mereu de mulţimi mari de adulatori, au fost mereu şi vor fi întotdeauna foarte mulţi care îi vor căuta pe profeţii lui Dumnezeu. Mesajul unui profet autentic va atrage mereu mulţimile în pustie şi va da întotdeauna roade, indiferent de veac. Şi putem recunoaştem un profet al lui Dumnezeu şi după acest fapt: el este un antidot pentru cea mai mare problemă sau suferinţă a unei epoci. Şi tocmai pentru că este un antidot, lumea, veacul, îl va confunda cu o otravă, îi va prigoni şi va încerca să îi marginalizeze sau ucidă.

Profeţii veacului par mereu că au câştig de cauză pe termen scurt, iar orice opoziţie în faţa lor pare imposibilă. Însă triumful acestora este de scurtă durată, iar istoria e plină de figuri precum cea a lui Irod Antipa sau a lui Nero, care sfârşesc lamentabil. În acest timp, profeţii lui Dumnezeu par, în ochii multora dintre contemporani, nişte perdanţi, prost orientaţi politic şi căzuţi, de aceea, sub sabia tiranului. Însă pe termen lung ei au câştig de cauză, mesajul lor este peren. Miopia epocii este aceasta: că merge, la fel ca noi în ziua de azi, doar „la bara din faţă”. În timp ce un profet al lui Dumnezeu ne vindecă de miopie şi ne spune că suntem făcuţi nu pentru un confort iluzoriu, nu pentru vreun rang trecător, ci pentru mult mai mult. Suntem făcut pentru veşnicie şi pentru o fericire care nu se compară cu nici una dintre plăcerile sau măririle căldicele de aici. La care nu vom putea avea însă acces fără a pleca urechea la mesajul simplu şi clar pe care ni-l transmite Sfântul Ioan Botezătorul. „pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu.”