Pacea sociala - cumparata pe datorie

Guvernul si-a mai cumparat sase luni de asa-zisa pace sociala. Tranzactia s-a incheiat prin semnarea unei conventii cu BNS si Cartel Alfa. Cele doua confederatii, care au ajuns sa formeze un fel de

Guvernul si-a mai cumparat sase luni de asa-zisa pace sociala. Tranzactia s-a incheiat prin semnarea unei conventii cu BNS si Cartel Alfa. Cele doua confederatii, care au ajuns sa formeze un fel de opozitie sindicala, au refuzat sa intre, la inceputul anului, in acordul social incheiat cu celelalte trei mari centrale sindicale, in frunte cu CNSLR-Fratia. Acel acord continea o droaie de puncte vagi, de genul "cresterii nivelului de trai". De data asta, dupa ce zece mii de oameni au facut sa zdrangane geamurile Palatului Victoria, Executivul a trebuit sa plateasca un pret mult mai mare pentru linistirea BNS-ului si a Cartelului Alfa. Conventia contine angajamente clare si termene precise pentru aplicarea lor. Salariul minim de 75 de euro, la 31 decembrie 2002, cresterea reala a salariilor bugetarilor cu 3 la suta, incepand cu anul viitor, bilete de odihna achitate de Ministerul Muncii pentru aceiasi bugetari in 2003, pensii mai mari prin includerea, in calculul lor, a sporurilor cu caracter permanent, reducerea impozitelor pe veniturile din salarii si pensii, iar lista poate continua. Toate acestea inseamna bani, multi bani de la buget. De fapt, inseamna mai multi bani decat are Guvernul la ora actuala. De exemplu, cum s-ar putea incepe, acum, cresterea pensiilor cand, in fiecare luna, deficitul Bugetului Asigurarilor Sociale creste cu 500 de miliarde de lei? Sau, de unde bani pentru plata concediilor a 2,5 milioane de bugetari cand unii nu-si primesc nici lefurile la timp? In aceste conditii, pacea sociala, necesara pentru intrarea in NATO, pur si simplu a fost cumparata pe datorie, Executivul bazandu-se pe mult promisa crestere economica. Din punct de vedere financiar, pentru stat, aceasta crestere economica inseamna venituri mai mari. Dar aproape toate caile de crestere a veniturilor, prin umflarea impozitelor si taxelor directe si indirecte, au fost epuizate. Deja, de cate accize are in ea, cafeaua romanilor fierbe singura in cesti, iar benzina, cu un pret european, se evapora din rezervoare. Apoi, o crestere a veniturilor prin cresterea bazei de impozitare e greu de realizat in conditiile in care, in doi ani, impozitul pe profit pentru exportatori se va mari de patru ori. Si, nu intamplator, cresterea economica din ultimul an cu care se lauda cabinetul Nastase se bazeaza tocmai pe exporturi. De aceea, in paralel cu un set de masuri pentru stimularea exporturilor, o solutie necesara, dar nu si suficienta pentru indeplinirea obiectivelor Guvernului, este reducerea unor cheltuieli bugetare. Acest lucru echivaleaza cu eliminarea unor gauri negre din economie, de tipul lui Roman Brasov, care inghit sume uriase de la buget. Paradoxal, din acest motiv, semnarea conventiei cu cele doua confederatii sindicale va forta Executivul sa intre in razboi, mai devreme sau mai tarziu, cu sindicatele din zeci de fabrici falimentare. Lupta va fi cu atat mai grea cu cat, chiar prin aceasta conventie, a sporit rolul jucat de sindicate in privatizarea intreprinderilor. Astfel, de acum incolo, nerespectarea unor clauze sociale trecute in contractul de privatizare, de genul pastrarii obligatorii a unui numar de salariati, poate duce la anularea acestor contracte. La toate acestea se adauga un alt element de presiune asupra Executivului. Grosul drepturilor acordate sindicalistilor incepe sa curga din ianuarie 2003. Dar, tot atunci, o sa vina facturile de intretinere de iarna, facturi pe care aproape o treime din populatie nu le poate achita. Pana la urma, toate aceste restante vor fi preluate, printr-o formula sau alta, tot de bugetul de stat. Acest lucru nu se va schimba curand, caci, deocamdata, un alt obiectiv declarat al Guvernului, "reducerea costului utilitatilor publice", a ramas un vis frumos. 80 la suta din centralele termice sunt mai vechi de 20 de ani, asa ca imbunatatirea randamentului lor necesita investitii uriase, de miliarde si miliarde de dolari. Aceste sume nu pot veni decat de la niscaiva investitori strategici care vor dori sa-si recupereze banii prin mentinerea unor tarife mari. Tocmai de aceea, efectele benefice ale unor investitii masive in sistemul energetic se vor vedea abia peste 10-15 ani. Din aceste motive, respectarea conventiei incheiate cu sindicatele, pe care si-a pus semnatura insusi premierul Adrian Nastase, inseamna masuri de reforma dure in urmatoarele luni. Altfel, degeaba vom intra in toamna in NATO, daca unii dintre noi nu vor mai iesi din iarna.