Pagina cititorului

Nicu Firescu

Nicu Firescu, inginer în domeniul exploatării gazelor naturale, s-a abonat la „Adevărul" pentru că ziarul este pe gustul lui şi, în plus, vrea să colecţioneze toate numerele revistei „Rahan" pentru fetiţa lui.

Un ziar obiectiv

„Îmi place ziarul «Adevărul» în sine, pentru că nu face partizanat politic, nici nu are rost. Mi se pare destul de obiectiv. Am citit o parte din mulţimea de volume din colecţia de «Carte Verde», dar îmi place şi «Rahan». Pe vremea mea, când apărea ediţia în limba franceză, nu se găsea, se făcea foarte greu rost de ea. Acum le iau iau pentru fata mea, care este în clasa I. Am reuşit să strâng în întregime colecţia de pictori, care este un fel de istorie a acestei arte şi îţi dezvoltă cultura generală", spune Nicu Firescu. Acesta spune că a apreciat foarte mult şi dezvăluirile din serialul dedicat Revoluţiei din 1989: „Îmi place mult de Grigore Cartianu, pentru că a făcut lumină în Revoluţia română. Multe incertitudini s-au rispit datorită acestui serial".

Cine ia taurul de coarne?

Miniştrii, fiind, de regulă, numiţi dintre politicieni, nu sunt experţi în multiplele profesii active în ministerele pe care le conduc şi, evident, nu li se pretinde să fie.

Ceea ce trebuie să li se pretindă este calitatea de a fi foarte buni manageri ai ministerului care le-a fost atribuit. Această calitate trebuie să se fi edificat printr-o îndelungată şi temeinică activitate anterioară, evolutivă, ca manageri ai unor companii cunoscute. Un astfel de potenţial ministru trebuie să aibă notorietate în „lumea managerilor de succes". Pasul pe care un astfel de manager îl are de făcut când are de urcat treapta superioară, de conducere a unui minister, trebuie să fie cât mai mic, aproape insesizabil. Acest nivel de competenţă managerială va avea succesul aşteptat de către ţară, din primul moment al numirii sale în postul de ministru. Este de aşteptat ca partidele să dispună de astfel de personalităţi ale manageriatului. Dacă un partid ce ajunge la putere nu dispune de un astfel de manager „de vârf", trebuie să apeleze la personalităţi ce fac parte din alte partide (chiar din cele aflate în Opoziţie) şi chiar la experţi neînregimentaţi politic.

Presa şi societatea civilă trebuie să facă un scandal imens atunci când un partid nu respectă această regulă de aur, atunci când numeşte un politician ca manager al unui minister. Numirea miniştrilor după considerente strict politice este una dintre cauzele majore care explică situaţia mizerabilă în care se află ţara, frământată permanent de lupte politice sterile pentru ea, dar extrem de fructuoase pentru politicieni.Are vreun partid curajul să ia taurul de coarne în această privinţă? Ion Ionescu