Pandemia este şi a femeilor? Sau dreptul la viaţă este şi al femeilor?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

O activistă de la Centrul FILIA scrie un articol pentru „Libertatea” în care spune că „pandemia este şi a femeilor pe care statul le obligă să nască împotriva voinţei lor”. Şi se plânge că „doar 11% din spitalele din România mai fac avorturi la cerere.” Pandemia şi ordonanţele militare recente le-ar fi luat femeilor din România „dreptul” de a face „avort la cerere”.

Dragă „Libertatea” şi dragi femei de la Centrul FILIA, îmi permit să formulez, în calitate de cititor al acestui articol, câteva întrebări sau să cer câteva precizări.

- Spuneţi că „statul le obligă pe femei” să nască împotriva voinţei lor. Dar, din câte ştiam de la orele de biologie din şcoala generală, nu statul, ci natura impune ca viaţa să îşi urmeze cursul, de la concepţie la naştere şi de la naştere până la moarte. Aşadar, nu statul, ci natura face ca oamenii să se nască. Sau credem că Statul este o instanţă supranaturală, un fel de Dumnezeu?

- Spuneţi apoi că avortul „la cerere” a fost de-prioritizat de ordonanţele militare, şi că doar 11% dintre spitalele din România mai fac avorturi „la cerere”. Ceea ce omiteţi să arătaţi este că marea majoritate a serviciilor medicale au fost de-prioritizate de aceste ordonanţe; prioritate au cazurile de COVID-19. Mulţi activişti ne cer, zi de zi, să ne supunem autorităţilor şi să facem toţi sacrificii pentru a trece prin această pandemie. Şi acum ne spuneţi că nu trebuie de fapt să ne supunem şi că NU trebuie să acceptăm măsurile execpţionale impuse de autorităţi, pentru a apăra sănătatea tuturor?

- Şi de când este totuşi avortul „la cerere” un serviciu medical obişnuit? Oricine urmăreşte pe Youtube un filmuleţ care prezintă un avort – un exemplu aici – va vedea că acest „act medical” presupune ruperea în bucăţi a unui copil viabil, a unei fiinţe umane depline. Când sarcina este mai avansată, copiii sunt ucişi prin introducerea în cap a unui aspirator prin care le este aspirat creierul, apoi pentru a fi scoşi din uter le este zdrobit craniul. Un medic se lăuda, nu de mult, că atunci când ucide copii în stadii avansate ale sarcinii, le taie acestor copii corzile vocale, ca să nu mai ţipe. Din câte ştiam eu, datoria medicilor este să salveze şi să protejeze viaţa, nu să o ia. Oare aceasta este medicină?

- Ca să nu mai zic: de când este avortul la cerere un „drept” universal? După ştiinţa mea, nici unul dintre tratatele internaţionale nu recunoaşte „dreptul la avort”. Ci recunoaşte doar dreptul la viaţă, care este cel mai important drept universal pentru orice om.

- În fine, spuneţi că apăraţi, prin aceste poziţii, drepturile şi interesele femeilor. Dar tot la orele de biologie din gimnaziu am aflat că 50% la sută din copiii care sunt concepuţi în lume sunt fetiţe / femei. Iar specialiştii în embriologie recunosc, în proprţie covârşitoare, că viaţa începe în momentul concepţiei – nu există nici un alt moment obiectiv şi ştiinţific pentru a stabili începutul vieţii. Aşadar, interesul tuturor femeilor care sunt ucise prin avort cine îl reprezintă, şi cine îl protejează? Ştiaţi oare şi că în ţări precum India şi China avortul preferenţial este orientat împotriva fetiţelor? Şi că în India lipsesc peste 50 de milioane de fetiţe, ucise de părinţii lor doar pentru că sunt fetiţe? Fetiţele sunt victime predilecte ale avortului „la cerere”, în multe ţări şi culturi ale lumii. În România, peste 22 de milioane de copii au căzut victime avortului „la cerere”, în ultimii 50 de ani – aşadar, cel puţin 11 milioane de fetiţe au fost măcelărite prin acest „act medical”. Pe ele cine le reprezintă şi cine le apără?

Îndrăznesc să formulez, în final, o ipoteză. Am văzut cum 500 de oameni au murit, până în acest moment, din cauza noului coronavirus. Dar ce ar fi dacă, la sfârşitul epidemiei, am putea spune că 500 sau 1000 de copii s-au născut, deoarece părinţii lor au ales să le apere şi să le salveze viaţa? Că 500 de fetiţe care ar fi fost condamnate la moarte din cauza unei decizii pripite au văzut totuşi lumina zilei? Fetiţe care vor deveni oameni de ştiinţă, profesori şi, de ce nu, activiste (cu adevărat) feministe?

P.S.: Pandemia este şi a femeilor? Serios? În ce sens este „a lor”? Sau este o „dorinţă de bine” (transmisă involuntar) pentru români şi mai ales pentru femeile din România?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite