3,843 de miliarde de ani i-au trebuit naturii să se dezvolte în toată splendoarea pe care omul a descoperit-o atunci cand a păşit pentru prima dată pe Pământ.

Primul om a apărut pe Terra în urmă cu doar 7 milioane de ani. A fost ultimul venit, după toată vegetaţia şi fauna create în decursul a miliarde de ani.

Ce a reuşit natura să creeze în 3,85 de miliarde de ani omul a început să distrugă încet, încet, începând cu 7 milioane de ani în urmă, şi până în prezent.

Pe scurt, omul este singura specie de pe Terra care distruge planeta şi nu contribuie la dezvoltarea ei.

Omul este, de asemenea, singura specie de pe Terra care face diferenţe între semenii săi. Elefanţii de culoare gri deschis nu îi vor considera inferiori niciodată pe elefanţii de culoare gri închis. Iar între tigrii cu 10 dungi şi cei cu 11 dungi nu va exista niciodată vreo diferenţă. Vor rămâne întotdeauna două exemplare ce fac parte din aceeaşi rasă.

Pentru om, însă, – cea mai inteligentă fiinţă de pe Pământ – aceste mici detalii sunt foarte importante. Din cauza lor s-au purtat războaie, au avut loc exterminări în masă, genocide, torturi, sclavie. Acţiuni pe care un animal nu le-ar înţelege niciodată. Pentru el, culoarea este doar o caracteristică pe care o constată. Pentru oameni, însă, culoarea este motiv de împărţire a lumii. Fenomen cunoscut şi sub numele de rasism.

Aşadar, suntem de curând în 2019 şi la 3,85 de miliarde de ani distanţă de când s-a creat Pământul, oamenii încă mai vorbesc de culoarea pielii şi de rasism.

Rasism la cel mai înalt nivel - cel diplomatic

Un episod de ignoranţă în formă pură l-am trăit, de curând, la Paris, în plin Sezon România-Franţa.

Pe 16 decembrie, la cinema Reflet Médicis din Paris, a avut loc prima ecranizare a filmului Seule à mon mariage, regizat de Marta Bergaman, prezentat şi în cadrul ACID, la Festivalul de Film de la Cannes, 2018. Evenimentul a fost organizat de Institutul Cultural Român din Paris.

Filmul vorbeşte despre povestea unei tinere fete, Pamela, care pleacă în Belgia, să descopere lumea, cu un bagaj de vise şi câteva haine, în căutarea unei vieţi mai bune pentru ea şi fiica ei. Pamela este de etnie romă, însă acest lucru este lăsat în plan secund în acţiunea filmului. Şi asta pentru că, spune regizoarea Marta Bergman, fiecare dintre noi se poate regăsi în povestea Pamelei.

Acest lucru ne reaminteşte că, indiferent de etnie, cu toţii reacţionăm la fel în faţa problemelor vieţii, cu toţii avem aceleaşi vise, iar prejudecăţile sunt ca un văl aruncat peste ochi, ce nu ne lasă să vedem clar realitatea. Sau ca un filtru de Instagram, pe înţelesul tuturor.

La finalul ecranizării, a avut loc şi o dezbatere, în prezenţa Martei Bergman şi a actriţei care interpretează rolul Pamelei, Alina Şerban, de etnie romă şi în viaţa reală.

Tonul dezbaterii a fost unul pozitiv, iar Institutul Cultural Român a arătat deschiderea de a vorbi despre artă, în toate formele ei şi de a valoriza artişti care au ceva de spus.

Printre altele, Alina Şerban a vorbit şi despre istoria neştiută a romilor, aceea că au fost sclavi peste 500 de ani, fapt care explică o mulţime din realităţile de astăzi ale romilor.

În mijlocul acestor explicaţii, actriţa a fost brusc întreruptă de o angajată a Ministerului de Externe, organizatoare a evenimentului, pe motiv că o altă proiecţie urmează să înceapă.

Intervenţia a fost considerată de spectatori ca fiind una stângace, însă toată lumea s-a conformat şi a ieşit din sală, la îndemnul tinerei.

Aveam să aflu motivul real al gestului său atunci cand am ieşit din cinema, unde tânăra explica, extrem de convinsă, în plină stradă, că a trebuit să oprească totul, pentru că discuţia devenea „mult prea pozitivă despre romi“. Moment în care am apăsat pe butonul REC.

Tânăra îi descrie pe romi în cuvinte puţine şi clare: „romii fură, romii cerşesc şi romii sunt o problemă în Europa“.

Întreaga discuţie înregistrată mai jos:


Angajata MAE a fost trimisă de România, la Paris, să organizeze ecranizarea unui film al cărui mesaj este să lăsăm deoparte prejudecăţile şi să încercăm să îi cunoaştem pe cei în cauză, înainte să emitem judecăţi rasiste despre ei.

Tot ce a înţeles aceasta din mesajul filmului a fost ceea ce a spus în filmarea de mai sus. Practic, în privat, şi-a discreditat propriul eveniment.

Reacţia ICR

„Institutul Cultural Român se delimitează de afirmaţiile la care faceţi referire, acestea fiind individuale, asumarea unor astfel de opinii nefiind una instituţională“, mi-au transmis reprezentanţii ICR, într-un comunicat de presă.

Surse apropiate din anturajul angajatei spun că aceasta ar fi, culmea, şi ea de etnie romă.

„O imagine de sine negativă conduce la o stimă de sine redusă. Persoana are o stimă de sine scăzută, în dorinţa de a mima apartenenţa la grupul de referinţă, considerat pozitiv, care nu coincide cu grupul său de origine“, mi-a explicat psihoterapeutul Stroe Nae Andreea.

Dacă tânăra este de etnie romă, acest lucru ne arată cât de nerecomandabil este să recunoşti că eşti de etnie romă în societatea românească. Disimularea o poate scăpa de toate adjectivele pe care chiar ea le-a menţionat, în filmarea de mai sus.

Oricare ar fi motivul, astfel de declaraţii arată, în general, o formă neredutabilă de rasism.

Unii dintre românii care călătoresc prin lume şi primesc o încruntare din partea străinilor, atunci când le dezvăluie că vin din România - pentru că străinii nu înţeleg prea bine cine sunt romii şi cine sunt românii - se simt discriminaţi. Şi asta pentru că, în România, să fii confundat cu un rom este o jignire. Să numeşti pe cineva „ţigan“ este o insultă. Cuvântul în sine comportă o încărcătură peiorativă, confirmată inclusiv în DEX, până în urmă cu câţiva ani, când definiţia a fost schimbată.

Dar dacă ne-am gândi că acelaşi tratament, cu sprâncene încruntate, în cel mai bun caz, îl primesc de fiecare dată romii, când îşi precizează etnia, în faţa celor cu prejudecăţi, din România?

Dar dacă ne-am gândi la rasismul instituţionalizat din România, cu care se confruntă romii?

Şi dacă ne-am gândi la discriminare, în general, îndreptat asupra multora, în această lume: persoanelor de culoare, homosexualilor, persoanelor cu dizabilităţi, femeilor, vârstnicilor?

Atunci ne-am da seama că oamenii încă mai au multe progrese de făcut şi mai au multe de învăţat de la animale.