Atmosfera a devenit irespirabilă şi toxică pentru creier. Ca să răzbeşti undeva, trebuie să ai o pilă, dar nici asta nu-i de-ajuns, trebuie să pupi mâna, să slugăreşti, să faci bocancii şi să înduri umilinţe. Oriunde te-ai duce, reţelele de interese sunt deja făcute, stăpânii sunt încremeniţi până la moarte, slugile resemnate muncesc pe o leafă de subzistenţă. Competiţia corectă a murit, a fost demolată şi în locul ei au fost instaurate nepotismul, curvăsăreala şi clientelismul. Poţi să înghiţi toate astea ca martor, dar până la urmă vei eşua, blazat, aproape mort. Pleacă!

S-a risipit şi bruma de încredere. În cine să mai crezi? În Justiţie? Vezi cum Justiţia se face pentru borfaşi! În sistemul medical? Vezi câţi români mor cu zilele în spitale mizere, ucişi de cinism şi nepăsare. În şcoală? Vezi câţi idioţi conduc şcolile şi câţi absolvenţi nu ştiu să citească! În biserică? Vezi câţi preoţi sunt atenţi la portofelul tău! În Poliţie? Vezi cum stau în colţul străzii traficanţii de ţigări, fără nicio grijă! Încrederea a devenit în România o marfă de contrabandă. Pleacă!

S-a topit şi speranţa că viaţa în România va intra pe cursul civilizaţiei moderne: grija pentru cetăţean, atenţia pentru pacient, munca în slujba alegătorului, orele de program dedicate contribuabililor. În viaţa ta nimic nu se va schimba în România până la adâncile tale bătrâneţi. Pleacă! E doar o iluzie că se va schimba. Vor veni alţi derbedei, alte mediocrităţi, alte paraşute, care vor intra în sistemul ăsta toxic şi-l vor perpetua în folosul lor, al rudelor şi al clienţilor tot mai lacomi, fără scrupule, grăbiţi să parvină şi să fure.

Poporul român pare tot mai dezorientat şi spălat pe creier. Relaţiile dintre oameni s-au gripat. Pare o adunătură de indivizi puşi pe umplut coşurile în supermarketuri, prinşi într-o cursă a consumerismului fără suflet, fără credinţă şi frica de Dumnezeu, credinţa trebuie afişată şi fluturată doar în ocaziile festiviste, în schimb se practică zilnic, fără încetare, ranchiuna, ura, calomnia, aruncatul cu rahat, „fac ce vreau!”, ăsta e refrenul, fac ce vreau pentru că este democraţie! N-ai să înţelegi „democraţia” asta, mai bine pleacă!

S-a risipit şi bruma de încredere. În cine să mai crezi? În Justiţie? Vezi cum Justiţia se face pentru borfaşi!

Poţi să-mi spui care sunt valorile care-i leagă acum pe români? Cozile de două ore la uşile medicilor? Victoriile Simonei Halep? Grătarele cu mititei? Eroii neamului pe care îi invocă tot felul de istorici plângăcioşi, făcuţi la apelul de seară? Mai există valori în România? Lasă-i pe alţii să le caute şi să le promoveze cu mândrie patriotică, pleacă!

Să-ţi vezi de viaţa ta acolo unde munca îţi este respectată, unde învăţătura îţi este preţuită, unde efortul îţi este încurajat, unde eşti tratat ca un om, nu ca o slugă, nu ca o trompetă, nici ca un fraier. Nu-i nevoie să trimiţi bani în ţară şi nu te întoarce să vezi ruinele care au rămas în noi. Pleacă!