O propunere impopulară

Cu un ton marţial, egalat doar de legendarele anunţuri referitoare la al 30 lea ultim avertisment emis de Guvernul şi Armata Republicii Populare Chineze, avertisment al cărui adresant era nu ştiu care inamic real sau inventat, Serviciul de Comunicare al SRTV s-a grăbit, cu încetineala specifică, să transmită în cursul săptămânii trecute două comunicate de presă.

Ambele spre liniştirea nu a noastră, a telespectatorilor, mulţi-puţini, care ne mai uităm la TVR, ba chiar suntem îngrijoraţi de viitorul său tot mai ceţos şi din ce în ce mai incert, ci întru calmarea spaimelor neronianului său preşedinte-director general, Elwis Claudiu Săftoiu, bântuit de coşmarul primirii firmanului de mazil mai aprig decât erau odinioară domnitorii fanarioţi.

Texte şi subtexte

Primul ne încredinţează că membrii Comisiilor de cultură ale Parlamentului încurajează continuarea procesului de restructurare din TVR şi că încurajarea cu pricina ar fi venit în cursul întâlnirii acestora cu o parte dintre noii mega-şefi ai instituţiei din Calea Dorobanţi. Interesant e că respectivul comunicat a fost emis numai după ce pe eternele surse a răsuflat informaţia că adjunctul domnului Săftoiu, controversatul domn Cristian Zgabercea, i-a indus în eroare pe parlamentari în legătură cu cuantumul taxei de abonament din vremea regimului comunist, furnizându-le aleşilor informaţii în specificul celor de la Radio Erevan.

Sigur, nu ni s-a spus nimic despre faptul că domnul Zgabercea, recunoscut ca mare specialist în distrugeri şi desfiinţări încă de pe vremea când tăia şi spânzura în cultura constănţeană, celebru deopotrivă prin contractele veroase cu instituţia pe care azi a ajuns să o conducă, spaima foştilor PDG ai TVR, acum un fel de lup pus paznic la stână, a profitat de respectiva întâlnire pentru a tatona terenul şi a vedea dacă o eventuală solicitare a creşterii taxei lunare de abonament la Serviciul public de televiziune, ar fi agreată de membrii Legislativului.

Cel de-al doilea comunicat emană dinspre Elwis Săftoiu însuşi şi are menirea de a ne înştiinţa că TVR ar fi început să îşi plătească datoriile. Plata nu e însă nicidecum rezultatul iluzoriului proces de restructurare. Nici nu avea cum să fie astfel fiindcă economiile realizate după concedierea a mai puţin de 600 de salariaţi, din diminuarea nu tocmai legală a unor salarii considerate mari şi din reducerea drastică a producţiei originale, un obicei care se menţine şi care e mascat ilegal din ordinul aceluiaşi nepotolit domn Zgabercea, sunt absolut nesemnificative prin raportare la imensa gaură neagră cu care se confruntă azi SRTV. Care îşi plăteşte creanţele făcând în fapt alte şi alte împrumuturi, refinanţându-şi creditele şi mutându-şi puţinii bani de care dispune dintr-un buzunar în altul.

O soluţie impopulară

Cum creditorii sunt mulţi, cum datoriile sunt exorbitante, cum nici nu poate fi vorba despre vreo ordonanţă de urgenţă care să le şteargă pe cele către bugetul de stat căci prim-ministrul Victor Ponta continuă să fie distant cu TVR-ul căruia nu i-a mai făcut o vizită de nu mai ţin minte când (săptămâna trecută, în sfârşit, a acceptat un dialog telefonic cu un redactor, un dialog telefonic şi atât, în vreme ce la Antene şi la RTV stă cu orele, ba chiar acceptă să fie umilit în prime-time), cum piaţa de publicitate e tot mai limitată iar vânzătorii de reclamă sunt tare puţin tentaţi să o dea SRTV-ului din cauza audienţelor minuscule ale programelor acesteia, unica soluţie în vederea unei ipotetice salvări a “primei televiziuni din viaţa noastră” e tocmai aceea tatonată de dl. Zgabercea, şi anume creşterea taxei de abonament. În condiţiile unei colectări eficiente, taxa tv majorată ar aduce Televiziunii Române venituri sigure şi substanţiale.

Soluţia e, până la urmă, una politică. Dar şi, recunosc, una teribil de impopulară. Cu toate că ştiu că nu îmi voi face prea mulţi prieteni din asta, mă număr printre cei ce o susţin.

 Desigur, în contextul în care aproape zilnic plouă cu ştiri ce anunţă noi şi noi creşteri de preţuri, trebuie să fii tare naiv să crezi că una referitoare la majorarea taxei TV ar fi primită cu valuri de entuziasm de marea masă a populaţiei. Mai cu seamă atunci când iei în calcul tristul adevăr că astăzi TVR se dovedeşte a fi o instituţie profund antipatizată pe faţă de  majoritatea publicului telespectator.

O parte din vină pentru atitudinile ostile la adresa TVR, le au, cu siguranţă, chiar instituţia, disponibilitatea ei la felurite trocuri cu mai marii politici ai zilei, incapacitatea sa de a ţine piept diverselor presiuni politice, ba chiar şi angajaţii ei. Însă cea mai consistentă parte a acestei vini cade în sarcina imensei şi reuşitei operaţiuni de manipulare a sentimentelor anti-TVR ale opiniei publice, operaţiune pusă la cale de televiziunile comerciale concurente, îndeosebi de Antenele voiculesciene, bănuite de interese obscure, operaţiune desăvârşită cu concursul nemijlocit al lui Elwis Săftoiu, care şi-a subminat instituţia pe care a fost trimis să o conducă prin declaraţii iresponsabile făcute, poate nicidecum întâmplător, unde altundeva decât la Antena 3.

 Şi care, parcă spre a amplifica suspiciunile referitoare la amestecul trustului Intact în treburile TVR, a numit-o într-o importantă funcţie de decizie pe Irina Radu, fostă realizatoare tv submediocră, traseistă prin diverse alte televiziuni, cunoscută prin relaţiile ei deloc discrete, altminteri, cu Antenele, dar şi cu Partidul Conservator. Reamintesc în context, că în Consiliul de Administraţie declarat ilegal de Curtea Constituţională, sus-numita doamnă a reprezentat tocmai partidul lui Felix Voiculescu.

Tocmai de aceea e nevoie de o întreagă strategie de reîmprietenire a TVR cu telespectatorii. O reîmprietenire ce ar trebui să înceapă, după părerea mea, prin reamintirea a două realităţi.

 Puţini dintre cei ce astăzi nu îşi ascund inamiciţia faţă de instituţia din Calea Dorobanţi au habar despre faptul că taxa tv nu e nicidecum o invenţie românească. Nicăieri în Europa nici un telespectator nu plăteşte chiar cu încântare şi nici cu sentimente tandre taxa în cauză, însă televiziunile publice din ţările occidentale au o strategie de PR care face ca pilula amară a acestei plăţi să fie înghiţită ceva mai uşor. Spoturi publicitare, vii, simpatice şi inteligente, în care apar vedetele respectivelor televiziuni, transmiţând mesaje în acest sens, contribuie la succesul operaţiunii.
 

Încă şi mai puţini sunt telespectatorii care ştiu că niciun leu din taxa achitată către furnizorul de cablu nu intră în conturile TVR. Că nu plătesc de două ori pentru acelaşi serviciu. Că, obligat prin lege să transmită programele Televiziunii publice, cablistul îşi reţine în folos propriu sau utilizează pentru acoperirea altor cheltuieli banii încasaţi de la abonaţii săi.

Din păcate, până în acest moment, nu există niciun indiciu că şefii TVR s-ar fi gândit la punerea la punct a strategiei specifice unei astfel de reîmprieteniri ce trebuie să fie făcută astfel încât să nu dea impresia unei munci de lămurire în stil comunist. Şi e de-a dreptul strigător la cer că o instituţie al cărei prim rost e acela de a comunica se dovedeşte atât de slabă tocmai la capitolul comunicare cu cei ce se presupune că sunt beneficiarii serviciilor sale.

Televiziunea publică nu va putea să producă viitoarele programe performante, atractive, variate promise de PDG-ul său fără a dispune de banii pe care îi presupun costurile ridicate ale unor astfel de emisiuni. Salariile micşorate de Montblancul dătător de fiori al lui Elwis Săftoiu, salarii devenite din ce în ce mai nesigure nu vor stimula în nici un fel creativitatea acelor redactori şi realizatori talentaţi şi inspiraţi pe care încă îi mai are TVR şi pe care actuala conducere a TVR îi umileşte zilnic prin nepriceperea şi atitudinea de dispreţ faţă de ei de care dă dovadă.

Transpunerea în realitate a zvonului tot mai insistent că SRTV s-ar putea să nu transmită anul acesta nimic sau mai nimic din concertele Festivalului Enescu, fapt fără precedent din 1958 încoace, va spori, fără doar şi poate, inamiciţia publicului cultivat faţă de Televiziunea publică şi va arăta că promisiunea d-lui Săftoiu că TVR 2 va prelua cel puţin o parte din atribuţiile canalului TVR Cultural, ucis de capriciile aceluiaşi domn Săftoiu, cu complicitatea unor Lucia Hossu-Longin, Cristian Niţulescu şi Irina Radu, polititruci deghizaţi în oameni de televiziune, a fost încă o minciună sfruntată.

Faptul că, în loc să ceară organelor abilitate, cercetarea, anchetarea şi pedepsirea celor ce se fac vinovaţi de management defectuos şi care acum zburdă în voie (fostul PDG, Alexandru Lăzescu, de pildă, dă lecţii de morală şi de politologie din paginile revistei 22, iar membrii GDS nu sunt deloc deranjaţi că în revista pe care o girează scrie cineva ce se face vinovat de încălcarea gravă a legilor ţării, dispunând nevirarea obligaţiilor la sistemul de asigurări sociale şi de sănătate ale angajaţilor), dl. Săftoiu a solicitat verificarea de către ANI a colaboratorilor săi apropiaţi (oare şi a domnului Zgabercea?) e o nouă gafă de proporţii a şefului TVR.

Citeam la sfârşitul săptămânii trecute, în Academia Caţavencu, un savuros articol, compus din ştiri inventate, articol semnat de reputatul critic literar Alex. Ştefănescu. Una dintre ştirile cu pricina ne spunea că dl. Claudiu Săftoiu ar fi fost angajat de Ministerul Apărării Naţionale pe un post de consultant, iar misiunea lui ar consta în distrugerea televiziunilor din ţările inamice. Îndată ce s-a aflat despre această nouă însărcinare încredinţată d-lui Săftoiu, nici o ţară de pe Mapamond nu mai vrea să devină inamica României. Carevasăzică, dl. Săftoiu ar fi mai eficient chiar decât un scut anti-rachetă.

Cred că protectorul politic al d-lui Săftoiu, preşedintele PNL, Crin Antonescu, ar trebui să ia în serios în calcul gluma d-lui Ştefănescu. Numirea lui Elwis Săftoiu într-un astfel de post, fie el şi doar formal, spre al recompensa pentru datul din gură pe la Antene după ce a devenit opozantul preşedintelui Băsescu, ar fi, cred, cea mai inspirată faptă, din trecut, prezent şi viitor, a d-lui Antonescu. Unica desemnare a unui om potrivit la un loc potrivit făcută de zburdalnicul şi mereu pusul pe şotii şi pe glumiţe co-preşedinte al USL.