O însemnare dictată de amintiri

La 41 de ani de la apariţia, întâi in foileton în revista Flacăra şi apoi în volum la Editura Eminescu a romanului Nişte Ţărani care mi-a însemnat biografia, şi nu numai jurnalistic şi literar, folosesc prilejul spre a reveni asupra unui răspuns dat lui Vartan Arachelian...
Dl Sararu, vad ca mereu incercati sa o dregeti! Numai ca nu se poate! Cu fiecare postare vreti sa dati de inteles ca era rau cand era rau. Doar ca pentru unii era bine cand era rau. Si pentru Dvs era destul de bine cand era rau. Lasati natiunea sa uite , ca de iertat este mai greu. Oricum tineretul nu stie si nu ii pasa de nimic dupa educatia pe care i-o dau fostii Dvs tovarasi. Poate ati avut ca Pristanda, " altele in sufletul Dvs" atunci, dar din punct de vedere moral nu sunteti absolvit. Oricum nici cartea nici filmul care nu se ridica la mai mult de nivelul de porcarie a anilor ' 80, nu au mers pana la capat, se vedea ca era curaj cu voie de la politie, ca si cartile dnei Ileana Vulpescu. Scrieti acum despre ultimile lovituri pe care el primeste satul romanesc cu case noi cu termopane albastre si tot cu fostii Dvs tovarasi si cu puii lor cu portretele alaturi de icoanele sfintite
Dl. Sararu,dar de ce nu spuneti dvs.si de articolele pe care le publicati in Informatia Bucurestiului,articole in care infierati (cu manie proletara) postul de radio Europa Libera si pe redactorii acestuia,facandu-i caini turbati...pt ca de...atentaua la valorile comunismului... Acum va dati mare democrat,stergand cu buretele (oare se poate ?) tot trecutul dvs de comunist inrait !!!!!