Surprinzător şi iritant pentru adversarii Bisericii, reacţia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi a Patriarhiei Române a fost promptă şi eficientă. În campania de apărare şi promovare a Orei de Religie în şcoala românească, Biserica a dovedit că atât în adâncurile neştiute ale comunităţilor româneşti, cât şi în rândul elitelor, există sentimentul de loialitate faţă de educaţia religioasă a copiilor noştri.

Biserica Ortodoxă Română nu este singură în lupta pentru apărarea Orei de Religie, deşi principalele atacuri de presă şi ale părţii ateiste din societatea civilă românească au fost orientate spre aceasta.

Principalele culte religioase din Statul Român, întrunite în şedinţa de lucru a Consiliului Consultativ al Cultelor din România, din 28 februarie 2015, sub preşedenţia IPS Părintele Ioan Robu, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Romano – Catolic de Bucureşti, au adoptat Apelul Comun „Lumină pentru Viaţă”. Importanţa Orei de Religie pentru educaţia copiilor şi tinerilor.

Consiliul Consultativ al Cultelor din România este o organizaţie de natură etică, socială, autonomă, apolitică, non-guvernamentală, fără personalitate juridică şi non-profit formată din Biserica Ortodoxă Română, Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara, Biserica Romano-Catolică, Biserica Română Unită cu Roma-Greco-Catolică, Arhiepiscopia Bisericii Armene, Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi din România, Biserica Reformată din România, Biserica Evanghelică C.A. din România, Biserica Evanghelică Lutherană din România, Biserica Unitariană din Transilvania, Biserica Creştină după Evanghelie din România – Uniunea Bisericilor Creştine după Evanghelie din România, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România - Cultul Mozaic, Cultul Musulman din România. 

Potrivit prevederilor Statutului Consiliului Consultativ al Cultelor din România, începând cu 1 martie 2015, preşedinţia Consiliului va fi preluată pentru o perioadă de un an de către Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică). 

În Apelul Comun „LUMINĂ PENTRU VIAŢĂ – Importanţa orei de Religie pentru educaţia copiilor şi tinerilor” al Consiliului Consultativ al Cultelor din România se afirmă următoarele: 

1.Religia constituie parte integrantă şi definitorie a culturii europene. Fără cunoştinţele referitoare la aceasta nu putem înţelege istoria şi cultura acestui continent. De aceea, în aproape toate ţările europene, Religia se predă în cadrul sistemului de învăţământ public. 

2.Copiii şi tinerii au dreptul constituţional de a participa la orele de Religie, drept redobândit prin jertfa tinerilor care au mărturisit în decembrie 1989 că „există Dumnezeu”, prin aceasta revenindu-se la tradiţia sănătoasă a poporului român, eminamente religios. 

3.Religia este lumină pentru înţelegerea universului şi a vieţii, ca dar al lui Dumnezeu, pentru a promova valorile familiei, ospitalităţii, dreptăţii, păcii, solidarităţii, înţelegerii şi comuniunii între oameni. 

4.Credinţa în Dumnezeu este cea mai mare zestre spirituală pe care Familia, Biserica, Şcoala şi Comunitatea o pot transmite copiilor, pentru că ea îi ajută pe tineri să facă deosebire între valori eterne şi valori efemere, şi le formează personalitatea, învăţându-i să cultive bunătatea şi omenia, iubirea de Dumnezeu şi de semeni, recunoştinţa faţă de generaţiile trecute şi responsabilitatea faţă de prezent şi de viitor. 

5.Valorile oferite de educaţia religioasă sunt reper spiritual esenţial şi liant existenţial între toate cunoştinţele dobândite prin studiul celorlalte discipline şcolare. 

6.Predarea Religiei în Şcoală are valenţe educaţionale profunde, prin rolul ei formativ în viaţa copiilor şi a tinerilor, demonstrat şi de studiile educaţionale şi sociologice în domeniu. Ora de Religie contribuie la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate şi de orientare,întrucât propune modele viabile de bunătate,sfinţenie şi convieţuire umană. 

7.Educaţia religioasă contribuie la depăşirea ignoranţei religioase, care poate favoriza atitudini ideologice de intoleranţă. 

8.Ora de Religie contribuie la formarea şi cultivarea unei conştiinţe vii şi mărturisitoare a valorii eterne a persoanei umane şi la promovarea demnităţii acesteia în familie şi în societate. 

9.Întrucât libertatea reprezintă un mare Dar oferit de Dumnezeu omului, educaţia religioasă trebuie asumată în mod liber, conform dorinţei părinţilor şi a copiilor. Libertatea însă nu este indiferenţă spirituală, ci capacitatea omului de a alege valori spirituale, care îmbogăţesc viaţa persoanei şi a comunităţii umane. 

10.Cultele doresc o cooperare mai strânsă cu Statul în promovarea unei educaţii integrale, care uneşte viaţa spirituală profundă cu informarea ştiinţifică bogată, deoarece deficitul de spiritualitate sau de sens existenţial al societăţii tehniciste de astăzi are consecinţe negative pentru orientarea tinerilor în societate. 

Reacţia comună a cultelor religioase din România pentru apărarea Orei de Religie face dovada faptului că reprezentanţii şi membri cultelor religioase percep atacul ateist şi secularist-extremist îndreptat împotriva educaţiei religioase în şcoală ca un atac la adresa tuturor credinţelor religioase recunoscute de Statul Român şi a căror libertate de exprimare este garantată de acest stat. Chiar dacă principalele atacuri au fost împotriva Bisericii Ortodoxe Române, majoritatea cultelor religioase din România rămâne solidară cu Biserica Ortodoxă în demersul de apărare a Orei de Religie. O reacţie de solidaritate pe care activiştii ateismului şi secularismului extremist nu au intuit-o, dovadă a încrâncenării şi superficialităţii demersului de alungare a educaţiei religioase din şcoala românească.  

Ofensiva Bisericii pentru apărarea şi promovarea Orei de Religie a declanşat reacţii puternice de susţinere în rândul părinţilor, care s-au organizat în Asociaţia „Părinţi pentru Ora de Religie” (APOR), reprezentată de jurnalista Liana Stanciu şi cu aderenţi în majoritatea judeţelor ţării. Excelenta campanie media declanşată de APOR în favoarea Orei de Religie beneficiază de susţinerea a numeroase personalităţi, precum Ana Blandiana, Sofia Vicoveanca, Manuela Hărăbor, Dan Puric, Daniel Buzdugan, Elisabeta Lipă, Dorel Vişan, Vlad Miriţă sau Connect-R. 

Adepţii ateismului şi secularismului extremist sunt şocaţi să descopere că totuşi, Biserica este susţinută de adevăratele elite ale Ţării, iar Ora de Religie este dorită de părinţi pentru copiii lor. Eşecul tentativei de alungare a educaţiei religioase din şcoala românească este provocat atât de superficialitatea cu care activiştii ateismului au privit la capacitatea Bisericii de a mobiliza resursele umane ale credincioşilor săi, cât şi de faptul că demersul ateilor şi seculariştilor a fost neprincipial, duşmănos şi întemeiat pe mândria demonică de a impune unei vaste majorităţi, voinţa unei foarte mici minorităţi rătăcită într-o proastă înţelegere a democraţiei şi valorilor europene. 

La final de scriere, eu vă ofer câteva dintre mărturisirile în favoarea Orei de Religie făcute de personalităţi ale Olteniei, dovadă de necontestat că adevăratele elite ale societăţii româneşti înţeleg rostul profund şi benefic al educaţiei religioase a copiilor noştri. 

Maestrul TUDOR GHEORGHE: 

„Am fost de mic oblăduit de Sfânta Biserică, întrucât mi-am petrecut copilăria în strana bisericii de la Podari, alături de tatăl meu, care era dascăl acolo, participând la Sfânta Liturghie în duminici şi sărbători. De acolo am înţeles un lucru foarte important şi anume că în tradiţia poporului român există această vorbă: să-ţi creşti copilul cu respect faţă de oameni şi frică faţă de Dumnezeu. Poate că termenul acesta de frică nu este la prima vedere cel mai potrivit, însă sensul pe care îl oferă este unul extraordinar. El nu trebuie luat drept teamă faţă de Dumnezeu. Nu! Ci mai mult de respect. 

Ei bine, consider că educaţia religioasă este indispensabilă pentru această generaţie, pentru copiii şi tinerii de astăzi. Cei mai în vârstă, cei care au crescut după instaurarea regimului comunist, când Biserica a fost chinuită şi marginalizată, au fost privaţi de această binecuvântare. Rodul acestei perioade se simte azi. Lipsa de respect, brutalitatea, vulgaritatea în exprimare şi în atitudine, felul în care am învăţat în mod liniştit să furăm, să minţim, fără niciun fel de jenă, fără niciun fel de teamă, este rodul acelei perioade în care nu aveam acces la morala creştină. Sigur că astăzi, trăim în democraţie, perioadă în care fiecare om, vezi Doamne, are voie să facă orice. Ei bine, acest lucru nu este adevărat, iar termenul de democraţie este înţeles prost. 

Avem obligaţia morală cel puţin să ne creştem generaţiile care ne urmează într-un climat adevărat, într-un climat creştin. Iar morala creştină şi implicit Biserica Ortodoxă este unul dintre cele mai autentice îndreptare pentru realizarea acestor deziderate. Consider că a elimina din şcoli această disciplină, în care copiii iau un prim contact cu morala creştină, este o mare greşeală. Vorba aceea, fiecare om cum îşi aşterne, aşa doarme. Părinţii trebuie să înţeleagă faptul că pruncii lor trebuie antrenaţi şi fizic, şi moral, şi de aceea este atât de necesară această educaţie. Mai este un lucru însă foarte, foarte important. Contează foarte mult felul în care preoţii noştri ştiu să sădească în sufletele tinerilor de astăzi dragostea şi misterul învăţăturilor sfinte şi mântuitoare. Dacă vom avea un preot hărăzit şi dacă va face asta cu dar, miluit de Domnul să facă asta, vă asigur eu că vor veni copiii şi împotriva dorinţei părinţilor să fie martori la tainele pe care părintele va şti să le prezinte copiilor” 

Actorul ILIE GHEORGHE: 

„Am să vorbesc în calitate de învăţător, pentru că am terminat mai întâi şcoala normală de învăţători înainte de a deveni actor şi am profesat cinci ani de zile ca învăţător la clasele I-IV. 

Trebuie să spun că şcoala în viaţa unui popor acţionează în două direcţii, sau mai bine spus menirea şcolii în viaţa unei societăţi este să îndeplinească două deziderate: cel instructiv şi cel educativ. Cel instructiv este cel care dă cunoştinţe, din toate domeniile, ori de acest domeniu al formării cunoştinţelor se ocupă toate disciplinele din curicula şcolară. A doua menire a şcolii este cea educativă, adică să formeze caractere, să trezească trăsături frumoase care împodobesc mintea omenească. De această latură a formării caracterelor, pot afirma cu certitudine că niciuna din disciplinele care sunt în curicula şcolară nu se ocupă. 

Se spune de asemenea că acumulările cantitative de cunoştinţe duc la salturi calitative. Aceasta este o concepţie prin care încercau să ne îndoctrineze acum cincizeci de ani, când făceam eu şcoala pedagogică. Dincolo de aceste cunoştinţe pe care le cumulăm în şcoală, eu cred şi sunt convins că societatea are nevoie mai mult de caractere decât de oameni instruiţi. Am văzut de multe ori oameni instruiţi care au avut comportamente lamentabile, în timp ce marile caractere cultivă cele mai frumoase trăsături: onoare, vitejie, patriotism, dragoste de muncă, dragoste de frumos, dragoste de viaţă. Singura materie care împodobeşte mintea omenească şi formează aceste trăsături este numai Religia. Pentru că, am putea spune, numai Cele Zece Porunci sunt suficiente pentru zece teze de doctorat, ca să nu mai vorbim de întreaga istorie a creştinismului de la Naşterea Mântuitorului şi până în zilele noastre. 

Ce se întâmplă astăzi, toate polemicile antireligioase, în care unii şi alţii îndeamnă în mod greşit la scoaterea religiei din şcoli, sunt îndemnuri care nu trebuie luate în seamă. În ceea ce mă priveşte mă pot considera un apărător total ca religia să stea acolo une îi este locul şi să ajute la formarea tinerilor în oameni cu trăsături morale frumoase, pentru că degeaba vom avea savanţi, dacă nu vom avea oameni care să-şi iubească ţara, familia, copiii, părinţii, tot ce este frumos şi să fie capabili să se sacrifice pentru ceilalţi. Starea de sacrificiu este o culme a înfrumuseţării caracterului omenesc pe care o modelează şi o formează numai şi numai religia” 

Fotbalistul şi antrenorul craiovean SORIN CÂRŢU: 

„Nu ştiu ce ştiţi dumneavoastră despre educaţia religioasă a copiilor, dau eu ştiu: că fiicele mele au mers la Sfânta Biserică cu mama mea de la vârste foarte fragede; că au învăţat rugăciuni atât de la mama lor, cât şi de la bunici şi nu mergeau la culcare fără a vorbi cu Dumnezeu, printr-o rugăciune; că la şcoală au învăţat despre îngeri, sfinţi şi alte evenimente religioase; că prin ora de Religie copiii mei au fost ajutaţi să descopere bogăţia ascunsă în viaţa şi adevărul lor personal. 

Rezultatul? alţii au descoperit că “fiicele lui Cârţu” sunt harnice, iertătoare, generoase, conştiincioase, cumpătate, discrete, prietenoase, chibzuite, perseverente, devotate, ferme, îşi cunosc forţele proprii şi nu numai. Şi mai ştiu că la ora de Religie se lucrează cu sufletele copiilor, că Religia în şcoală înseamnă mai puţină violenţă şi mai multă înţelegere, prietenie, iubire, că profesorul de Religie transmite copiilor Cuvântul Domnului. Să stăm cu frică şi să luăm aminte că Dumnezeu este încă în România şi să nu-L alungăm. Şcoala fără ora de Religie înseamnă şcoală fără suflet, neam fără Dumnezeu şi fără identitate! Înscrie-ţi copilul la ora de Religie!”. 

***

Dragii noştri părinţi, Dumnezeu îngăduie pentru păcatele noastre să trecem prin această „probă de foc” – apărarea Orei de Religie în şcoala românească. Urmând poruncile lui Dumnezeu şi pilda Sfinţilor Săi, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne vom face datoria şi vom mărturisi adevărul credinţei noastre. 

Dragii noştri părinţi, cel mai frumos dar pe care îl veţi face copiilor voştri este floarea mântuirii răsărită din veşnica primăvară a împreună vieţuirii cu Dumnezeu! Mergeţi la şcoala copiilor voştri şi faceţi cerere ca aceştia să fie înscrişi la Ora de Religie. Sesizaţi autorităţilor în drept şi reprezentanţilor cultului dvs. religios orice tentativă prin care s-ar încerca să vă fie oprită exercitarea dreptului dvs. de a vă înscrie copiii la Ora de Religie. 

Vorbiţi cu copiii voştri, mărturisiţi-le că adevărata viaţă este a urma poruncile lui Dumnezeu şi îndemnaţi-vă copiii să participe la Ora de Religie. 

Părinţi, înscrieţi-vă copiii la Ora de Religie!

***
UPDATE DESPRE SITUAŢIA ÎNSCRIERILOR LA ORA DE RELIGIE:

"Până în 5 martie ora 12:00 au fost introduse în baza de date 1.809.000 cererei din totalul celor 2.359.880 care au religia în oferta educaţională, adică aproape 77% din baza de raportare. Este vorba de cereri introduse în evidenţa computerizată. Probabil mai sunt cereri depuse în şcoli, dar încă neintroduse în sistemul informaţional", a precizat ministrul Educaţiei. Potrivit ministrului Educaţiei, în învăţământul preuniversitar sunt 3.095.000 de elevi, dintre care doar 2.359.880 sunt eligibili pentru studiul religiei, restul fiind cei din grădiniţe, şcoala postliceală, dar şi formele de învăţământ seral sau fără frecvenţă. 

Quod erat demonstrandum...