„No Romania for Old Men!” Eu emigrez! „Roexit”, direct în U.K.!

Nu-mi dau încă seama dacă ne-am tâmpit cu totul şi cu toţii, sau suferim doar un acces naţional de superbie patriotică. Sau dacă avem măcar (în sfârşit!) o strategie perversă, dar eficientă, de marketing de ţară. Mă refer la intensa campanie de promovare a României, plecând de la (aşa-zisa) ieşire a Marii Britanii din U.E..

Netu' şi feisbucu' sunt mai nou inundate de tot felul de articole despre o Românie pe care eu nu o (re)cunosc şi care - în esenţă - vor să transmită oropsiţilor de britanici, tocmai „auto-alungaţi” din U.E. (btw, rog să mă anunţe şi pe mine cineva când va vota Parlamentul ieşirea...), că se pot oricând muta în România!

România fiind o ţară beată (nu ştiu de la ce...), care nu e - de pildă - pregătită, din niciun punct de vedere, să primească refugiaţi, dar care pentru britanici găseşte oricând un locşor călduţ, un business „la cheie”, ba chiar o familie de treabă... Hetero, 100% garantat!

Una din campanii vorbeşte de adopţia englezoilor... E bine, însă pot sta liniştiţi urmaşii lui John Bull, noi suntem un popor serios, cu frică de Dumnezeu, nu riscă deloc să fie adoptaţi de vreo familie de gay, ca pe la ei (am auzit că există în UK o familie, John parcă, nu se ştie exact dacă Elton e domnul sau doamna, dar în care cei doi copii au numele de familie tot „John”!), acum şi-n veacu' ăsta, amin!

Dacă reclama asta s-ar referi doar la ţară, ca destinaţie turistică, ar fi mai mult decât binevenită. Nu avem noi atâtea chestii precum ne imaginăm, nu e România cea mai frumoasă ţară din lume, şi nici măcar din Europa, dar avem puzderie de locuri minunate (în special lăsate de Mama Natură), pe care majoritatea românilor nu se sinchisesc în niciun fel să le protejeze, şi adesea nici măcar să le viziteze!

Dacă ar fi vorba de investiţii serioase, nu contează dacă pe bază de intelighenţie sau de manufactură, important e să creeze locuri de muncă şi profit real, da, suntem o ţară interesantă (dar tot nu cum ne place nouă să credem)! Sunt încă destui români instruiţi şi capabili, care „preferă” să muncească aici pe bani puţini, să fie „sclavi”, cum zic hipsterii, decât să plece... Şi care ne ţin în viaţă, şi la propriu şi la figurat! Desigur, fac eforturi masive „aceşti bolnavi care ne conduc”, să-i alunge pe toţi... Începând cu nesimţiţii de medici şpăgari!

Dar nu e vorba - în general - de cazurile de mai sus. În mod trist, mai există azi mulţi români (parcă tot mai mulţi) care nu înţeleg că România contemporană nu înseamnă Bucureştiul, Clujul, Braşovul, Timişoara sau încă câteva oraşe (mai bine zis centrul lor). Că România de azi e o ţară „cvasi-varză” (şi nu „de Bruxelles”, din păcate), în care odată cu oraşul, şi uneori chiar din mijlocul lui, se termină şi civilizaţia, şi plonjezi direct în Evul Mediu!

Şi neînţelegând aceste (crudo)realităţi fundamentale, nici nu pot face nimic temeinic să oblojească ceva!

Dacă toată nebunia asta ar fi cauzată de „căldură mare (monşer)!”, mai treacă, meargă, dar isteria patriotico-propagandistică are o semnificaţie cumplită: naţionalismul tembel are terenul pregătit să pătrundă, suntem gata, copţi...!

Dacă există o veste bună în tot răul, e aceea că nu va exista vreun „Roexit”, pentru simplul motiv că România nu a intrat încă nicăieri, în lumea civilizată, ca mentalitate, şi nici nu pare prea dornică!

Vestea şi mai bună e că m-am decis că e momentul perfect să plec, să mă mut. Să emigrez. Expatriez, adică. Clar, în Marea Britanie (şi aşa sunt monarhist). Nu glumesc. Din fericire. Din septembrie dau câte-un mic şi-o bere fiecărui expat român, „la Anglia” (cum zic românii de pe Wizz...)! Parol!

Nu cumva să mă prindă bătrâneţile pe aici, nu sunt chiar-chiar atât de păcătos...

God save Romania!

P.S. Citesc că e promoţie la Wizz, în toate direcţiile...