Este un sindrom al libertăţii mărginite de propriile fanatisme, mărginite de propria persoană, de atitudini ilegale, de frică, de atârnarea faţă de corupţie şi corupţi. Este o reacţie generată de mentalitatea oamenilor oneroşi ajunşi prin diverse mijloace în anturajul unor persoane cu influenţe politice puternice şi, în special, în anturajul puterii. De-a lungul anilor de tranziţie, de pseudodemocraţie şi democraţie şchioapă, ca jurnalist, am constatat că boala puterii politice şi a manipulării crase se instalează imediat, în anturajul celor care câştigă puterea, după diverse alegeri electorale.

Aceşti „oameni speciali” din anturaje, care au adus diverse şi importante servicii aleşilor, făcând de cele mai multe ori lucrurile murdare din campanie, ajung, după scrutin, să se creadă un fel de eminenţe cenuşii, păpuşari, manipulatori şi atotputernici cu mare greutate în mersul lucrurilor şi direcţiei de activitatea mai marilor înscăunaţi în fruntea ţării.

Indiferent de regimul politic, de culoare, de partide şi alianţe care au condus vremelnic această ţară, în ultimii 25 de ani, am observat, am întâlnit astfel de  persoane cu mentalităţi de „eu pot să fac totul, mie mi se cuvine totul şi nu mă poate trage nimeni la răspundere” pentru încălcarea legii. După ce cade puterea „alor lor”, mulţi păpuşari dispar din peisaj ca şi cum n-ar fi fost, în timp ce alţii, foarte puţini, reuşesc să urce în barca salvatoare a noii puteri, păcălind pe toată lumea şi urmărindu-şi în continuare interesele murdare.

În ultimii ani, în România s-au întâmplat câteva lucruri în care Justiţia a dat semn că poate fi reală şi a dat câteva verdicte, care s-au dorit a fi semnale pentru dezvoltarea unui stat de drept autentic. Verdictele Justiţiei au dus la trimiterea după gratii a multor demnitari, atotputernici ai zilei odată, care pot forma ca număr cu tot cu anturajul lor, un guvern în penitenciare. Nu un guvern condamnat politic ca cel închis de comunişti după preluarea puterii în România, ci un guvern de corupţi.

Pentru simplii cetăţeni aceste verdicte ale Justiţiei împotriva marilor corupţi, indiferent de partidul din care fac parte sau nu este şi un semn de intrare în normalitate, în firesc. În cadrul consolidării unui stat de drept vital supravieţuirii democraţiei bolnave din ţara noastră.

Numai că aceste hotărâri judecătoreşti împotriva caracatiţei corupţiei evident că nu sunt acceptate cu uşurinţă sau chiar deloc de către cei vizaţi, dar nici de către cei din anturaj, oamenii cu lucrurile murdare, cu manipularea. De ce oare? Pentru că îşi pierd puterea de influenţă, îşi pierd privilegiile, pe de o parte, iar pe de altă parte mulţi dintre ei se tem că îşi vor pierde libertatea şi bunurile, riscând să ajungă alături de şefi după gratii. Şi atunci, în loc să facă apel la raţiune şi să se mai salveze cât mai pot, devin un fel de fiare încolţite, fără scăpare, ale căror ultime zbateri disperate sunt tot mai puternice până încetează de tot.

În cursul lunii august 2014, am asistat la o luptă crâncenă între anormalitatea, ilegalitatea, corupţia  din societatea românească şi impunerea normalităţii, legii, care a dus la condamnarea unor acuzaţi de corupţie, în frunte cu atotputernicul până atunci, mogul Dan Voiculescu, după şase ani de tărăgăneli în procesul ICA. E posibil, ca în orice război, să fi fost şi aici victime colaterale, dar instanţa şi-a spus cuvântul. Definitiv.

Doar că verdictul Justiţiei n-a fost acceptat de nişte indivizi afundaţi în mocirlă, cu sabia lui Damocles deasupra capului, care aruncă disperaţi cu nămol înainte de a se scufunda. Ultimele zvâcniri stradale ale oamenilor Varanului cu doi ficaţi, asiguraţi de Victor Ponta că nu vor avea de suferit ca jurnalişti - dar aceştia numai jurnalişti adevăraţi nu sunt -, s-au produs în Dealul Cotroceniului, pe o căldură de peste 30 de grade Celsius.

Chemaţi cu arcanul sau momiţi cu mărunţiş de „formatorii de opinie” de la Antena 3, o mână de cetăţeni români sau dat drept susţinători frenetici ai „libertăţii”, ai mogulului condamnat pentru corupţie şi inamici neînfricaţi ai duşmanului Traian Băsescu. „Plimbarea pentru libertate” a însemnat în practică o regie cu îndemnuri la nesupunere civică, susţinere a unui condamnat, minciuni manipulatoare şi atacuri verbale şi fizice asupra celor consideraţi de cealaltă parte a baricadei.

Oare ce convingeri sau pentru ce avantaje şi-or fi riscat viaţa câţiva oameni, topiţi de căldură, mulţi dintre ei pensionari cu un trai la limita supravieţuirii, alături de manipulatorii cu zeci de mii de euro salariu, cu maşini scumpe, case, vile, conturi în bănci, din solda Varanului? Oare cum or fi avut puterea şi caracterul să strige pentru libertatea lui Dan Vociulescu, când în trecut, ei mureau de foame, iar fostul informator al Securităţii devenise mogul de presă, om de afaceri, influent om politic şi aduna ilegal averi imense?

Nu a fost acesta un act de ilegalitate, de incitare la încălcarea legii, de afront adus păcii sociale? Nu a fost, prin pasivitatea forţelor de ordine la producerea în faţa lor a încălcării legi, a desfăşurării mitingului ilegal, a neintervenţiei în cazul violenţelor fizice, o culpă voluntară? Nu au fost generarea premeditată şi tolerarea unor acte de anormalitate, de sfidare a legii?

Vor răspunde vinovaţii în faţa Justiţiei pentru faptele lor?

Pe de altă parte, pentru restabilirea adevărului şi informarea corectă a opiniei publice, Laura Codruţa Covesi, şeful DNA, a reiterat şi menţionat verdictul exact al instanţei de judecată în procesul ICA şi a consecinţelor ce decurg din această hotărâre. A fost nevoie să explice şeful DNA ceea ce era clar decis de instanţă, pentru că iniţiatorii „plimbării pentru libertate” şi Antena 3 au dezinformat şi manipulat permanent opinia publică. Precizările Laurei Codruţa Covesi au avut rostul de a direcţiona adevărul pe făgaşul lui normal, al hotărârii, impunerii şi respectării legii. A fost un act de normalitate.

Din păcate, în paralel cu lumea adevărată, cu mersul normal şi firesc al societăţii,  continuăm să ne confruntăm cu arma mizerabilă a manipulării crase, anormale, generată şi hrănită de marea corupţie. Fiecare dintre noi se apără cum poate de acest fenomen, iar caracterul, mentalitatea, atitudinea, educaţia, logica firească a fiecăruia dintre noi pot fi platoşe puternice împotriva propagandei şi acţiunilor ilegale.

În loc de încheiere, am să repet ce le-a spus fostul ministru Sorin Pantiş celor de la Antena 3, după ce a aflat sentinţa condamnării, înainte de a merge la zdup: „Eu o să mă descurc, voi aveţi grijă ce faceţi!”.