Prin Greu către Bine! La curăţenie înainte…

Şi a fost Săptămâna Mare, săptămâna luminată! O bună oportunitate să facem pace cu noi şi cu ceilalţi. Un bun prilej să ne ascultăm nevoile şi glasul inimii. Să ne ascultăm fricile şi grijile, bucuriile şi speranţele.

Şi, aşa cum pomenea şi Mircea Eliade cândva, să lăsăm un pic Profanul din interiorul nostru şi din jur şi să ne dăm voie să re-observăm şi să ne „ocupăm” acum mai mult, în această perioadă de renaştere spirituală, de Sacrul din noi şi din ceilalţi.   

Să începem o re-primenire, o curăţenie interioară întrebându-ne: Ce avem de iertat, ce avem de curăţat fiecare dintre noi, ca buni sau nebuni creştini? Ca oameni, cu toate ale noastre şi în toate rolurile noastre? Pe cine avem de iertat, cine vrem să ne ierte? Cu cine vrem să NU mai continuăm? Cu cine ne este drag să mergem mai departe? Pe cine mai vrem să ajutăm, cui vrem să spunem Stop? Ce atitudini vrem să folosim mai puţin? Ce veşminte ale sufletului nu mai dorim să îmbrăcăm? În ce emoţii nu ne mai dorim să fim învăluiţi aproape sufocaţi? Şi să trecem la emoţiile de primăvară / vară! 

Casa sufletului

Acum, cât avem proaspăt în minte (şi în muşchi...) curăţenia de Paşte a casei noastre, să ne permitem să ne ocupăm şi de procesul de curăţare a sufletului nostru. Oricât ar părea de bizar sunt numeroase similitudini cu procesul de curăţare a unei case, a unei camere sau a unui birou, a unei cămări sau a unei debarale!  

Ne întrebăm cu ce să începem mai întâi. Să ştergem praful, să renunţăm la lucruri inutile, vechi sau deteriorate, să le punem în cutii, să dăm cu aspiratorul, să spălam cu mopul şi să lăsăm să se usuce. Cu care să începem? Apoi şi geamurile sufletului când le spălam? Şi nu le spălam şi pe afară? Şi, dacă o să plouă din nou şi or să se murdărească, o să fie din nou praf pe ele, mai merită oare să le lustruim? Se merită să le spălam, fără doar şi poate. Sufletul este mai curat astfel şi se vede mai bine şi de la el către lume, şi dinspre oameni către el. Lumina intră altfel, mai cu drag, printr-un geam curat!  

Dacă ne privim casă sufletului vom observa diverse camere şi cămăruţe: în living ne este drag să aranjăm spaţiul cât mai cald şi frumos pentru a ne simţi bine şi pentru a primi musafiri dragi. Dormitorul este camera  sufletului în care ne retragem pentru a ne odihni atunci când suntem obosiţi, trişti sau îngânduraţi. Mai avem şi o cămăruţa cu provizii când ne este dor de ceva dulce sau de cineva drag. În bucătăria sufletului ne hrănim, punem pe masă lucrurile pe care vrem să le „€œmâncăm”, pe care le „îœnghiţim”, unele nu tocmai sănătoase...şi mai avem şi anumite colţuri, mansarde, poduri sau debarale întunecoase, unde stau păianjeni cam demult şi de care nu ne-am mai ocupat de ceva vreme.. 

Ca să fie curat trebuie să facem curat! Oauuu, adâncă asta, nu? 

Mai întâi este posibil să amânăm să facem curat. Zile, săptămâni, chiar luni sau ani!  Ne spunem uneori că nu ştim de unde să începem. Ne amăgim când de fapt poate nu avem chef. „€œnu am dispoziţia necesară”. Sau poate ne este teamă. „Nu ştiu încotro să o apuc, nu ştiu cum mă voi descurca”€ Căutăm motive. Nu ştim dacă avem tot ce ne trebuie, mop, aspirator, detergent...  

Auto-spălătoria sufletului meu 

Eu şi numai eu pot face curat cu adevărat. Am un prieten care preferă să-şi spele singur A8-ul, la spălătorie. Îi place treaba bine făcută şi nu se sfia să se bage.. 

Adesea alegem să facem curăţenie doar în exterior. Ne săturăm, ne supăram, luăm jucăriile şi mai plecăm. Alteori ni se face silă, ruşine sau frică de ce-am acumulat în interior şi ne dăm seama că trebuie să începem şi aici. Cu adevărat curăţenia este aici. Să ştergi praful prin cele mai adânci cotloane nu-i uşor. Să recunoşti, să nu bagi sub preş şi mai ales să scoţi înseamnă efort. Însă, aşa cum spunea cândva un prieten drag, Cine vrea confort trebuie să depună şi efort. Alegem să facem curat uneori simultan. În suflet, în interior, şi în jurul nostru, în relaţii. Ca într-o spălătorie auto, adesea alegem să spălam mai mult în exterior decât în interior, deşi ştim că o curăţenie adevărată înseamnă ambele. Interior şi Exterior. 

Ajutoarele curăţeniei - furia, frica, vinovăţia

Una e să strângi după ceva frumos, vesel, gen petrecere monstruoasă, şi altă e să faci curăţenie după un cutremur. Noi oamenii facem de obicei curăţenie în suflete şi în relaţiile cu ceilalţi când s-au adunat prea multe. Atunci urmează cutremurul. Dacă marea este aproape mai vine şi tsunami-ul şi mai demolează o dată, apa purtând toate cele..

Putem face curat furioşi şi cu un mare zel. Şi furia ne dă viteză şi energie. S-ar putea însă să mai şi spargem câte ceva, să mai îndoim sau să mai rupem de atâta zel...Putem face curat şi de frică, fricile noastre, sau frica de Dumnezeu. Teama că trece şi ne trece Timpul. Vinovăţia poate pune şi ea mână pe o mătură, ne poate ajută cu ceva la curăţenie dacă o lăsăm.  

Tipuri de curăţenie 

Noi oamenii simţim nevoia să facem curat în suflet după moartea cuiva drag. Nu înseamnă a-l uita, ci a-l lasă să plece, păstrând imagini, amintiri dragi cu el într-un colţişor de suflet, înlocuind suferinţa cu împăcarea. Şi lacrimile au rolul lor. Ne pot ajuta să ne spălam sufletul dacă le permitem să vină şi să ne ajute. Cu cât suferinţa este mai mare cu atât avem nevoie de mai multe. Pentru cei dintre noi care au „darul lacrimilor” şi pot plânge. Pentru ceilalţi există nu-i aşa, lacrimi uscate, pe interior. 

Curăţenie într-o relaţie în care nu ne mai simţim bine€. Când spui AJUNGE! Până aici. Eu, tu şi Relaţia. Ne-a murit relaţia! Să o îngropăm la loc cu verdeaţă şi pe mormântul ei va răsări o floare sau nu! Este cât se poate de natural, firesc şi avem mare nevoie să facem curat şi după o despărţire, tot după cineva care ne-a fost cândva drag. Este ok să-l lăsăm să plece şi să facem curat, păstrând ce este bun, strângând şi aruncând ce ne otrăveşte. Învăţând din greşeli, asumându-ne responsabilităţi şi alegând să creştem.  

Marius s-a hotărât să facă curăţenie în relaţiile lui de prietenie. Salvator fiind i-a ajutat pe mulţi. Drumuri prin ţara, împrumuturi de bani, eforturi pe timpul şi energia lui. Când a avut un accident şi, la rândul său a avut nevoie de ajutor, a observat cu amărăciune şi apoi cu furie că mulţi dintre cei pe care i-a ajutat cândva, fie i-au întors spatele, fie au început să-l jecmănească. S-a hotărât într-o bună zi să lămurească lucrurile şi a discutat cu fiecare dintre ei în parte, stabilind noi coordonate sau efectiv încheind unele relaţii.

Avea Napoleon o vorbă: „€œNu oamenii au prieteni, ci fericirea lor” 

Hotărârea, sora Curajului 

Ca în orice demers ne trebuie acea Hotărâre, sora Curajului. Nu se găseşte în supermarket-uri şi nici în mini-market-uri. Curăţenia interioară şi Hotărârea mea. De la caz la caz, de la om la om. Poate Hotărârea mea este să fiu. Poate să fiu impecabil. Poate să fiu demn. Să fiu un om bun.  

Şi, după ce treci prin acest proces de curăţenie ce poate dura ceva timp, fii curios şi observă ceva bun. Faptul că, după ce treci printr-un zbucium, un mare zbucium sufletesc, la un moment dat se face linişte în sufletul tău. Uneori brusc, la fel cum a început furtuna din interiorul tău. Că atunci când eşti prins într-o maaaare vijelie, în mijlocul oceanului într-o bărcuţă şi vântul te zgâlţâie din toate părţile. Ţi-e o frică cât Titanicul şi nu mai ştii ce să faci. Dar, odată cu răsăritul soarelui, brusc şi din senin, furtuna se opreşte, vânturile se liniştesc şi ele şi se face Pace. Talazurile sufletului tău încep să se sparg molcom de ţărm. Ţărmul unui Nou inceput. 

Spor la curăţenie!