Pot să pricep că vrei să tragi un fum, o dată, să „vezi cum e”. Că altfel, vorba aia, pământul s-ar opri din învârtit, dacă tu n-ai încercat canabis.

Pot să pricep că vrei să pari „cool” în faţa prietenilor şi te lauzi că ai pufăit şi tu un joint de canabis. Un fel de laudă despre cuceririle amoroase reale sau imaginare, doar că e cu canabis.

Pot pricepe că vrei să fii şi tu în rând cu „lumea bună”. Şi lauzi, susţii şi fumezi tot ceea ce laudă, susţine şi fumează „lumea bună”.

Sau că tragi un fum la o petrecere, ca să „te relaxezi”. Deşi fumurile astea nu sunt chiar aşa lipsite de riscuri precum cred unii. Este dovedit faptul că „iarba” provoacă modificări ireversibile asupra zonelor din creier care sunt responsabile de memorie şi capacitatea de învăţare; şi că este o poartă de intrare pentru drogurile grele. Şi conform Centrului Internaţional Antidrog (CIADO), riscul de a consuma cocaină este de 85 de ori mai mare pentru elevii care au consumat canabis, faţă de colegii lor neconsumatori.

România, paradis „stupefiant”

Directorul Centrului Internaţional Antidrog ne avertiza, în luna septembrie, că în România la nivel naţional se observă o tendinţă de scădere a vârstei tinerilor consumatori de droguri, fiind în tratament copii de 10 ani. Şi că există dealeri de droguri cu vârsta de 14 ani. Printre studenţi, 21% sunt consumatori ocazionali de droguri – adică unul din cinci studenţi.

Tot CIADO ne arată şi următoarele: „canabisul este cel mai frecvent drog ilicit utilizat în lume şi determină mai mutle riscuri, mai ales pe termen mediu şi lung, decât cred majoritatea utilizatorilor de droguri. Alarmant este faptul că a crescut numărul utilizatorilor şi a crescut şi vârsta la care se începe consumul.”

Iar conform acestui reportaj de pe Digi24, intitulat „Paradis «stupefiant»”, România a devenit poarta principală de intrare a drogurilor în Occident. Articolul ne arată că România a devenit poarta principală de intrare a drogurilor în UE, şi că cei mai periculoşi traficanţi şi-au mutat afacerile în ţara noastră – asta după ce pieţele lor tradiţionale, Spania, Olanda şi Marea Britanie, au ajuns să fie tot mai nesigure în urma intensificării controalelor.

Patrick Andr
é de Hillerin ne invită, într-un articol din Libertatea, să facem următorul experiment. Să petrecem câteva ore sau câteva zile în antecamera spitalelor de psihiatrie, „observând cu atenţie şi reală disperare efectele legalelor şi recreativelor asupra unor puşti de 12-18 ani”. Fără acest experiment, nu ne vom putea da seama cât de dăunătoare sunt, cu adevărat, drogurile, oricât de uşoare ar fi ele considerate.

William Barr: „oamenii înrobiţi de propriile vicii fac viaţa în comunităţi imposibilă”

Pot să pricep aşadar multe lucruri. Dar nu pot să pricep cum poţi să te revolţi, cu atâta patimă,  pentru că traficanţii vor fi pedepsiţi mai aspru şi pentru că va fi incriminată posesia oricărei substanţe psihoactive, în acest context. Şi să militezi frenetic pentru micşorarea pedepselor traficanţilor de droguri. Chiar nu pot să pricep cum poţi să fii indulgent cu ceva care e legat, atât de indisolubil, de tot ce înseamnă corupţie, imoralitate şi mafie.

Aşa cum arăta recent William Barr, procurorul general al Statelor Unite, „imoralitatea este o altă formă de tiranie”. Şi nici o societate nu poate să existe fără capacitatea de a restrânge viciul. Oamenii înrobiţi de propriile pofte, vicii şi dependenţe fac viaţa în comunităţi imposibilă. Şi traficul de persoane, şi mafia lemnului, şi traficul de droguri sunt fenomene profund imorale, care au la bază viciul şi lăcomia. La nivel mondial, cele mai mari două pieţe negre sunt piaţa traficului de carne vie şi a sclaviei albe, unde victime sunt cu precădere copiii; şi piaţa drogurilor, unde victime sunt cu precădere tinerii şi adolescenţii.

Drogurile sunt corupţie şi mafie

Remarc şi faptul că aceia care plâng acum înăsprirea pedepselor traficanţilor de droguri sprijină, implicit, un întreg lanţ de activităţi ilegale şi extrem de nocive pentru întreaga societate. Traficanţii de droguri proliferează doar pentru că există oameni care vor să cumpere, ilegal, droguri de la ei. Cererea de droguri stimulează oferta de droguri. Vorbim, aşadar, despre un întreg lanţ de ilegalităţi şi vorbim despre sprijinirea economiei negre şi a mafiei. Iar mafia înseamnă, în fapt, o reţea subterană uriaşă, carteluri care produc şi tranzacţionează droguri, care au, în unele cazuri, chiar armate proprii. Vorbim despre „drug lords” şi „drug barons”, despre „baronii drogurilor”, despre veritabili baroni ai mafiei. Despre Pablo Escobar, Carlos Lehder, Griselda Blanco, Daniel Barrera Barrera, José Santacruz-Londoño, Gilberto Rodriguez Orejuela şi alţii.

Drogurile sunt corupţie şi mafie. Drogurile distrug şi ucid la propriu – vă distrug corpul, vă distrug viaţa, şi distrug comunităţi şi societăţi întregi. Drogurile şi mafia drogurilor sunt poate cel mai rău cancer cu care se confruntă societatea omenească, în aceste vremuri. Pot înţelege multe lucruri. Dar nu pot să pricep cum poţi să te declari revoltat, în public, deoarece un proiect legislativ înăspreşte pedepsele pentru traficanţii de droguri şi încriminează posesia oricărui tip de substanţă psihoactivă. Când s-a mutat centrul social şi moral atât de mult în România, de am ajuns aici? Oare cei care se revoltă acum din cauza faptului că au fost înăsprite pedepsele pentru traficanţii de droguri îşi dau seama de implicaţiile reale a ceea ce susţin? Îşi dau seama că ei susţin, implicit, corupţia şi mafia? Pentru că dacă îşi dau seama şi continuă să facă în aceste condiţii acest lobby – aşa ceva nu pot să înţeleg.