Premiile Gopo, manelele şi amintirea lui Johnny Răducanu

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

După apriga dispută referitoare la absenţa femeilor-regizoare atât din nominalizările pentru premiile UNITER, cât şi pentru cele ale Galei Gopo, dispută declanşată de artiste vide şi întreţinută de criticiţe în şomaj şi cu mintiucă pe minus, o nouă controversă, un nou scandal produc valuri în lumea culturală.

E vorba despre prezenţa unei anume formaţii despre care aflu că se cheamă „Kana Jambe“ şi că i-ar aparţine lui Dan Bursuc pe scena TNB, cu ocazia galei de decernare a premiilor Gopo.

Nu ştiu dacă organizatorii Galei au vrut ca, prin invitarea sus-menţionatei formaţii care a cântat un cântecel ce a sunat teribil de prost, de fals, de anartistic (cel puţin aşa mi s-a părut mie ascultând înregistrarea), să răscumpere teribila „greşeală“ a juriului de nominalizări şi să îşi refacă bunele relaţii cu oamenii şi cu artiştii open minded.

Ştiu doar că d-na Ada Solomon socoteşte totul a fi fost „o furtună într-un pahar cu apă“ şi o dovadă de ipocrizie din partea celor pe care i-a enervat maneaua cântată (repet, prost, adică mormăit, gâtuit) de Kana Jambei, dar care nu s-a revoltat în cazul stării deplorabile în care se găseşte casa lui Marin Preda. Ori a palmelor despre care se zice că regizorul Andryi Zholdak i le-ar fi aplicat acum vreo doi, în pauza premierei spectacolului cu Rosmeresholm de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, actriţei Imre Eva. În acest al doilea caz, cred că d-na Solomon este greşit informată. Reacţiilor normale de dezaprobare, li s-au alăturat cele mai mult decât deplasate a două criticiţe, dintre care una, mai savantă, a văzut în respectivele palme nici mai mult nici mai puţin decât sfârşitul teatrului de artă, în vreme ce o a doua s-a transformat peste noapte în profesor diriginte şi a amendat drastic prezenţa respectivului spectacol în selecţia oficială a Festivalului Naţional de Teatru.

Mai ştiu şi că dl. Tudor Giurgiu a declarat pentru emisiunea În faţa ta de la Digi 24 că „mi-am imaginat că va fi o bombă, dar nu mi-am imaginat că va fi această avalanşă“, adăugând că, probabil, reacţiile ar fi fost altele dacă „momentul ar fi fost ambalat artistic mai bine şi executat muzical mai bine“.

Am înţeles că organizatorii Galei s-au gândit să facă astfel încât să pună în relaţie eşuatul moment artistic sau para-artistic cu filmul Soldaţii. Poveste din Ferentari, în regia Ivanei Mladenovici şi imediat m-am dus cu gândul la ce s-ar fi întâmplat dacă la premiile UNITER ar fi fost nominalizată Ţiganiada  de la Cluj, spectacolul lui Alexandru Dabija şi cum ar fi fost executat public marele actor Ion Caramitru dacă, Doamne fereşte!, i-ar fi trecut prin cap să îl solicite la Gala UNITER ce va avea loc în 13 mai pentru un pseudo-moment artistic pe Florin Salam, de pildă.

Au fost voci care i-au acuzat pe cei ce s-au arătat nemulţumiţi de apariţia pe scena Galei Gopo a sus-numitei formaţii proprietate personală a d-lui Dan Bursuc de rasism, de neînţelegere a fenomenului diversităţii culturale şi, desigur, iar s-a făcut auzit glasul Mihaelei Drăgan, o actriţă cam fără operă, însă cu un istoric de scandaluri care îi cam îngrozeşte şi pe cei cu mintea la cap din aceeaşi etnie.

Mie mi se pare că lumea aceasta mai degrabă mondenă decât culturală ce veşnic se află în treabă şi propovăduieşte diversitatea fără limite şi în afara oricăror reguli îşi inventează periodic boli şi pe urmă încearcă să se vindece de ele. Aplicându-şi unsori, unguente şi luând leacuri cu pumnul. Nu oricum, ci în public. În văzul lumii.

Tot scandalul acesta fals care îşi află originea într-o eroare de apreciere a unui nedorit impact m-a dus cu gândul la marele artist Johnny Răducanu. Pe numele din buletin Răducanu Creţu. Care nu a făcut niciodată nici cel mai mic secret din faptul că aparţine etniei rome. Că e ţigan. Care în intimitate putea să fie cum nu se poate mai spurcat la gură. Dar care, odată urcat pe scenă, ţinea cu preţul vieţii sale ca spectacolul să fie unul cu adevărat de gală. Îşi impunea lucrul acesta în primul rând sieşi, nu cânta cu nici un preţ manele, cerea respect din partea partenerilor de scenă, îl solicita în cel mai drastic mod cu putinţă spectatorilor. Îl preocupa întotdeauna conţinutul şi nu se arăta niciodată sedus de ambalaje. Ţinea morţiş să fie respectat pactul dintre artişti şi cei aflaţi în sală.

Şi vai de pielea celui care îi greşea lui Johnny!

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite