Povestea primului atentat cu maşină capcană petrecut în România. Tractoristul Pralea şi răzbunătoarea Veta

Pe 9 martie 1995, o ştire venită din nordul Moldovei se răspândea cu repeziciune în toate colţurile ţării şi băga în sperieţi o Românie şi aşa derutată de neajunsurile tranziţiei.

La orele prânzului, în plin centrul oraşului Suceava, o bombă plasată sub o maşină exploda chiar în faţa Tribunalului Judeţean, omorându-l pe locotenentul major Mihai Alupoaiei (32 de ani), căsătorit, tatăl unui copil. În urma deflagraţiei au mai fost răniţi încă cinci ofiţeri pirotehnişti.

Bomba, plasată sub un autoturism Opel Kadett, a fost observată de un trecător care l-a sesizat pe poliţistul Todiraş Constantin. La faţa locului a ajuns o echipă de pirotehnişti, iar locotenentul major Mihai Alupoaiei a scos cutia explozibilă de sub maşină şi a încercat să se îndepărteze. Din câte se pare, dispozitivul avea două sisteme de amorsare, iar ofiţerul dezamorsase numai unul, ceea ce a făcut ca bomba să-i explodeze în mână. Corpul i-a fost împrăştiat prin întreaga piaţă, dând naştere unei scene de groază în mijlocul oraşului.

Ministrul de interne: “Atentat la adresa democraţiei”

Doru Ioan Tărăcilă, ministru de Interne la acel moment, a ieşit la scurt timp cu o declaraţie care n-a făcut decât să amplifice starea de panică generală: “Atacul terorist de tip mafiot care s-a produs la Suceava reprezintă, prin consecinţele sale, un atentat la adresa democraţiei, a statului de drept şi a forţelor de ordine publică. Riposta organelor statului trebuie să fie fermă, necruţătoare, fără menajamente”.

Nici presa nu s-a lăsat mai prejos. Ziariştii de la „Adevărul” au aflat că în locul unde explodase bomba era programată, la câteva ore distanţă, o festivitate de comemorare a luptătorilor anticomunişti din Bucovina.

A doua zi, ziarul a titrat pe prima pagină: „Atentat cu bombă împotriva unei comemorări anticomuniste”. Articolul avea un ton vehement: „Autorităţile române nu mai pot rămâne indiferente la invadarea ţării de către grupări mafiote din vecini. Atacul terorist de la Suceava reprezintă o premieră în România. Este pentru întâia oară când teroriştii recurg la sistemul de maşină-capcană, despre care românii ştiu doar din filme. E de presupus că teroriştii sunt specialişti în materie, ceea ce conduce la supoziţia că ei nu sunt autohtoni”.

Preţul unui atentat în România anului 1995: 800.000 de lei

Pusă în stare de alarmă, Poliţia s-a mobilizat şi l-a identificat mai întâi pe proprietarul maşinii sub care fusese plasată bomba în persoana cetăţeanului Borş Adrian (42 de ani), patronul firmei „Adico-Prod SRL” din Suceava. La scurt timp, organele au reuşit să-i găsească şi pe autorii atentatului.

Spre surprinderea generală, aceştia erau cât se poate de autohtoni şi aveau la bază cu totul alte intenţii decât atacarea manifestaţiei anticomuniste din centrul oraşului Suceava. Comunicatul emis de autorităţi arăta următoarele: „Aflată în proces de divorţ cu soţul ei, Veta Borş, 33 de ani, patron al firmei „Dolce-Vita” din Boroaia, a hotărât să-l suprime fizic pe bărbatul care o părăsise. În acest scop, prin intermediul lui Ungureanu Vasile, zis «Torpilă», 31 de ani, l-a angajat pe tractoristul Pralea Neculai, 35 de ani, în prezent fără ocupaţie, să-l dinamiteze pe Borş Adrian, proprietar al autoturismului Opel Kadett (3-SV-2594). Drept răsplată pentru ce avea să facă, Pralea a primit suma de 800.000 de lei (400 de dolari).

Perseverenţa lui Pralea

Cercetările poliţiştilor au scos la iveală faptul că Adrian Borş mai găsise sub maşina sa un dispozitiv exploziv în data de 31 decembrie 1994, dar acesta fusese dezamorsat de acelaşi locotenent major Mihai Alupoaiei. Obligat să-şi ducă misiunea până la capăt după ce încasase cei 800.000 de lei, Pralea nu s-a lăsat şi a montat o nouă bombă sub maşina lui Borş, în noaptea de 8 spre 9 martie 1995.

Ziarul „Adevărul” scria, la vremea respectivă, că dispozitivul era compus din 200 de grame de dinamită, o capsă electrică şi o baterie Varta, toate introduse într-o cutie de dimensiunile 30x15x25 centimetri, prevăzută cu un magnet care a fixat-o pe caroseria maşinii. Bomba avea un fir liber, neizolat, lăsat astfel în mod deliberat pentru a produce contactul electric la cel mai mic balans al maşinii. Lucrul acesta nu s-a întâmplat, deşi Adrian Borş a făcut un drum cu maşina în dimineaţa zilei respective, din Calea Obcinelor până în faţa Tribunalului Judeţean Suceava. „Meritul pentru aceasta revine categoric edililor Sucevei, unde drumurile sunt, pesemne, mai ceva ca în Occident, fără gropi şi denivelări”, scria, ironic, ziarul „Adevărul”.

După ce în ziua producerii exploziei proclamase invadarea ţării de către grupări mafiote din vecini, ziarul a fost nevoit să recunoască tragi-comicul atentatului de la Suceava: „Prin urmare, atentatul exploziv din ziua de 9 martie 1995 de la Suceava nu a fost îndreptat împotriva unor instituţii de stat, organizaţii sau acţiuni politice. Pur şi simplu o femeie a vrut să-şi omoare soţul şi în loc de făcăleţ, cuţit de bucătărie sau ciocan de şniţele a ales atacul terorist cu dinamită. Dacă o femeie geloasă şi un tractorist au reuşit să terorizeze un oraş ca Suceava, o ţară întreagă chiar, ce dezastre pot provoca oare nişte infractori mai spilcuiţi de care din păcate nu ducem lipsă? Mai bine să nu ne gândim”.