Un mare diplomat, unanim recunoscut, care a reprezentat România în capitala culturală europeană, Paris, ani îndelungaţi, fiind urmaş al unei familii curat olteneşti intrată în legendă şi prin înaintaşul său, căuzaş şi fruntaş al revoluţiei de la 1848, Gheorghe Magheru.

Andrei Magheru a fost la Paris apreciat de asemenea, la rând cu Valentin Lipatti şi Emil Cioran, drept vorbitorul perfect al limbii franceze.

Omagierea prietenului meu se împlineşte în sufletul meu prin iubirea care a înnobilat viaţa lui şi căsnicia lui cu una dintre cele mai fermecătoare actriţe, de o frumuseţe răpitoare, a Primei Scene naţionale româneşti, Valeria Gagealov.

Rar mi-a fost dat în viaţă să am norocul unei admiraţii şi prietenii pentru o actriţă şi ea intrată în legendă. La Paris, Valeria Gagealov a fost ani întregi în timpul misiunii soţului său o mare reprezentantă a culturii româneşti.

Dragostea celor doi a fost consacrată naţional la Cerbul de Aur, purtătorii de cuvânt ai căruia au fost fermecători, tineri, frumoşi, eleganţi, o sărbătoare.

La întoarcerea de la Paris, Valeria Gagealov a împlinit în continuare roluri importante pe scena Naţionalului, dar destinul a făcut ca să-l părăsească pe Andrei anul trecut, victimă a pandemiei.

Singur, prietenul meu Andrei îi închină astăzi un altar în apartamentul-muzeu, care a aparţinut la începuturi Maricăi Sion, soţia lui Mateiu Caragiale. Legenda continuă să înfrumuseţeze şi să înnobileze o mare iubire şi nu cred că-i pot aduce prietenului meu, marelui meu prieten Andrei, un alt omagiu decât evocând iubirea lor, tot legendară.

De altfel, mă gândesc să reiau în această tabletă momente sacre din cariera mea teatrală cum au fost de pildă triumful unor mari roluri ale unor actori nemuritori de pe scena fenomenului Sărindari sau la Naţional.