Comisia pentru revizuirea Constituţiei a respins amendamentele PNL care instituiau, prin legea fundamentală, mutarea zile naţionale pe 10 Mai.

Mi se pare o decizie eronată care ar trebui corectată. Aşa cum această Comisie a respins iniţial amendamentul potrivit căruia “România este stat membru al Uniunii Europene” pentru a reveni asupra deciziei şi a o corecta, la fel cred că ar putea proceda şi în privinţa zilei de 10 Mai – zi naţională.

Iată câteva argumente.

Statul român independent a împlinit 136 de ani. Timp de 81 de ani, 10 mai a fost ziua naţională a României. În perioada istorică în care s-a sărbătorit 10 mai, am trecut prin cele mai frumoase momente ale construcţiei noastre statale: declararea independenţei (chiar pe 10 mai 1877) şi Marea Unire (1 decemrie 1918). Curios este faptul că nimeni nu s-a gândit, după 1918, să mute ziua naţională pe 1 Decembrie. Am făcut-o după 1989, mai mult pentru a fugi cu ipocrizie de un simbol asociat regalităţii.

Nu sunt nici monarhist, nici anti-monarhist. Consider că regimul monarhic din România face parte din istorie. A contribuit decisiv la construcţia statală a României prin câştigarea independenţiei (Carol I) şi desăvârşirea unităţii naţionale (Ferdinand I), dar este şi cel care a deschis larg porţile dictaturii (Carol al II-lea).

10 mai însă este altceva. Dincolo de a fi momentul în care prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul în faţa adunării reprezentative a Principatelor Române, 10 mai este ziua independenţei ţării, momentul declarării suveranităţii României.

Mai mult decât atât, mi se pare nefiresc ca după prăbuşirea regimului comunist din 1989, noi, generaţia noastă, să confirmăm un gest politic şi ideologic al comuniştilor din 1948 care au mutat ziua naţională de pe 10 mai, pe 23 august. Până şi ei însă, au fost suficient de inspiraţi să menţină ziua naţională într-un anotimp călduros.

Aşadar, am 3 argumente majore pentru declararea prin Constituţie a zilei de 10 mai drept ziua naţională a României:

1.       TRADIŢIA Cei 81 de ani de sărbătorire a acestei zile nu pot fi şterşi cu buretele. Abandonându-ne tradiţiile, ne abandonăm identitatea şi atunci, oricât ne-am strădui, nu avem cum să câştigăm respectul celorlalte naţiuni.

2.       SEMNIFICAŢIA ISTORICĂ. Momentul fondator al statului suveran, independent România este ziua în care a fost citită în faţa Parlamentului declaraţia de independenţă a ţării. Atunci s-a născut cu adevărat statul românesc, iar acest lucru trebuie onorat.

3.       ANOTIMPUL. Sărbătorirea zilei naţionale într-un anotimp călduros este un argument de ordin practic foarte important. Permite participarea largă şi activă a populaţiei la manifestările publice, ceea ce întăreşte profund identitatea naţională. Este un act generalizat de socializare şi educaţie în acelaşi timp. Iar în locul unei zile naţionale a elitelor zgribulite, îmbrăcate în paltoane negre, am câştiga o zi naţională populară, o zi pozitivă care să scoată pe străzi întreaga naţiune pentru a se sărbători pe sine.

P.S. Pentru mulţi, 10 mai – zi naţională ar fi un bun argument pentru a se prezenta la referendumul pentru modificarea Constituţiei, lucru deloc de neglijat de elitele politice care se ocupă cu acest proces...