Procesul CopyRo trenează, autorii sunt prejudiciaţi. Ping-pong cu drepturile oamenilor

În mai se împlinesc doi ani de când într-o dimineaţă agenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au ridicat în stilul spectaculos binecunoscut de la sediul CopyRo calculatoarele şi saci de documente blocând în acelaşi timp conturile instituţiei. Din ele urmau să fie plătite drepturile de autor care n-au mai fost văzute nici până în ziua de azi.

Misterul încă planează asupra acestei întâmplări, cel puţin pentru membrii de rând. Procesul trenează, sau nici n-a început, fiindcă nu există documente publice care să ateste altceva. Dar cel mai grav e că beneficiarii tantiemelor (procentele legale) prevăzute în contractul cu organismul care-i reprezintă îşi aşteaptă zadarnic bănuţii. Ce-i drept sumele au fost virate de instituţiile care s-au folosit de opera autorilor cu pricina, dar n-au mai putut ajunge la aceştia din cauza procesului survenit. Întrebând la sursă autorii prejudiciaţi au fost invariabil sfătuiţi să dea în judecată CopyRo, care CopyRo cum tocmai aţi aflat e ea însăşi dată în judecată şi cercetată de Înalta Curte….  

Cu ani în urmă când s-au descoperit excrocheriile celebrei doamne Kofcinski, fosta administratoare, organismul părea să fi intrat într-o etapă nouă mai transparentă şi în orice caz mai cinstită ( fără comisioane astronomice, fără embargouri inventate).

Nu ştim  dacă doamna cu pricina care-şi mănâncă liniştită pensia a fost  deranjată de cineva, dar vedem că lucrurile  s-au împotmolit din nou, iar justiţia  trenează în luarea unei decizii. Habar n- avem despre ce e vorba în acest proces ( din explicaţiile conducerii  am înţeles doar că Asociaţia CopyRo e nevinovată) dar că nu se fac paşi pe drumul spre adevăr vede toată lumea. Şi simt pe pielea lor, mai ales cei păgubiţi. S-au întâmplat şi cazuri în care având nevoie de o adeverinţă sau  copii ale unor acte anterioare ridicării documentelor să se explice că acestea nu pot fi furnizate din lipsă de originale, aflate printre documentele săltate de procurori. Niţel cam absurdă situaţia începe să fie revoltătoare şi în contextul mult invocatei celerităţi din ultima vreme, cam de neînţeles.

Sigur CopyRo  nu e o instituţie de prima pagină, excede politicului şi n-are treabă cu MCV-ul, dar, totuşi, nu vrem să tragem concluzia că pentru restul lumii reforma justiţiei e încremenită în proiect. Nu poate fi de crezut că în atâta timp de la declanşarea acţiunii cei în drept nu s-au putut lămuri cu privire la realitatea acuzelor şi nici că n-au putut fundamenta procesul. Şi chiar dacă e aşa asta nu poate justifica blocarea activităţilor contabile aferente plăţilor respective. La urma urmelor ne putem întreba ce se întâmplă în acest timp cu banii înţepeniţi ( sau nu?) în conturi, şi cine se foloseşte de dobânzi. Cert e că la  o eventuală revenire la normal  sumele cuvenite autorilor vor fi aceleaşi, sau mai exact împuţinate datorită inflaţiei, şi pentru mulţi dintre cei în vârstă poate inutile. Ca să nu mai vorbim de proiectele editoriale anulate pentru care CopyRo se angajase financiar.

Sigur, CopyRo poate e un biet, amărât caz insignifiant din multele drame asemănătoare care se consumă în timp ce scriu aceste rânduri. Pentru toţi aceştia ţara stă pe loc sau se mişcă doar într-o direcţie, căci doar privind televizorul îţi dai seama care sunt priorităţile justiţiei din România. Păcat, fiindcă noi credeam că statul de drept nu e o abstracţiune, e  pentru cetăţeni, sau ar trebui să fie, dacă e să mai credem în democraţie.