Pleşu: „Românii au avut inteligenţa de a valorifica expertiza oricui venea să se manifeste aici, fără prejudecăţi. Nu ne dăm seama cât datorăm minorităţilor“

Pleşu: „Românii au avut inteligenţa de a valorifica expertiza oricui venea să se manifeste aici, fără prejudecăţi. Nu ne dăm seama cât datorăm minorităţilor“

Luni a avut loc dezbaterea „100 de ani – România modernă şi rolul minorităţilor” unde au vorbit şi filosoful Andrei Pleşu, şi istoricii Lucian Boia şi Konrad Gündisch. Pleşu a vorbit despre rolul minorităţilor în formarea României moderne, despre „invazia” germană în viaţa sa, respectiv despre pericolul reprezentat de „disponibilitatea de înregimentare ideologică la modă”.

Ştiri pe aceeaşi temă

Dezbaterea „100 ani – România Modernă şi rolul minorităţilor – Minoritatea germană ca stimulent al dialogului comunitar” a tratat despre diversitatea culturală care a caracterizat mereu România, una din ţările europene cu un număr mare de minorităţi, acestea din urmă având o contribuţie însemnată la dezvoltarea comunităţilor locale. Minoritatea germană, asupra căreia s-a concentrat dezbaterea amintită mai sus, -însă nu în mod exclusiv- joacă în continuare un rol de marcă în peisajul cultural local.

Andrei Pleşu şi-a început discursul confirmând importanţa prezenţei germane în spaţiul românesc, nu doar la vârf, în imaginea regelui Carol I, fără de care „nu se poate gândi integrarea României moderne”, dar şi în mediul academic şi literar unde, fără această prezenţă, „ritmul nostru de integrare ar fi fost mai lent”.

„... din cauza asta mi s-a parut cu atât mai supărător, mai brutal să aud politicienii de azi care sunt dispuşi să stigmatizeze un coleg politician pentru simplul fapt că aparţine altei minorităţi... Din ce am auzit pe unii spunând, rezultă că lucrurile merg prost în România pentru că pe prim-ministru l-a chemat Julien şi pe preşedinte îl cheamă Werner. Dacă îi chemau Gigi şi Mitică, lucrurile mergeau foarte bine. E curioasă această sensibilitate la nume pe care o avem. Pot să fac o listă lungă de nume, cei care au fost înainte de '89...miniştrii şi ministroaice care se numeau Ghiulea, Pacoste, Cioară... Prin urmare, ar trebui să fim mai puţin sensibili la numele unor politicieni şi mai sensibili la ceea ce fac cu adevărat”, a spus Andrei Pleşu. 

Cultura germană în viaţa lui Andrei Pleşu

Asupra filosofului, cultura germană a venit „mai mult sau mai puţin pe neaşteptate”, când s-a căsătorit „cu o domnişoară care fusese crescută de o tetă în Sighişoara şi care învăţase întâi germană, după, română. Ceea ce e un mic avantaj fiindcă, ei bine, nu te poţi certa calumea...”

Apoi, unul dintre fii săi s-a căsătorit cu o domnişoară din Leipzig, iar împreună au două nepoate care „au un fel de-a folosi ambele limbi extrem de nuanţat”. 

Au intuit fără să le explice nimeni ce cuvinte sunt mai potrivite pentru ce dorinţe. De exemplu, când nepoata cea mare, doi ani şi jumătate, vrea acces la ceva, are o concizie imperativă. Spune: <<haben>>. Scurt. Nu există retorică de seducţie, nu există nuanţe...”

Nici filosofie, nici istoria artei, fără gemană

A doua „invazie” a Germaniei  asupra lui Andrei Pleşu a venit odată cu filosoful Constantin Noica, cel care a contat cel mai mult în formaţia sa de tinereţe. Când acesta a aflat că Pleşu se ocupă de istoria artei şi că şi-ar dori să se ocupe şi de filosofie, Noica i-a spus că „niciuna, nici cealaltă, nu se pot face dacă nu înveţi nemţeşte”, şi-a amintit scriitorul. 

A avut noroc, a continuat Pleşu, vorbind de o bursă în Germania pe care a primit-o. „N-a fost uşor pentru că trebuia să stăm în familii unde să exersăm ceea ce învăţam la Institut. Şi nu prea semăna. Seara, când ajungeam în familie, nu făceam decât să surâd cu gazda şi să bem împreună o bere”.

Importanţa minoriţăţilor

În momentul în care s-a vorbit despre organizarea dezbaterii, a explicat Pleşu, „domnul ambasador a insistat că deşi să avem în centru minoritatea germană, să nu uităm şi celelalte minorităţi”.

„E foarte important asta, pentru că comunitatea germană a făcut într-adevăr posibil dialogul între celelalte minorităţi sau între majoritate şi celelalte minorităţi. Şi am văzut asta şi în Germania”. 

Acestei comunităţi îi datorăm oraşul modern, care s-a născut „în special în iradierea asta” (Braşov-Sibiu-Sighişoara-n.r.), a completat filosoful. 

Pe când vizita prima dată Germania,  a vizitat o mânăstire benedictină, din sudul ţării, unde a asistat la o slujbă în limba rusă. „Ori, ca să fi în sudul Germaniei şi să asişti la o liturghie într-o perfectă limbă rusă şi să stai de vorbă cu preotul oficial...care tradusese <<Pelerinul rus>> din rusă în germană, să vezi ce deschidere avea spre est, a fost pentru mine o experienţă extraordinară".

„Noi nu ne dăm seama cât datorăm, în modernitatea noastră, minorităţilor. Ne plimbăm prin Bucureşti şi uităm că Biblioteca Naţională, clădirea în care ne aflăm acum (Bibilioteca Central Universitară- n.r.), Athenee Palace, Ateneul Român, toate astea sunt  făcute de arhitecţi francezi. Bucureştiul, fără această contribuţie, n-ar fi arătat aşa”

Andrei Pleşu, Konrad Gündisch, moderatoarea discuţiei- Christel Ungar-Ţopescu şi Lucian Boia

În continuare, filosoful i-a invocat pe creatorul imnului naţional, Anton Pann, „născut în Bulgaria...îl chema Petrov”, pe fondatorii filologiei româneşti: Lazăr Şăineanu, Hariton Tiktin şi Moses Gaster, toţi aparţinând societăţii evreieşti, respectiv pe Karl Storck care a avut o contribuţie majoră la fondarea Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti, dar şi pe Wladimir Hegel, cel care i-a fost profesor lui Brâncuşi la aceeaşi şcoală.

„E un domn, Carol Davila, fără el nu exista serviciul de urgenţă... nu exista grădina botanică...Cişmigiul, făcut de un arhitect austriac...Kiseleff,care a fost prezent la scrierea reglumamentelor organice... iar ca ambasador rus  la Paris, a sprijinit Unirea Principatelor. Face parte dintre fondatorii României Moderne”.

Noi trebuie să ne uităm puţin şi la minorităţile dinăuntrul nostru, că nimeni nu-i aşa de pur cum se crede.Eu am descoperit târziu că aveam o străbunică pe linie maternă, grecoaică.Bunicul lui Noica se numea Gigantis...E destul de policromă alcătuirea noastră. Vasile Alecsandri, cel care ne-a dat mootivul folclorului nostru, al peisajuluui,..al Rodicăi, ţărăncuţa..Avea descendenţă evreiască, ca şi Xenopol”

Românii generoşi de altădată

Ceea ce ne spune comunitatea germană  este că nu multiculturalismul e soluţia. Multiculturalismul e o ideologie de mare succes care încurajează gheto-urile. <<Hai să trăim toţi laolaltă, lipiţi unul de altul, dar fiecare cu ale lui>>. Deci nu de gheto e vorba în convieţuire, ci de cooperări. Nu de toleranţă... există şi forme de toleranţă- a spus-o odată profesorul Şerban Papacostea-... <<toleranţă ostilă>>. <<Te tolerez, dar de fapt nu prea sunt de acord>>”.

„Vreau să spun că pe vremea aia, slavă Domnului, românii au avut generozitatea, ospitalitatea- de care se vorbeşte mereu, dar care e gândită în termeni de sarmale- să primească între ei experţi şi să-i încurajeze, să le ofere şansa de a produce în beneficiul comunităţii în care trăiau. Românii au avut această generozitate, această inteligenţă, de a valorifica expertiza oricui venea să se manifeste aici, fără prejudecăţi. De aia mă disperă când văd azi, că au introdus ca judecată radicală această iritare care se bazează pe ideea bezmetică că de vină e străinul. Noi suntem în regulă, dar suntem ghinionişti”. 

„Cel ce n-are îndârjire, acela vede pe Dumnezeu”, a citat Pleşu din Neagoe Basarab, vorbind despre importanţa setei de cunoaştere fără a deveni captivi ai ideologiei, unul dintre pericolele lumii de astăzi. 

După mine, pericolul este disponibilitatea de înregimentare ideologică la modă. Sunt câteva ideologii la modă la care se aderă prompt, pentru că asta e lumea. Mă refer şi la corectiduinea politică, dar mă refer la multe alte lucruri. Necazul situaţiilor astea e că orice ideologie politic corectă creează un fel de miliţie spirituală: cine nu e de acord, e fascist, nazist, conservator-.... şi că se proclamă spontan ideologia opusă. Dacă eşti foarte feminist, se enervează masculinii, devin mai răi decât erau. Şi vice-versa”. 

Dezbaterea „100 ani – România Modernă şi rolul minorităţilor 

Cuvântul de întâmpinare Cord Meier-Klodt, ambasadorul Republicii Federale Germania în România, totodată şi vicepreşedinte al Forumului de Cooperare Bilaterală Româno-German. Au mai vorbit Sergiu Nistor, consilier prezidenţial, în cadrul Departamentului de Cultură, Culte şi Centenar, şi George Ciamba secretarul de stat pentru afaceri bilaterale şi strategice în spatiul euroatlantic din Ministerul Afacerilor Externe, co-preşedinte al Comisiei Interguvernamentale Mixte România-Germania pentru Etnicii Germani din România.

Cuvântul de încheiere a evenimentului a fost susţinut de Paul Jürgen Porr, preşedintele Forumului Democrat al Germanilor din România şi membru al Forumului de Cooperare Bilaterală Româno-German.

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: