Opinie: despre decesul lui Bogdan Stanoevici

Ştirile din data 12 ianuarie 2021 transmise de presa ce aparţine curentului principal (mainstream) din România par să respecte un consens general privind cauza morţii actorului Bogdan Stanoevici: virusul SARS-COV-2.

Extrem de îngrijorătoare este campania de prezentare a celui decedat ca pe un exemplu public negativ (etichetat cu titulatura de „coronasceptic”), fiind invocat comportamentul acestuia din ultimele luni de viaţă cu privire la respectarea măsurilor de protecţie sanitară în context pandemic (cele mai frecvente acuzaţii sunt refuzul de a purta mască în cadrul unei conferinţe de presă, interpretat ca pe un gest de sfidare, deşi Bogdan Stanoevici a motivat această decizie sau poziţia sa publică prin participarea la acţiuni de protest faţă restricţiile cauzate de contextul pandemic). Rezultatele au fost pe măsură: reacţiile generate în mediul virtual au confirmat maniera tendenţioasă prin care a fost redată vestea acestui desces. Au existat chiar şi apeluri la eutanasierea muribundului pentru că nu ar fi respectat măsurile de protecţie sanitară.

Conform normelor de aplicare a Codului Civil, unei persoane decedate i se respectă aceleaşi drepturi de care beneficiază cel aflat în viaţă, respectiv dreptul la imagine (art. 73) şi dreptul la reputaţie (art. 72).  

Nu putem împărţi la nesfârşit persoanele cu expunere publică între exemple de bune practici în respectarea măsurilor de protecţie sanitară şi „coronasceptici”, supuşi oprobriului public prin intermediul canalelor media care îndeplinesc, cu succes, rolul de stâlp al infamiei.

Este de notorietate faptul că Guvernul României a oferit cu generozitate fonduri substanţiale ziarelor şi televiziunilor pentru promovarea unei campanii de informare şi de prevenire a infecţiilor cu noul coronavirus în rândul populaţiei. Eficacitatea acestora ar fi fost mai mare dacă era folosit potenţialul creativ al specialiştilor din domeniul comunicării sau publicităţii. Există, într-adevăr, practica de a folosi persoane publice care îşi pun în valoare popularitatea prin apelul la conformitate („Şi eu mă vaccinez”; „Aleg să stau în casă”; „Port mască pentru că îmi pasă de sănătatea mea şi a celor din jur”). O altă strategie de succes este „ghiontul creativ”, prezentat de americanii Thaler şi Sunstein, ce a dat rezultate în politicile de mediu (sloganuri bine realizate şi ţintite, înlocuirea interdicţiilor cu recomandările). Nu e cazul să detaliez despre acestea, aici. 

Referitor la decesul lui Bogdan Stanoevici, asistăm la o trunchiere a adevărului în scopul exploatării emoţionale a nefericitului eveniment. Citez: „A face uz de aspectul emotional este o tehnică des întâlnită în scopul de a bloca o analiză raţională, pentru a afecta simţul critic al individului. Mai mult, folosirea registrului emoţional deschide calea subconştientului în scopul inducerii de idei, dorinţe, temeri sau nelinişti, constrângeri şi comportamente induse”, conform unui articol din publicaţia on-line Historia.ro. 

Este necesară clarificarea cauzei decesului fostului ministru. Opinia publică nu vrea să ştie dacă acesta a murit sau nu de COVID-19, ci dacă îngrijirea pacientului şi condiţiile din spital au fost optime. Nu doresc să intru în termeni medicali, las această datorie în seama celor responsabili, care deţin cunoştinţele şi competenţele necesare. În aceste vremuri dificile, oamenii au nevoie să aibă încredere în sistemul de sănătate. 

Închei acest articol de opinie cu următoarea consideraţie: dintotdeauna m-am declarat un fervent susţinător al libertăţii presei. Dar această libertate trebuie dublată de responsabilitate.