Clipa aceea a fost pentru el tulburător revelatorie şi în clipa aceea a înţeles că nicio bogăţie nu este şi nu poate fi mai mare şi mai dătătoare de speranţă decât sănătatea.

Cu o impresionantă vocaţie de constructor, ilustrată remarcabil şi prin ridicarea unui aşezământ hotelier care îi poartă numele, primul din ţară investit şi cu atributele de muzeu de sculptură şi pictură, rezultat al unor expoziţii iniţiate inspirat şi sponsorizate generos, acest adevărat bărbat al timpului său şi al devotamentului pentru progresul societăţii şi-a reorientat investiţiile în direcţia ocrotirii sănătăţii publice şi, ca un prim mesaj al filosofiei lui noi de viaţă, a ridicat în mijlocul capitalei Olteniei de sub munte un impozant aşezământ spitalicesc, dotat la nivelul celor mai moderne mijloace ştiinţifice de rang european, inclusiv cu celebrii roboţi,  ştiinţifico-fantastici, zic eu, ca să mă fac mai plastic înţeles, slujit de cadre medicale superior pregătite şi de perspectiva foarte apropiată a unei colaborări multidisciplinare cu o universitate de profil unanim recunoscută în ţară.

Vinerea trecută, şi-a invitat concetăţenii la inaugurarea unei policlinici, venind cu aceeaşi patimă pentru ultimele noutăţi în procesul sănătăţii copiilor în întâmpinarea generaţiilor noi ale zonei. Este vorba de o policlinică model, fără nicio exagerare, unicat în spaţiul spitalicesc românesc. Dar Programul lui, al acestui om din stirpea celor cari mai sunt, cum zicea Iorga, se află în plină desfăşurare.

Eu mă opresc azi la aceste rânduri dedicate unei opere privind sănătatea copiilor, operă care vine să concureze până la urmă visul fiecăruia dintre noi .

„Aşa mi-aş fi dorit eu, în copilăria mea, să fie o clinică pentru copii”, îmi spunea constructorul, la inaugurarea investiţiei sale de suflet, de fantezie, de generozitate şi de dăruire în slujba binelui public.

Mai sunt, iată, oameni care fac din apartenenţa lor la un timp şi la o ţară, la o societate, un scop al vieţii.

Nu preget să subliniez acest fapt de iubire de semeni şi, de aceea, mai ales, care se confruntă cu greutăţile mari ale vieţii noastre de azi.

Pentru că aceste două clinici au la temelie, repet, dorinţa de a veni în întâmpinarea celor mulţi.

La inaugurarea aşezământului pentru copii, care a cucerit numerosul public prezent, un înalt ierarh al Bisericii noastre, din aceeaşi familie a doritorilor binelui şi a slujitorilor binelui social, l-a numit pe constructor cu un cuvânt hărăzit să emoţioneze: „Binefăcătorul”.

Oraşul care s-a bucurat de acest eveniment social semnificativ este frumosul „oraş al domniei mele”, cum se spunea într-un document al lui Mircea cel Bătrân: Râmnicu Vâlcea.