Pagina cititorului: „Un cotidian serios şi echilibrat“

Craioveanul Constantin Năsturică, pensionar, este abonat de trei ani la „Adevărul". Bărbatul de 65 de ani spune că îndrăgeşte ziarul pentru că are articole proaspete, verificate şi de calitate.

„Este un cotidian serios şi echilibrat. Găsesc în el informaţii din politică, sport, cultură, sănătate, mereu de actualitate. Nu este un ziar de scandal, tabloidizat, şi apreciez asta", ne-a mărturisit pensionarul. Acesta spune că este interesat de articolele din Sănătate, „pentru că de boli nu scăpăm niciodată" şi că, atâta vreme cât bugetul îi va permite, nu va renunţa la abonament. „Mâncarea şi ziarul sunt la fel de importante pentru mine. Nu am de gând să-l tai sub niciun chip", a precizat Constantin Năsturică. Acesta crede că spaţiul acordat politicii nu trebuie să lipsească din ziar: „De la politică pleacă toate în ţara asta. Deciziile care se iau la centru se reflectă asupra noastră".

Boala din fotbal

Boala de care suferă societatea românească, aflată într-o perpetuă tranziţie, tinde să se generalizeze, cuprinzând sectoare şi domenii unde nici nu te aştepţi să se întâmple. Ar fi multe de spus în această privinţă, dar mă voi limita la spectacolul cel mai popular (şi mai ieftin) al românilor, fotbalul, la care se şi pricep cei mai mulţi, după cum se glumeşte pe la noi. Şi înainte de Revoluţie aveau loc blaturi şi aranjamente ilicite în fotbalul nostru. Unele erau cu voie de la stăpânire, aveau, deci, un caracter oarecum semi-oficial.

Dar erau cazuri rare şi nimeni nu avea puterea de a le demasca sau înlătura. Acum însă fenomenul pare a se fi generalizat şi organizatorii de blaturi acţionează, mai mult sau mai puţin legal, atribuind acţiunilor lor conotaţii precum „prime" sau „recompense". În acest timp, fotbalul nostru se zbate în mediocritate, sub auspiciile LPF sau FRF. De aproape doi ani nu mai urmăresc la TV meciurile de fotbal din campionatul nostru, unde spectacolul sportiv e în suferinţă cronică şi quasitotalitatea rezultatelor consemnate de arbitri este contestată pe motiv de greşeli de arbitraj. Ghinionul a devenit un fel de laitmotiv al înfrângerii, un fel de jucător-fantomă care acţionează ca un al 12-lea component al echipei învingătoare.

Mă uit cu plăcere la meciurile din campionatul englez. Dau acest exemplu că acolo ai ce să vezi: stadioane cu un gazon impecabil, un public avizat şi educat, arbitrii competenţi şi care au răbdarea şi bunul-simţ să explice „infractorilor" ce şi unde au greşit, jucători disciplinaţi şi calmi care nu contestă deciziile arbitrilor (atenţie, chiar şi atunci când cavalerii fluierului mai greşesc). Fotbalul nostru e bolnav, la ce spital îl internăm pentru a-şi reveni? Dorin Arghir