Povestea jurnalistului care a murit din cauza unei căpuşe

Rudolf Kamla, singurul ziarist care l-a intervievat pe Nicu Ceauşescu, a murit din cauza  neuroboreliozei, boală cauzată de înţepătura unei căpuşe. Maladia s-a declanşat abia după patru ani.

Avea doar 56 de ani, o viaţă de familie şi profesională împlinite. Rudy, aşa cum îi spuneau prietenii, le zâmbeşte acum celor care l-au iubit din fotografii, din amintiri şi din sufletele în care va rămâne întotdeauna.

În sufrageria elegantă a familiei Kamla, povestea curge tremurat, printre amintiri, lacrimi şi flori. Margareta Kamla (52 de ani), soţia ziaristului, l-a cunoscut pe Rudy când era elevă la liceu, s-au logodit pe când era studentă, şi s-au căsătorit când ea avea 21 de ani. Au trei copii frumoşi, două fete şi de 12 şi 20 de ani şi un băiat de 27, iar anul trecut au aniversat 30 de ani de căsătorie.

Absolvent al Facultăţii de Jurnalism, Rudy Kamla s-a angajat la „Tribuna Sibiului", cel mai vechi ziar din oraş, în 1985. În zilele fierbinţi al Revoluţiei, Kamla a fost ales redactor-şef al ziarului, la cârma căruia a rămas doi ani de zile.

A devenit apoi un prosper om de afaceri, a avut pe rând o editură, o tipografie, apoi a pus pe picioare o fabrică la Ploieşti, împreună cu parteneri austrieci. În 1998 s-a întors acasă, în judeţul Sibiu, unde a dezvolat în localitatea Şura Mică două fabrici cu parteneri austrieci şi o a treia, cu parteneri francezi.

Un interviu care a făcut înconjurul lumii

Pe 16 iunie 1990, doi jurnalişti din Sibiu, Rudy Kamla şi Lucian Jiman, realizau în închisoarea de la Aiud un interviu care a făcut istorie, singurul acordat de Nicu Ceauşescu în spatele gratiilor. Rudy era atunci redactor-şef la „Tribuna Sibiului", iar Lucian Jiman, redactor special. „Am luat adeverinţe de peste tot, acreditări de fapt, de la Ministerul Justiţiei, de la Direcţia Penitenciarelor şi de la autorităţile locale din Aiud, şi am obţinut autorizaţie ca să-i luăm interviu lui Nicu Ceauşescu", povesteşte Jiman.

„M-am dus cu Rudy Kamla încărcaţi cu reportofoane şi n-a fost ostil, noi ne ştiam din Sibiu, de la diverse plenare, şedinţe, a fost binevoitor din start, nu s-a codit să ne răspundă, în fapt nu a refuzat nicio întrebare, a fost un interviu foarte serios care ne-a luat aproape patru ore şi am făcut şi comentarii largi pe marginea unor subiecte. Au fost aproape 100 de pagini A4 dactilografiate la un rând şi jumătate, ştiu că am scris câteva zile", îşi aminteşte Lucian Jiman. Interviul a fost publicat în serial în „Tribuna Sibiului" şi în săptămânalul „Zig Zag Magazin", iar în urma lui jurnaliştii au primit ameninţări cu moartea, scrise şi telefonice, iar Rudy şi-a găsit roţile maşinii cu şuruburile desfăcute.

Drama

Pe 13 septembrie 2011, Rudy Kamla ajunge la un spital din Viena, unde după două zile medicii îl diagnostichează cu peritonită. I-au făcut drenaj, totul a fost bine, urma operaţia, programată pentru 15 noiembrie. Pe 1 noiembrie însă, nu a mai putut sta în picioare, iar pe 2 noiembrie a fost internat de urgenţă la secţia de Neurologie a spitalului vienez. A stat aici trei săptămâni, fără diagnostic, timp în care a paralizat complet de la brâu şi a orbit.

După mai multe teste de virusologie făcute în Austria, dar şi în Anglia, la Londra, Rudolf Kamla a fost diagnosticat cu neuroborelioză, boală declanşată de înţepătura unei căpuşe.  „Rudy l-a întrebat pe domnul profesor de ce acum s-a declanşat neuroborelioza şi domnul profesor, foarte sincer, i-a spus că dacă ar fi ştiut, ar fi fost de două ori profesor, povesteşte soţia lui Kamla. Şi chiar dacă medicii eminenţi din spitalul vienez au spus că va orbi, Rudy Kamla a uimit pe toată lumea într-o dimineaţă, când i-a spus soţiei că vede crucifixul de pe peretele salonului.

„Toţi profesorii au spus că este o minune. Rudolf şi-a revenit încet-încet, în ultimele 4-5 luni, a putut să citească, a început să vadă la televizor, şi-a citit mailurile pe blackberry", rememorează soţia lui.

„A urmat un lung şir de vizite la Viena, a urmat tratament care între timp a devenit chimioterapie pentru tumora de colon care s-a dovedit foarte îndărătnică şi care nu s-a intimidat la tratament şi acesta a fost deznodământul", povesteşte Margareta Kamla.

A plecat în lumea celor drepţi pe 13 mai

„S-a stins glumind, s-a stins sperând, aici, acasă. În ultima noapte a întrebat obsesiv, dureros, «Cât e ceasul? Cât e ceasul? Cât e ceasul?», acesta a fost laitmotivul şi mă rugam în gând «Doamne, opreşte ceasornicul cu care ne măsori destrămarea, opreşte-l până când mai putem suporta durerea»", spune printre lacrimi soţia ziaristului.

Despre boala ale cărei complicaţii au contribuit la sfârşitul soţului ei, Margareta Kamla spune că n-au ştiut nimic, nu au avut nicio bănuială. „Cunoştinţele îl vedeau că se îngraşă excesiv şi nu mai controlăm metabolismul, faţa lui excesiv de roşie pentru un om care nu consuma alcool, de pildă, durerile articulare care au trezit suspiciuni de gută au fost eronat interpretate, şi acelea constituiau de fapt un simptom de borelioză. Acum, privind în urmă, ne dăm seama că da, suferinţa lui era acolo de patru ani, n-am ştiut să o citim. A rezistat foarte mult dacă mă gândesc că în aceşti ani a fost extrem de activ, putea să muncească 10-12 ore pe zi."

A fost suspectat de leucemie, de limfom, de scleroză în plăci, a şi făcut o şedinţă de chimioterapie în coloană pentru leucemie, a doua zi totul a fost sistat, a fost o bâlbâială.

„Era un om puternic, şi avea o uşurinţă cu care trecea foarte rapid peste momentele dificile, şi aş putea spune, şi am o groază de exemple, el radia de optimism, şi era un ignorant în ce priveşte greutăţile, nu l-am văzut niciodată trist sau nervos, avea capacitatea asta de a se detaşa de rău, folosea ignoranţa ca armă, era puternic, avea şi o rapiditate de a lua decizii", spune Lucian Jiman despre cel care i-a fost coleg şi foarte bun prieten. Fred Nuss, cel mai vechi fotograf din presa sibiană, l-a cunoscut pe Rudy când acesta a venit, în timpul facultăţii, să facă practică la „Tribuna". I-a legat o prietenie extrem de frumoasă, în urmă au rămas poveşti şi foarte multe amintiri.

„A fost un coleg excepţional, nu era nici îngâmfat, avea felul lui de a se purta, dacă avea cu cine discuta, discuta, cu cel cu care nu avea ce discuta îl lăsa mai la o parte, chestie de om inteligent", îşi aminteşte Fred Nuss.

"Am luat adeverinţe de peste tot, acreditări de fapt, de la Ministerul Justiţiei, de la Direcţia Penitenciarelor şi de la autorităţile locale din Aiud, şi am obţinut autorizaţie ca să-i luăm interviu lui Nicu Ceauşescu.''
Lucian Jiman ziarist

"S-a stins glumind, s-a stins sperând, aici, acasă. În ultima noapte a întrebat obsesiv, dureros, «Cât e ceasul? Cât e ceasul? Cât e ceasul?»''
Margareta Kamla,  soţia lui Rudolf Kamla

Tot o căpuşă l-a ţintuit la pat pe Şerban Ionescu

Actorul Şerban Ionescu luptă de mai bine de un an cu aceeaşi boală gravă, borelioza. Aceasta e cunoscută şi sub numele de boala Lyme şi e provocată de muşcătura unei căpuşe. Cazul actorului a ajuns cunoscut abia atunci când starea sa a devenit critică. Familia, fanii şi chiar Ministerul Sănătaţii au sărit în ajutorul lui Şerban Ionescu, reuşind să strângă banii necesari tratării sale la o clinică din străinătate.