„În această înrudire spirituală cu latinofonii reiese cel mai clar limba română, cea mai frumoasă creaţie spirituală a poporului român. Pe aceasta trebuie să o cultivăm, să o vorbim şi să o scriem corect, fiindcă ea rămâne marca trecerii noastre ca popor prin această lume”.

Această, repet, tulburătoare observaţie întemeiată ştiinţific ne apare astăzi ca un apel al marelui om de ştiinţă la exigenţa pe care suntem datori s-o manifestăm în cultivarea rostirii în limba română, împovărată astăzi şi de slăbiciunile învăţământului cu mijloacele online, când aceste mijloace sunt invadate de tăvălugul comunicării globalizatoare din spaţiul comunicării comerciale.

Nu sunt, fireşte, un conservator, dar rog să observăm că se aglomerează stridenţe neologistice, când limba română este atât de frumoasă şi prin bogăţia ei de cuvinte.

Presa radiofonică şi de televiziune apelează azi, adesea, la amintitele stridenţe. 

Să mai observăm şi faptul că, adesea, rostirea la unele posturi de radio şi televiziune este, la rândul ei, nu de puţine ori, afectată de o grabă a comunicării, de tipul rostirii comentatorilor din universul sportiv.

Şcolile diverse şi numeroase de gazetărie ar fi, cred eu, datoare să acorde o mai mare atenţie asupra capitolului rostire românească.

Iată de ce îmi permit să închei reamintind cititorilor mesajul tulburător al istoricului Ioan Aurel Pop.

„În această înrudire spirituală cu latinofonii reiese cel mai clar limba română, cea mai frumoasă creaţie spirituală a poporului român. Pe aceasta trebuie s-o cultivăm, să o vorbim şi să o scriem corect, fiindcă ea rămâne marca trecerii noastre ca popor prin această lume”.

P.S. Ministerul Educaţiei a subliniat recent, după centralizarea datelor de la Evaluarea Naţională, că „numai 6% din elevi au reuşit să scrie corect româneşte”!