Părinţii completează bătaia cu ţipete

66% din copiii intervievaţi spun că au trăit, în ultimul an, cel puţin o experienţă de abuz psihologic

Părinţii din România încă folosesc bătaia pentru a-i educa pe copii, pentru că nu ştiu să-şi controleze furia şi nu cunosc altă metodă de a-i disciplina.

În familia autohtonă coexistă formele tradiţionale de disciplinare (bătaia, ţipetele) cu cele noi (recompensa, încurajarea, discutarea problemelor) - este principala concluzie a studiului Departamentului de asistenţă socială de la Facultatea de Sociologie a Universităţii Babeş-Bolyai.

„Cercetarea reprezintă cel mai vast studiu realizat pe tema maltratării copilului în familie şi surprinde situaţia din familia obişnuită", explică Maria Roth, coordonatoarea proiectului. „Nu este vorba de familia cu risc, ci de cea normală, în care părinţii îşi iubesc foarte mult copiii", spune profesorul universitar Maria Roth, care adaugă că cei din categoriile cu risc refuză să participe la astfel de studii.

48% din părinţi îşi bat copiii

Per ansamblu, se constată o schimbare în bine, tot mai puţini părinţi apelând la bătaie atunci când simt nevoia să-i pedepsească pe copii. „Tot mai mulţi apelează la recompense, la stimularea prin diferite mijloace, încearcă să-i angreneze pe copii în activităţi comune ale familiei şi discută cu ei problemele", explică Maria Roth.

Cu toate acestea, bătaia, cu toate formele sale (palmă, curea etc.), este încă destul de răspândită. Interesant este că procentul părinţilor care au mărturisit că-şi abuzează fizic copiii este uşor mai mare decât cel al copiilor care spun c-au trăit o astfel de experienţă în ultimul an: 48% din părinţi, comparativ cu 45% din copiii chestionaţi.

Abuzul psihologic, cel mai răspândit

Bătaia nu este neapărat agreată de părinţii care o folosesc, arată studiul. Stresul este foarte mare, greutăţile vieţii zilnice sunt în creştere, iar părinţii ajung uneori să nu-şi mai stăpânească nervii şi să-i „altoiască" pe copii atunci când fac o prostie. Maria Roth crede că „aceste metode sunt mai utile pentru părinţi, care simt că trebuie să facă ceva şi cred că asta este soluţia, dar nu şi pentru copilul pedepsit". În rândul releor tratamente, cel mai răspândit este abuzul psihologic, iar aici apare o creştere a frecvenţei - 66% din copii spun că în ultimul an au fost umiliţi cel puţin o dată de către părinţi.

Coordonatoarea cercetării explică procentul tocmai prin lipsa de autoritate pe care o resimt părinţii atunci când renunţă la bătaie: „Din acest deficit de autoritate ajung să folosească expresii pe care copiii le percep ca abuz psihologic, fiindcă nu cunosc alte metode". Cu alte cuvinte, mulţi părinţi au înţeles că bătaia nu este eficientă, dar nu ştiu încă ce anume trebuie să pună în locul ei. Aşa se ajunge ca unii părinţi să le spună copiilor „Nu te mai iubesc", să-i ignore, să nu le recunoască meritele sau să-i umilească, fără a-şi da măcar seama că asta poate produce o traumă. Tot în categoria abuzurilor psihologice intră şi controlul excesiv, invadarea spaţiului intim al copilului.

Neglijarea, subestimată

O diferenţă semnificativă între ceea ce declară părinţii şi ceea ce spun copiii lor apare în privinţa neglijării - doar 7% din mamele şi taţii intervievaţi spun că şi-au neglijat copiii, faţă de peste 19% din copii care susţin că au suferit din cauza asta. „Este vorba de percepţii diferite. Persoana care suferă umilinţe sau este neglijată are altă percepţie", spune Maria Roth.

La fel se întâmplă şi în cazul abuzurilor sexuale, care sunt surprinse în răspunsurile a 5,1% din copii şi numai a 2,7% din părinţi. Băieţii sunt abuzaţi fizic şi sexual în mai mare măsură decât fetiţele, potrivit aceluiaşi studiu.

Cercetarea vorbeşte şi despre capacitatea serviciilor de protecţie a copiilor, care este absolut insuficientă. Autorităţile decid uneori să-i lase pe copiii grav abuzaţi în grija rudelor care ar putea continua maltratarea şi, de asemenea, sunt numeroşi copii traumatizaţi care nu beneficiază de servicii terapeutice, mai arată cercetarea. În ultimii trei ani, spune studiul, au ajuns în instanţă doar 3 - 4% din agresorii care apar în cazurile de rele tratamente aplicate copiilor.

Studiul face parte din proiectul Internaţional  Becan, coordonat de Institutul elen pentru Sănătatea Copilului, şi încearcă să surprindă fenomenul maltratării copiilor  în familia balcanică.

"Unii părinţi simt că nu au autoritate, fiindcă nu-şi bat copiii. Şi atunci folosesc expresii pe care copiii le percep ca fiind umilitoare."
Maria Roth
profesor universitar