Pelteaua psihologică

Trăim prinşi într-o magmă a deznădejdii şi ne împingem zilele, anii, viaţa, într-o peltea naţională, care lasă impresia mişcării pe când, de fapt, nu este altceva decât tremurul vâscos al neputinţei. Noi nu ne mai putem mişca.

Realitatea peltelei naţionale este cauzată de o dublă insecuritate: sănătatea cetăţeanului şi siguranţa de zi cu zi. Amândouă slăbesc. Slăbeşte şi încrederea cetăţeanului în existenţa unui stat proteguitor prin simpla aplicare a legilor.

Cetăţeanul este tot mai agresat. Tâlhăriile sunt însoţite de violenţe tot mai acute, de nestăvilit în ritmicitatea lor cotidiană. Zilnic este spart câte un bancomat sau un apartament. Jaful şi insecuritatea s-au prăbuşit în banalul cotidian. Nu mai există reacţie. Şi tot în banalul fiecărei zile se regăseşte furia reclamaţiilor inutile dar încurajate din umbră împotriva şi celui mai modest act medical. Anxietatea, frustarea, neputinţa de a protesta în faţa celor puternici, ne-au aruncat unii împotriva a,ltora: pacienţi împotriva medicilor, elevi şi părinţi împotriva profesorilor, simpli locuitori împotriva politiştilor. Practic lovim tocmai într’aceia care ne securizează prezentul şi ne pregătesc pentru viitor.

Este o tehnică comunistă. Pentru a induce dezbinarea era oprit, de pildă, robinetul cu grâne. Şi se spunea: „dacă nu aveţi pîine atunci sunt de vină ţăranii care sunt leneşi şi hoţi. Apoi, ţăranilor li se spunea: „nu aveti combine şi semănători pentru că muncitorii sunt trândavi şi prost pregătiţi”. Dar astăzi metodele sunt cu mult mai rafinate iar obiectivele urmărite scapă vederii celor mulţi.

Şi ne întrebăm, pe când o revoltă a poporului-vânat, a poporului-victimă, împotriva tâlharilor  care-l dezbină deliberat? Talhari, care ne aruncă într-un fals conflict cu aceia care ne oferă, prin meseria lor, siguranţa sănătăţii, consistenţa educaţiei şi realitatea imediată a securităţii fizice? Şi mai ales de ce se întâmplă asta?

Deşi sunt centralizate toate datele infracţiunilor, măsurile se iau invers. Politiştii sunt disponibilizaţi. Medicii sunt invitaţi-forţaţi să emigreze prin ţări cât mai îndepărtate. Specialiştii nu sunt doriţi. Avem nevoie de ei şi totuşi sunt alungaţi, umiliţi, deznădăjduiţi. De ce se fac toate acestea? Pentru că specialiştii pun probleme statului mafiot. Dar ce se doreşte cu România?

Debarcarea specialiştilor români din propria lor ţară reprezintă o etapă importantă dintr-un plan malefic: dezlocuirea şi schimbarea caracterului etnic al României. Căci demografia cultivată nu iubeşte hibridizarea, metisajul, obedienţa, prostia, ignoranţa, compromisul. Poporul simplu, da. Cu el se poate face orice. Nu însă atunci când sunt elite care îl pot alarma, ajuta, apăra. Şi aceştia sunt medicii, juristii, profesorii, poliţiştii, armata.

Care este etapa premergătoare dezlocuirii? Sentimentul de peltea. Cu alte cuvinte, atmosfera de tristeţe este premergătoare dezlocurii. Iar această tristeţe este deliberat întreţinută.

„Atunci când este să dispară un popor dispare mai intîi literatura şi odată cu ea înalta societate”, a afirmat scriitorul sârb Milorad Paviç. Şi în această ordine pentru că literatura determină rafinarea societăţii şi nu invers. Iar cu o literatură de nivel judeţean nu vom avea o înaltă societate pregătită să înţeleagă dedesuturile istoriei universale.