Domnul Învăţător Vicu Todeci a sădit în mintea atâtor generaţii de ardeleni vaideeni, odată cu literele alfabetului, cu ştiinţa scrierii şi citirii, şi conştiinţa tezaurului cultural – aşa-zis oieresc - păstrat, altfel, cu sfinţenie de către ciobanii plaiurilor vestite ale Munţilor Căpăţânii şi, apoi, prin transhumanţă, ale unor bogate tipsii de iarbă din Tulcea, din Bărăgan, din Câmpia Dunării, din Câmpia Banatului până sub porţile de la Vinga ale Aradului. Fiindcă la Vaideeni, în Vâlcea, şi peste tot unde au umblat cu oile, ciobanii Vaideenilor din ultimii 70 de ani, din cei 87 câţi îi are Vicu Todeci azi, s-au aflat sub harul de păstrător şi cultivator al tradiţiei al acestui Învăţător, dascăl şi el însuşi creator de artă poetică şi muzicală.

De la „Fluieraşii“ Vaideenilor, cântând din fluiere mici şi mari şi cavale, până la corul bărbătesc şi la dragostea fiecărei familii de oieri pentru cusătura şi ţesătura şoarţelor şi cămăşilor şi vestelor şi cojoacelor ardeleneşti, valori şi astăzi intacte în vatra acestei insule, cum ziceam, de ardeleni, toate s-au aflat sub răbdătoarea cultivare a lor de către domnul Învăţător Vicu Todeci.

Aşa se face că bătrânul şi marele Dascăl trăieşte pe viu şi sub ochii noştri intrarea sa în legenda care va duce şi peste veac chipul Dascălului model, Dascăl de carte şi de suflet.

Sânzienele de anul acesta l-au aflat pe Dascăl în faţa volumului al II-lea al cărţii sale „O viaţă trăită prin muncă“, opera sa de suflet şi de căpătâi pe care i-au oferit-o concetăţenii săi, în frunte cu harnicul şi devotatul prieten al său mai tânăr, primarul Vaideenilor.

Biografia acestui strălucit profesor de limbă şi literatură română care nu s-a despărţit nicio clipă de vatra lui părintească pentru a o sluji cu o nestrămutată credinţă îl aşează pe Dascăl cu drept cuvânt în şirul oamenilor mari care încă mai sunt şi dau ţării identitate.