Pandemia Covid-19 a impus maturizarea forţată a societăţii româneşti

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO EPA-EFE
FOTO EPA-EFE

Nimic nu va mai fi ca înainte. Societatea în care trăim s-a schimbat deja, fiind supusă la unul din cele mai dificile teste de stres. Frica este cea care a obligat societatea noastră să se adapteze şi sa se maturizeze forţat, făcând în primul rând un salt mare către digitalizare.

A fost nevoie de acest virus ca să acordăm o atenţie mărită beneficiilor digitalizării. Vorbim astăzi mai mult ca niciodată despre tele-muncă, tele-medicină, tele-educaţie şi mai ales despre ştirile false.

Fiind un act de responsabilitate să stăm acasă în aceste condiţii, utilizam din ce în ce mai mult tehnologia, din dorinţa de a comunica cu cei dragi şi cu colegii de serviciu. Am auzit ca s-au organizat zile de naştere online, că oamenii au continuat să se întâlnească şi sa bea o cafea cu prietenii, printr-o conexiune video, şi că se pot vizita muzee sau chiar să participi la concerte din confortul fotoliului de acasă. Citim cărţi pentru care până acum nu găseam timpul necesar.

Pentru o parte din oameni, autoizolarea este un test greu de trecut şi de suportat şi nimeni nu conştientizează înca faptul că procesul de autoizolare socială este un fenomen apărut o dată cu reţele de socializare. Se vorbeşte de ani de zile de această tendinţă de a petrece mai mult timp în casă, conectat cu mii de prieteni online, cu care poate nu te-ai întâlnit niciodată faţă în faţă. Astăzi, mai mult ca niciodată, preţuim interacţiunea fizică şi testăm efectul nociv şi pervers al dezinformărilor care abundă pe reţelele de socializare. Este o lecţie pe care am învaţat-o în timpul acestei pandemii şi cred că societatea noastră nu va mai fi niciodată la fel ca înainte.

Trebuie sa realizam şi ca toată această digitalizare, pe repede înainte, vine la pachet cu asumarea unor riscuri de care mi-aş dori să fim conştienţi încă de la început. Nu cred că suntem pregătiţi încă să îmbraţişăm digitalizarea şi să ne folosim la maxim de beneficiile acesteia. În urma recomandărilor autorităţilor din România, mai multe companii au decis să accepte, de pe o zi pe alta, ca angajaţii să lucreze de acasă. Din punct de vedere legal eram pregătiţi, legislaţia română avea prevederi clare privind tele-munca, şi cele mai multe firme au semnat acum cu fiecare angajat doar un act adiţional la contractul de munca, pentru a îndeplini aceasta formalitate birocratică. Foarte puţine firme au investit în securizarea echipamentelor şi a căilor de comunicare, alegând deseori soluţiile cele mai rapide şi ieftine, utilizând de cele mai multe ori echipamentele proprii ale angajaţilor. În ultimele zile chiar am urmărit cum a crescut numărul incidentelor de securitate, prin campanii de phishing, infectând mii de computere, bazându-se pe naivitatea utilizatorilor care acum citesc orice email legat de acest Coronavirus. Din păcate, foarte multe afaceri au de suferit, şi mai mult decât efectele acestei pandemii, mă sperie valul de recesiune care ne va lovi peste câteva luni.

Mi-aş fi dorit să vorbim de digitalizarea mediului de business românesc, precum şi a administraţiei publice, în alte condiţii decât cele de astăzi. De ani de zile urmăresc Estonia cum anunţă cifre record şi prezintă studii de caz de succes privind integrarea a cât mai multor servicii ale administraţiei publice într-o singura platformă naţională, reuşind să facă importante economii de timp şi de resurse. Îmi imaginez astăzi, in acest context epidemiologic, cât de uşor este pentru o astfel de ţară să comunice cu proprii cetăţeni, care deja şi-au creat o obişnuinţă din a comunica cu autorităţile exclusiv online. Fenomenul Fakenews în Estonia nu are nici o şansă. Panica şi isteria în ţările digitalizate sunt putin probabile.

Pe de alta parte mă uit la China care a impus măsuri absurde şi greu de înţeles pentru cineva ca mine care iubeşte democraţia. Dar astăzi, privesc neputincios cum democraţia greşit înţeleasă omoară zilnic sute de oameni. Numărul de decese din Italia a depăşit China cu peste 1500 de persoane şi mi-e teama ca acest număr va continua să crească. Ajung inevitabil să mă întreb de ce frica nu funcţionează în România. De ce oamenii se plimbă prin parcuri în timp ce autorităţile recomandă să stea în casă. De ce autorităţile nu impun în mod ferm un program de prevenţie, acum că starea de urgenţă este declarată oficial şi există posibilitatea limitării anumitor drepturi în condiţii de legalitate. De ce ne purtăm iresponsabil, asumându-ne riscuri inutil şi expunându-ne în faţa pericolului de infectare, atât pe noi, cât si pe cei cu care intrăm în contact? Ce s-a întâmplat cu societatea noastră? Unde a dispărut respectul dintre noi? Astăzi am ajuns să apreciem şi mai mult anumite resurse, la care până acum aveam acces neîngrădit. Cel mai bun exemplu este hârtia igienică şi alimentele. Cei mai multi dintre noi şi-au făcut stocuri acasă fără a se gândi şi la ceilalţi. Cred că societatea noastră se va schimba radical şi sper că vom plătim cu cât mai puţine vieţi şi că vom învăţa să ne redescoperim pe noi şi sa-i respectam pe cei din jurul nostru.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite