„Omagiu In Memoriam Mihnea Constantinescu“ - mesajul emoţionant al preşedintelui Fundaţiei Ithaka, Ramona Călin

„Omagiu In Memoriam Mihnea Constantinescu“ - mesajul emoţionant al preşedintelui Fundaţiei Ithaka, Ramona Călin

Decesului fostului înalt funcţionar român Mihnea Constantinescu, survenit duminică, într-un spital din Nisa, continuă să provoace reacţii în rândul celor care l-au cunoscut.

Ştiri pe aceeaşi temă

Apreciat pentru profesionalism, discreţie şi un patriotism veritabil, Mihnea Constantinescu este evocat, într-un mesaj emoţionant,de preşedintele Fundaţiei Ithaka, Ramona Călin, o fostă colaboratoare a sa.

Redăm, în continuare, mesajul Ramonei Călin:

"Odata cu voiajul lui Mihnea Constantinescu in alta dimensiune, rezerva Binelui, a sinceritatii si a omeniei va fi diminuat. Timp de aproape doua decenii… colegii sai l-au vazut ajutand si sfatuind, intr-un fel sau altul, in aproape orice context, pe aproape oricine.  El nu sfatuia pe cei care il solicitau doar din punct de vedere al competentelor sale administrative,  desi pe mine m-a sfatuit in aceasta capacitate.  I se puteau cere diverse sfaturi; el ajuta aproape pe oricine, care gasea un loc in sfera infinita a bunatatii sale.  Solicitutidinea lui ar fi putut parea uneori chiar lipsita de discernamant, deoarece aproape oricine avea acces la rezervoarul lui de Bine.  Mihnea nu era serviabil pentru a isi asigura serviabilitatea celorlalti.

Mihnea a daruit totdeauna mai mult decat a primit. Si mai ales, Mihnea a fost sincer.

« Marile virtuti, care se nasc, daca as putea spune, in partea divina a Sufletului, par a fi inlantuite, una cu cealalta. Cand un om are forta sa fie sincer, veti vedea, un anumit curaj raspandit in caracterul sau, o independenta generala, un imperiu asupra siesi insâsi egal cu cel exercitat asupra altora, un suflet fara nori si departe de spaima terorii, o iubire pentru virtute, o ura pentru viciu, un dispret pentru cei care se abandoneaza in decadenta. Dintr-o tija atat de frumoasa, nu se pot naste decat ramuri de aur. » 

Montesquieu in « Elogiul Sinceritatii » reflecta mai bine decat oricine partea care m-a miscat cel mai mult in relatia profesionala dar si umana, pe care am avut-o cu Mihnea: virtutea sinceritatii si bunatatii sale.

L-am cunoscut pe Mihnea in anul 2000, cand m-am intors in Romania sa lucrez in cadrul proiectului RGTS al USAID, la Ministerul Afacerilor Externe.  Mihnea era cel care, dincolo de atatea atributii, a revolutionat, atat cat masura unui singur om o putea face, parghii ruginite ale unei administratii intepenite in trecut, pentru a face loc unui aer proaspat  si mai ales deschis, de care administratia romaneasca avea  si inca are atata nevoie.  Am invatat multe de la Mihnea si stiu ca Mihnea a invatat multe de la fiecare dintre noi.  Un spirit rafinat, deschis, un lord ar rabdarii si al limpezirii intr-o lume in care atatea erau incâlcite.  Colegii, superiorii lui ierarhici, cei care au invatat de la el, dar si cei care au beneficiat de echilibrul mintii sale strategice, cumpatate si mai ales de felul in care se punea in serviciul misiunii sale  au vorbit déjà mult despre toate realizarile lui profesionale si despre ceea ce a facut pentru diplomatia romaneasca, in incercarea de a o moderniza.

Aleg sa spun cateva cuvinte despre Mihnea, omul. Dragos Bucurenci  l - a numit asa de frumos « Mihnea cel Bun ».  Din ceea ce am citit zilele acestea despre el, am putut sa il descopar altfel decat gandeam ca il cunosc cumva doar eu.  Mihnea, desi era atat de ocupat cu  proiecte strategice ale Romaniei care se sprijineau pe umerii sai – avea mereu timp sa ramana om, si nu doar atat. Sa fie, din inima si cu sinceritate, un prieten. In incalceala administrativa, avand uneori densitatea unei pacle, Mihnea aprindea o luminita, dadea o speranta , si acolo unde nu exista una , nu te punea niciodata pe o pista falsa.  Ne-am sustinut reciproc de multe ori si credeam ca aveam o relatie privilegiata. Astazi aflu cu o profunda emotie ca  Mihnea este cu mult mai mult decat atat. Mihnea avea relatii privilegiate si  inima deschisa pentru atatia oameni.  A deschis atatea drumuri, nu doar diplomatice, in partenariatul strategic Romania Statele Unite ale Americii, in care ne-am cunoscut, in relatia cu OSCE in care am lucrat, in problemele de aderare si integrare la Uniunea Europeana si relatia cu Franta, unde am colaborat, in proiectele de securitate energetica si de intarire democratica in Irak, dar si in inima oamenilor : de la rege, la oameni simpli, intendenti, tineri diplomati, ambasadori, Mihnea avea inima, urechea si ochii deschisi pentru oameni. A fi nascut pentru a fi bun, a avea aceasta mostenire, mai ales intr-o lume in care adesea prevaleaza arivismul social si impostura este asa o calitate rara ! Un nestemat ! 

As spune deasemenea ca Mihnea avea o intuitie remarcabila pentru cazul fiecaruia, pentru grjia individuala a celor care il solicitau.   Nu intra in teorii, nu isi baza sustinerea pe generalitati. Comunica intr-un mod particular, atent la caz. 

         Un alt ingredient pretios al bunatatii lui Mihnea era umorul lui.  Numai cei care nu se iau prea in serios pot realmente privi cu seriozitate si grjia problematica interlocutorului lor.    Umorul lui si faptul de a il impartasi cu generozitate era o igiena necesara spirituala cu care Mihnea ajuta sa vindece cate putin crizele de lipsa de sens, de degringolada. Universul in care lipsesc gesturile de ascultare, de compasiune, de intrajutorare devine un univers aproape barbar, lipsit de sens.  Un univers fara umor este un univers in putrefactie.  Un univers in care aerul tonic al gandirii este aproape anulat. Cei cu care poti rade sunt adesea cei care ofera cu inima deschisa.

         Mihnea a murit singur oarecum printre straini in Franta, tara in care se trata de o bola necrutatoare.  Pentru a il onora, am dus un aranjament floral la o catedrala din vecinatate. Nimic nu a fost mai greu decat singuratatea acelei instante.  Gandindu-ma la plecarea lui dintre noi, atat de singur.

Draga si bun prieten, fidel si drag coleg, viata, din care am parcurs cativa pasi impreuna, va fi o plecaciune in fata unui surâs sincer, in mijlocul atâtor absurditati.  O profunda recunostinta ca am avut ocazia acestei intâlniri, si dorinta, de a continua, pe masura posibilitatilor, sa urmez unele lectii de viata, pe care numai tu mi le-ai dăruit.

Prietenilor le vei fi aproape mereu.  Dumnezeu sa te legane in dulcea Sa eternitate !

 

            Ramona CALIN

 

Preşedinte 

Fundatia Ithaka"

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: