Cred că cei 3 milioane de... pălesc de invidie la gândul că, în 1991, 8.430.000 de de proşti au votat Constituţia României. Ce zice Wikipedia? Zice aşa:

S-au exprimat 10.948.468 (67%) de alegători:

pentru 77,3% (FSN, PUNR)

împotrivă 20,4% (UDMR, PNŢCD, PNL)

anulate 2,3%

Buun, sper că nimeni nu pune la îndoială voinţa populară, deşi, dintre votanţi, cel puţin 8 milioane au dat cu ştampila convinşi că-i îngroapă pe Coposu, Raţiu şi Câmpeanu. Să mergem mai departe. Cei 3 milioane de buni români ai noştri nici în vis nu se pot compara cu cei 8,9 milioane proşti care au votat Constituţia de-a doua, a lui Năstase. Tot Wikipedia ne ajută, mânca-i-aş guriţa ei!

Au votat: 9.938.441 (55,7%)

DA: 8.915.022 (89,70%)

NU: 875.172 (8,81%)

voturi nule: 148.247 (1,49%)

Două Constituţii de că... rahat, să recunoaştem. Nu numai scrise prost, cu adresă, la comandă politică, în absenţa unei Constituante veritabile, dar generatoare de mari şi teribile abuzuri. Iar preşedinţii republicii straşnic s-au mai folosit de piciorul ei de lemn.

Prostia** e eternă, iar drobul de sare stă liniştit la locul lui, străjuit de vaca de pe acoperiş, carul din casă, ţăpoiul cu nuci şi soarele purtat în traistă.

Dar ia mai staţi puţin şi nu mai mânaţi, că nu s-a terminat: în noiembrie 2009, votează 8.950.000 de cetăţeni pentru un Parlament unicameral, cu 300 de locuri.

77,78% votează DA. Adică vreo 6.900.000 de oameni. Sumedenie, domnule!

Ăştia, da, adică nu, nu erau proşti deloc. Doar că nici unul nu putea răspunde coerent şi logic la întrebarea „De ce 300 şi nu 299 sau 301?” „Păi, ca să-i împuţinăm pă jmecheri!” Frumos răspuns, ce să zic! Aici am să fac, contrar obiceiului meu, un mic ocol. În 2008, la iniţiativa preşedintelui şi a PDL, a apărut conceptul de alegeri uninominale într-un singur tur. Ca să contracareze aşa o bazaconie sinucigaşă pentru România, guvernul şi Parlamentul au adoptat o lege şchioapă care aproape a dublat numărul parlamentarilor. Urlete, proteste, injurii. „Ce-aţi făcut cu referendumul, ticăloşilor?” Acum, hai să lăsăm îngâmfarea ideologică oarbă deoparte şi să privim niţel chestiunea prin prisma alegerilor din 2012. La un Parlament unicameral cu 300 de membri, am fi avut (conform datelor comunicate de BEC) 95% USL şi 5% UDMR. (Niciun membru PDL sau PPDD nu ar fi prins trenul.) Aşadar, ghinionul nostru de a avea cam 600 de parlamentari e mult mai mic decât acela de a avea un Parlament monocolor, cu puteri nemăsurate! Că e aşa ne-o dovedeşte disperarea bucureştenilor la alegerilor locale, unde legea chiar aşa cuvântă. Un singur tur, iar învingătorul ia totul, indiferent de procentaj. Păi, stai, o să spuneţi, da' asta chiar e o tâmpenie. Vai, da' se poate? Nu stabilirăm mai sus că majoritatea a fost foarte inteligentă? Cum? Nu era bine cu 95% USL? Doar asta aţi votat, cu mânuţele-alea două!

Aşa că dormiţi în pace, măi dragă 3 milioane de cetăţeni grijulii şi înfuriaţi. Nu sunteţi nici primii, nici ultimii, slavă Domnului! Prostia** e eternă, iar drobul de sare stă liniştit la locul lui, străjuit de vaca de pe acoperiş, carul din casă, ţăpoiul cu nuci şi soarele purtat în traistă.

P.S.: Vă mai propun un scenariu: ce-ar fi să organizăm un referendum pentru reintroducerea pedepsei cu moartea ori pentru retragerea cetăţeniei celor care nu sunt, etnic, români? Aşa-i că strângem imediat numărul trebuincios? Dar nu e vina fraierilor care nu gândesc, că-i doare capul. E vina celor care, bazându-se, ca în 1990, pe prostia omenească, acţionează împotriva interesului naţional. Da, e ceva în neregulă dacă majoritatea deşteaptă, cu putere de decizie, acţionează împotriva spiritului legii şi împotriva celorlalţi cetăţeni, da' e dreptul ei. Noi, cu votul, ei, cu uzufructul. Cam aşa e şi cu minţile odihnite.

* Nu spun cuvântul, să nu se recunoască cineva.

** Na, că l-am spus.

Citiţi şi:

Trei milioane de proşti