Europa ne închide spitalele mizere. Peste 90% din unităţile medicale româneşti nu îndeplinesc standardele UE

Începând cu 2015, spitalele neacreditate nu vor mai primi bani de la stat şi riscă să fie închise. Specialiştii spun că procesul este unul greu pentru că starea multor unităţi sanitare este precară.

Aparatură de ultimă generaţie, personal medical amabil, specialişti care colaborează între ei, pacienţi care nu stau câte doi în pat şi organizare bine pusă la punct – nu sunt condiţii desprinse dintr-un film, ci sunt reguli pe care spitalele de la noi trebuie să le respecte pentru a fi acreditate şi pentru a putea beneficia de finanţare de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) începând cu 2015. 

Aceste unităţi sanitare sunt singurele care îşi vor deschide porţile pentru pacienţii din străinătate. Din cele peste 360 de spitale din România, în anul 2012 au fost acreditate doar 33 , majoritatea din sistemul public. În urma evaluărilor, 25 de spitale au primit nivelul maxim de acreditare. 

În opinia specialiştilor însă criteriile de acreditare a spitalelor „au mici scăpări“ şi  „oferă portiţe de scăpare managerilor unităţilor medicale“. „Dacă un spital nu are o anumită specialitate, poate încheia contract cu altă unitate sanitară. Uneori, chiar şi între secţiile din acelaşi spital se comunică greu, dar între spitale.... E uşor de spus, dar greu de pus în practică“, explică preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor (ANPP), Vasile Barbu.

Multe spitale nu au nici autorizaţie sanitară 

Şi doctorul Mircea Olteanu, preşedintele Asociaţiei Spitalelor din România, consideră că în domeniul acreditării s-au făcut „erori grave“. 

„Nimeni nu spune că pentru a fi acreditat, un spital are nevoie în primul rând de autorizaţie sanitară de funcţionare valabilă, fără plan de conformare. Cele mai multe spitale nu au o astfel de autorizaţie“, spune specialistul.

Medicul mai susţine că este bine să existe standarde europene pentru spitale, dar adaptate condiţiilor locale.

„Acreditarea ar fi trebuit să fie simplă. Noi nu putem face nişte standarde SF, pe care să nu le îndeplinim. Este o concepţie greşită la nivel înalt. Ar trebui să existe o serie de criterii minimale şi restul să fie elaborate în funcţie de specificul fiecărei ţări. O altă problemă e faptul că nu avem o strategie naţională pentru calitate şi siguranţă“, a completat preşedintele Asociaţiei Spitalelor din România. 

Cepoi: „Ne-am luat o marjă până în 2015“

Potrivit specialiştilor, acreditarea spitalelor se bazează pe trei piloni importanţi: sistemul de management al calităţii, organizarea serviciilor de îngrijire şi îmbunătăţirea practicilor medicale. Concret, acreditarea se axează pe pacient şi pe modul în care acesta este preluat la internare, dar şi pe felul în care este tratat în unitatea spitalicească, iar schimbările sunt impuse de o Directivă Europeană care garantează nu doar calitatea îngrijirilor medicale, ci şi siguranţa pacienţilor europeni pe teritoriile statelor membre.

„Suntem nevoiţi să-i informăm pe posibilii pacienţi din Uniunea Europeană care sunt spitalele în care se pot trata la nivel european. Noi ne-am luat o marjă ca spitalele să fie acreditate până în 2015. Până atunci vor funcţio­na ca şi în prezent, serviciile fiind decontate“, a declarat pentru „Adevărul“ dr. Vasile Cepoi, consilier guvernamental şi fost ministru al Sănătăţii. 

Spitalele neacreditate riscă să fie închise 

Procedura va deveni însă o obligativitate pentru unităţile sanitare, „un pericol fiind chiar închiderea lor“, spune prof. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România. De aceeaşi părere este şi consilierul guvernamental Vasile Cepoi care susţine că unităţile sanitare care nu vor fi acreditate până în 2015 ar putea fi transformate în spitale private. 

„Unele spitale mici, orăşeneşti, ar putea rămâne fără finanţare de la Casă (CNAS – n.r.),  însă altele ar putea fi transformate în unităţi private. Sunt şi spitale mari care ar putea să nu primească acreditare“, a explicat Cepoi. 

Nimeni nu ştie însă cu exactitate consecinţele pe care le vor suporta spitalele neacreditate. „Nu ştim ce se întâmplă cu ele din 2015 încolo“, explică un reprezentant al Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor (CoNas). 

Planul anual de acreditare arată că 134 de spitale vor fi evaluate în decursul anului 2013. Conform aceleiaşi programări, evaluatorii CoNas vor merge în alte 100 de unităţi spitaliceşti în 2014, în timp ce 39 de instituţii au lăsat acreditarea pentru ultimul an de graţie – 2015.

Unele spitale mici, orăşeneşti, ar putea rămâne fără finanţare de la Casă, însă altele ar putea fi transformate în unităţi private. Sunt şi spitale mari care ar putea să nu primească acreditare.  dr. Vasile Cepoi, consilier guvernamental 

Se pot solicita şi reevaluări

În momentul de faţă, acreditarea se face la solicitarea spitalului, atunci când managementul unităţii sanitare consideră că îndeplineşte indicatorii impuşi de Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor (CoNas), iar verificarea este făcută de o echipă de evaluatori certificaţi. 

„Evaluatorii vin din diverse zone: sunt medici, asistenţi medicali, jurişti, economişti, iar expertizările trebuie să se bazeze pe istoricul fiecăruia ca specialist. Acreditarea este un proces complex, construit din elemente multiple, dar unele dintre ele pot să şi complice procesul de acreditare“, au explicat specialişti din CoNas pentru „Adevărul“. Evaluarea unui spital depinde de complexitatea lui şi de numărul de paturi pe care îl are în folosinţă. Astfel, la un spital mic evaluarea poate să dureze două zile pentru o echipă formată din trei persoane, în timp ce la un spital cu 1.200 de paturi evaluarea durează chiar şi o săptămână.

Rezultatele sunt înaintate Comitetului director al CoNas, care pe baza datelor culese de evaluatori decide dacă spitalul primeşte sau nu acreditare. Ulterior, acesta e încadrat într-unul din cele trei niveluri: acreditat, acreditat cu încredere ridicată, acreditat cu încredere medie. „Spre exemplu, un spital cu un anumit nivel de acreditare poate solicita o reevaluare. De asemenea, un spital care a primit cea mai înaltă acreditare poate fi retrogradat dacă în urma unui control neaşteptat al Direcţiei de Sănătate Publică se constată nereguli. Faptul că ai acreditare nu înseamnă că ea nu poate fi luată, deşi este valabilă cinci ani“, adaugă dr. Vasile Cepoi, care supervizează activitatea CoNas. 

Nimeni nu spune că pentru a fi acreditat, un spital are nevoie în primul rând de autorizaţie sanitară de funcţionare valabilă. Cele mai multe spitale nu au o astfel de autorizaţie. Mircea Olteanu, preşedintele Asociaţiei Spitalelor din România 

Occidentul nu vrea să ne finanţeze spitalele

La nivel european au fost prevăzute fonduri pentru ridicarea standardelor spitalelor din ţări precum România şi Bulgaria. Un mare pas înainte, e de părere europarlamentarul Petru Luhan, care a explicat că privit din perspectiva europeană, procesul de acreditare românesc este deficitar. 

„În următoarea perioadă de exerciţiu bugetar 2014-2020 am prevăzut bani pentru infrastructura sistemelor de sănătate din ţări în curs de dezvoltare. A fost o bătălie mare. Ţările vestice nu sunt de acord să ne finanţeze nouă spitalele sau să le reabiliteze. Totuşi, am reuşit să impunem ceva fonduri şi asta va face acreditarea spitalelor mult mai uşoară. Procesul de acreditare este însă unul deficitar în România din cauza procedurilor greoaie, învechite, dar şi pentru că starea unor spitale este precară, or noi când acredităm vorbim de standarde europene obligatorii deja“, a declarat Petru Luhan.

Ţările vestice nu sunt de acord să ne finanţeze nouă spitalele sau să le reabiliteze. Am reuşit  însă să impunem ceva fonduri şi asta va face acreditarea spitalelor mult mai uşoară. Petru Luhan, europarlamentar

„Grigore Alexandrescu“ s-a pregătit un an pentru acreditare 

Una dintre unităţile medicale acreditate este Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu“ din Capitală, de altfel şi singurul spital de pediatrie din estul Europei acreditat la nivel european începând cu anul 2008. Evaluatorii CoNas au petrecut o săptămână în spitalul de copii, discutând cu personalul angajat şi analizând, în detaliu, fiecare procedură organizatorică.

„Un an ne-am pregătit pentru acel audit. Acreditarea demonstrează că tu, ca spital, eşti capabil să îndeplineşti orice fel de cerinţe şi că modul de funcţionare este unul corect. În prezent, prin reabilitările pe care le aducem spitalului, îl pregătim pentru următoarea sută de ani”, a explicat pentru „Adevărul“ prof. Dan Enescu, managerul Spitalului de Copii „Grigore Alexandrescu”. 

Medicul pediatru a explicat că în momentul evaluării s-a luat în calcul strict ceea ce exista în unitatea sanitară, şi nu planurile de viitor ale spitalului. „E ca un puzzle care se aşază treptat, e vorba de proiecţie. În vara lui 2012 am aflat şi rezultatele evaluării”, a conchis profesorul Enescu, cel care a solicitat evaluarea. Spitalul  „Grigore Alexandrescu“ a primit cel mai înalt grad de acreditare.