O diferenţă de cinci minute

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Păi cum aşa? Programul se termină la 16. Până la 8 şi după 16 e timpul meu liber.”  FOTO Adevărul
„Păi cum aşa? Programul se termină la 16. Până la 8 şi după 16 e timpul meu liber.”  FOTO Adevărul

După ora 16 nu mai găseşti pe nimeni în instituţiile de stat, fie aceasta un mic ghişeu de comună în capătul ţării, sau un minister care poate să întoarcă susul ţării în jos în câteva zile, la o adică. Iar vinerea e zi scurtă. E normal, e creştineşte, e scris în lege (mai puţin chestia cu vinerea), e la fel şi în alte ţări.

E acolo, însă, un mic interval de cinci minute căruia nu îi dădusem atenţie până nu am ajuns să-mi petrec o bună parte din zi prin ministere şi alte clădiri ale statului. La Paris, de pildă, la 16 fix funcţionara franţuzoaică lasă pixul jos, strânge hârtiile de pe birou, închide sertarul cu cheia, deschide poşeta, pune cheia, scoate oglinjoara, îşi dă puţin cu ruj, se uită la unghii, îşi aranjează parul, şi la 16:05 e afară, dans la rue. La Bucureşti, la 15:55 fix funcţionara lasă pixul jos, strânge hârtiile de pe birou, închide sertarul cu cheia, deschide poşeta, pune cheia, scoate oglinjoara, îşi dă puţin cu ruj, se uită la unghii, îşi aranjeaza parul, şi la 16:00 e afară, în stradă.

Am întrebat-o într-o zi pe funcţionară de ce îşi închide întotdeauna sertarul cu cheia la 15:56 şi nu la 16:01. „Păi cum aşa? Programul se termină la 16. Până la 8 şi după 16 e timpul meu liber. La noi se lucrează opt-şaişpe, aşa zice legea. La 8 intru pe uşa ministerului, la 16 ies pe ea. În rest, nu trebuie să mai intereseze pe nimeni ce fac eu.” Da, aşa zice legea. Ce contează câteva minute, în fond?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite